Puterea cuvintelor
Preferăm de multe ori cuvintele, unei dragoste adevărate. Dezvirginarea este un proces mecanic, dar câte crime și dezbinări nu s-au produs din cauza unui amănunt anatomic? Cum să te uit? Uiți pe cine vrei să uiți și chiar reușești. ... Este imposibil să nu te gândești la ceva, la cineva. Dar cuvintele nu ajung. Miezul nopții, începe dansul vrăjitoarelor, cine nu le cunoaște să doarmă liniștit. Cine nu știe că iubirea este o boală? Prea puțin cercetată, fără antidot. Nici scrisul nu o vindecă, o agravează. Încerc să scurtez timpul, pedalez mai repede, timpul se îndepărtează la linia orizontului, chipul tău o să apară în vis, cu o lacrimă pe obraz, sorb această lacrimă. Dimnieașa vom fi pe o ramură din Pomul Vieții, Pomul Păcatului. Murim în zorii fiecărei zile spre a reînvia la miezul nopții. Îți plac florile, mie îmi place parfumul tău, ne potrivim ca un pumnal de argint într-o teacă de aur. Vânăm poemul, iar el aleargă noaptea de nebun, apoi , brusc, dau de tine, te scalzi în lacul luminat de lună, complicea lună, un căprior ne păzește iubirea. Miezul nopții place liliecilor, bufnițelor și poeților. Atunci scriu pe pielea ta fină, cu buzele scriu, cu vârful degetelor, mă încordez ca o vioară, cuvintele devin acorduri și tremoluri tânguioase, sub un arcuș vrăjit, există un demon al iubirii fără sfârșit. Apocalipsa va fi o victorie a dragostei fără opreliști, ne vom întoarce în Rai, fără veșminte, dar mult mai depravați decât Adam și Eva. De ce este trupul femeii plin de mister? Este o revoltă față de castul Dumnezeu. Înaintea cuvintelor a fost iubirea, iar după moartea cuvintelor, tot iubirea ne va lega pe veci. Cum o fi fost dragostea Venerei? Depășește imaginația mea. În Pantheon au pătruns ființe vii, marii morții așteaptă un sărut să fie treziți la viață. Inima ta a început să bată în mine. Nu-mi este somn, cu tine aș fi mereu treaz până la ultima suflare. BORIS MARIAN
|
Afișează detaliile
|
luni, 20 martie 2017
Anotimpuri
Anotimpuri
ONE
Cedez
trupul pentru transplanturi,
Sufletul îl
păstrez,
Ca pe un
diez, ca pe un fulg ce nu se topește,
Nici
greutate reală nu are,
Martor la
orice schimbare,
Poemele mele
ies uneori prin degete
Ca sângele
hemofiliticilor,
Durerea
renăscută, moartea neîncepută,
Yes, Sir, to
be, but why?
Numai
câinele pripășit la mine
De la un
vecin decedat
Îmi spune
privindu-mă în ochi,
scrie, scrie, scrie, ok?
TWO
Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului,
Amanți
părăsiți se plâng de un rău tratament,
Voiau să
sărute locul tainic,
Pe țepușe se
preling stropii de sânge,
Vlad Țepeș
trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers,
Auzi aerul
cum geme? Cum rostește sacadat
Numele celui
iubit? Se pricep bohemienii
La cânt și
la dragoste.
Punctul
sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen,
Acolo
androginul se simte bine.
Un gângurit
de copil rupe vraja.
Lașii
caută mereu pretexte, soarele se răcește,
Copilărie –
penurie- penumbră,
Papilele
gustative au fost depuse la morgă
Pentru
anchetă, o papilă a luat-o pe coridor,
Aoi în
curte, caută un gură-cască.
Hrana este
cărbunele alb.
Adică, spune
canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă,
Asasinii au
aceeași părere, au renunțat la fudulii,
Bar grille,
asta vrea tineretul, loup a l”acaille,
O mică
revelație este pâinea din făină de oase,
Plăcintă din
palme tăiate cu toporul,
Tu, iubito,
m-ai făcut antropofag,
Bras și Troisbras,
ei sunt ajutorii mei.
Firile
sensibile se tem de pericole neștiute,
Vibrează ca
firele de telegraf.
THREE
Wanda –
lavanda dărâmă veranda,
La fel ca
Manda, Tanda și panda,
Dar alta-i
povestea cum vine chestia,
Că viața-i
scurtă, omul e trestia.
Subcubii,
incubii, șurubii, nudiștii,
Ubu e rege
în fărădelege,
Atomul e mic
, dar sfărâmă, eu zic,
Orice idee
despre o fee.
Destinul ni-l
scrie un înger, un diavol?
Jawohl spune
Carol ori Charlemagne,
Nu da cu
pietre, urcă-n castani,
Ajunge, îmi
spune solistul din trupă,
Apaluzele,
banii să ne corupă.
BMM
sâmbătă, 18 martie 2017
Am construit cu greu această macara,
Am construit cu
greu această macara,
ea mă va duce-n
ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka
nimeni nu mai se roagă-n van,
există nedreptate,
pe adevăr-doi bani,
există jocul artei,
biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l
de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici
Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că
scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai
aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate ,
soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate,
de-acum să nu le ai,
ai peste tot un
frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână
ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști,
dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești
alături mereu,
În tine eu cred
ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul,
un vis precurat,
Stau la o masă
supuși, împărat,
Precum copiii se
joacă, de veci,
Treaz tu vei fi ,
fără vorbe și legi.
De unde venim?
Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura
cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau
în balans,
Suntem perechi în
Marele Dans,
șii minte basmul cu
Graetchen și Hans?
BMM
miercuri, 15 martie 2017
De frumusețea ei se temeau
De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși,
povestea profesorul,
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
******************************************
BMM
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși,
povestea profesorul,
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
******************************************
Războaiele ne-ncolonară-n moarte,
Se plimbăreau vioi
defuncți în cizme de carton,
Veni și August Prostul plin de geniu și de bere,
Ghiuleaua dragostei atârnă de-un milion,
În prima linie stai temător, nimic eroic,
Tunuri bătrâne mai tușeau adânc,
șuieră avioanele din plastic,
în urma lor copiii plâng și plâng.
Putere, glorie, mizerie pe plajă,
Palat de gheață înălța-voi din scuipați,
Laptele negru este pentru jertfe,
Vipera moartă seamănă c-un maț.
Colecționarul ia mantisa de picioare,
Ochi de pisică are ceasul fără cuc,
Misterioasă-i
flacăra Loanei,
Eu nu sunt Stiller, dar sunt mai năuc.
Portnoi își râde singur doar de sine,
Insuportabilă ființă ești madam,
Ușurătatea care trece prin ruine,
Sophie alege doar o dată într-un an.
BMM
Anotimp cu umbre
Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier,
Ca un rondel rotofei,
cui meștere, te înclini, te închei?
Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai,
Un potcovar dat cu var te-a fericit cu un dar.
Mielul era un copil,
sus în copac, bil și tril,
Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori,
Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai,
De mă îmbeți spun multe, dar mă mai oprește un jăndar,
Francois Villon din Babilon, de ce mă crezi mereu spion?
Un iconar m-a-ncondeat, cu alef, semn optim, pătrat.
**********************************************
Ne apropiem de porțile lacaniene,
nimeni nu vorbește de mânecuță,
ura de plasă prinde libelule,
din contrafort se aud guli-gule.
Ghimpele țese giulgii de fier,
toate imperiile ajunseră la ananghie,
Machiavelli se vinde pe o femeie,
dai cu barosul de sare cocoșelul,
pe Eminescu, băieți,
noi nu-l vom mai ajunge,
nici cu troleibuzul, nici cu confuzul,
ce gură are soprana din Covent Garden,
din Marea Moartă nu se iese oricum,
nu uitați Dresda, nici ea nu vă uită,
porumbelul Labiș
povestește chestia cu tramvaiul,
mentorul și-a scos brăcinarii și s-a spânzurat,
ce păcat...vai, consuma mentol.
Spațiile angoasei se umplu ca pernele siliconate,
lasă sfârcul, îl rupi, nenorocitule.
Vicioasa trage calul de o piesă rudimentară,
Muntele Venus a primit liceenii cu supă ce scoici,
omorul și tricornul urcă la bursă,
nu confunda virgula cu pașnicul sex al copilului.
Dany Zetti abia a intrat în clasa a-ntâia
și s-a-nsurat cu Lucia din Lămureni
Dar să nu uităm de molusca
triticoidă
cu isterii nenumărate. Pe această moluscă o iubesc.
Restul votați voi.
*****************************************
Fie câștigi totul, fie pierzi totul,
Ecuația este aceeași,
Eu cred în soartă, ca și în soacră,
Sacrosantă, cam acesta e stilul-pistilul,
Eu îmi apăr sărăcia și bărăția,
Et voila justement comme on ecrit l”histoire,
Spuse domnul librar, propoziția fiind reluată
De papagalul din pălăria
sa transparentă,
Mare meșter e timpul, dar nici spațiul dintre noi
Nu trebuie ignorat, un vid ne apropie,
Ce aliaj minunat, vae
soli, noi nu ne văităm,
Ne latră pisicile,
dar nu ne pasă,
Iubito, așează-te-n inima mea,
Eu voi porni motoarele,
în Venus vom zbura
Cu venele deschise.
BMM
Anotimp cu umbre
Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier,
Ca un rondel rotofei,
cui meștere, te înclini, te închei?
Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai,
Un potcovar dat cu var te-a fericit cu un dar.
Mielul era un copil,
sus în copac, bil și tril,
Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori,
Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai,
De mă îmbeți spun multe, dar mă mai oprește un jăndar,
Francois Villon din Babilon, de ce mă crezi mereu spion?
Un iconar m-a-ncondeat, cu alef, semn optim, pătrat.
**********************************************
Ne apropiem de porțile lacaniene,
nimeni nu vorbește de mânecuță,
ura de plasă prinde libelule,
din contrafort se aud guli-gule.
Ghimpele țese giulgii de fier,
toate imperiile ajunseră la ananghie,
Machiavelli se vinde pe o femeie,
dai cu barosul de sare cocoșelul,
pe Eminescu, băieți,
noi nu-l vom mai ajunge,
nici cu troleibuzul, nici cu confuzul,
ce gură are soprana din Covent Garden,
din Marea Moartă nu se iese oricum,
nu uitați Dresda, nici ea nu vă uită,
porumbelul Labiș
povestește chestia cu tramvaiul,
mentorul și-a scos brăcinarii și s-a spânzurat,
ce păcat...vai, consuma mentol.
Spațiile angoasei se umplu ca pernele siliconate,
lasă sfârcul, îl rupi, nenorocitule.
Vicioasa trage calul de o piesă rudimentară,
Muntele Venus a primit liceenii cu supă ce scoici,
omorul și tricornul urcă la bursă,
nu confunda virgula cu pașnicul sex al copilului.
Dany Zetti abia a intrat în clasa a-ntâia
și s-a-nsurat cu Lucia din Lămureni
Dar să nu uităm de molusca
triticoidă
cu isterii nenumărate. Pe această moluscă o iubesc.
Restul votați voi.
*****************************************
Fie câștigi totul, fie pierzi totul,
Ecuația este aceeași,
Eu cred în soartă, ca și în soacră,
Sacrosantă, cam acesta e stilul-pistilul,
Eu îmi apăr sărăcia și bărăția,
Et voila justement comme on ecrit l”histoire,
Spuse domnul librar, propoziția fiind reluată
De papagalul din pălăria
sa transparentă,
Mare meșter e timpul, dar nici spațiul dintre noi
Nu trebuie ignorat, un vid ne apropie,
Ce aliaj minunat, vae
soli, noi nu ne văităm,
Ne latră pisicile,
dar nu ne pasă,
Iubito, așează-te-n inima mea,
Eu voi porni motoarele,
în Venus vom zbura
Cu venele deschise.
BMM
marți, 14 martie 2017
Acum eu înțeleg, risipă,
și simt, și ning, și schimb orice,
minunea este doar de-o clipă,
ea se repetă sau nu e.
Unii ne dau lumină calmă, ...
Alții absorb – vampiri ce sunt,
Ambițiile așteaptă o palmă,
Onoarea e pe dedesubt.
E totul poluat, miroase,
Benzină, amoniac, dihor,
Doar râsul, dragostea, tristețea
Mai sunt curate la izvor,
Îmi retrăiesc doar tinerețea,
Sperând cât mai târziu să mor.
Oricare zi e-o aventură
Pe un ocean de întrebări,
În jurul focului o tură
Mai dăm și dispărem în zări.
Unii mai lasă urme grele,
Alții frumoase poezii,
Tablouri ce vorbesc prin ele,
Iar alții, unici, simfonii.
Dar nu dau sfaturi, fiecare
Să se descurce până moare.
BMM
și simt, și ning, și schimb orice,
minunea este doar de-o clipă,
ea se repetă sau nu e.
Unii ne dau lumină calmă, ...
Alții absorb – vampiri ce sunt,
Ambițiile așteaptă o palmă,
Onoarea e pe dedesubt.
E totul poluat, miroase,
Benzină, amoniac, dihor,
Doar râsul, dragostea, tristețea
Mai sunt curate la izvor,
Îmi retrăiesc doar tinerețea,
Sperând cât mai târziu să mor.
Oricare zi e-o aventură
Pe un ocean de întrebări,
În jurul focului o tură
Mai dăm și dispărem în zări.
Unii mai lasă urme grele,
Alții frumoase poezii,
Tablouri ce vorbesc prin ele,
Iar alții, unici, simfonii.
Dar nu dau sfaturi, fiecare
Să se descurce până moare.
BMM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)