luni, 20 martie 2017



Anotimpuri


Anotimpuri

ONE

 

 

 Cedez trupul pentru transplanturi,

Sufletul îl păstrez,

Ca pe un diez, ca pe un fulg ce nu se topește,

Nici greutate reală nu are,

Martor la orice schimbare,

Poemele mele ies uneori  prin degete

Ca sângele hemofiliticilor,

Durerea renăscută, moartea neîncepută,

Yes, Sir, to be, but why?

Numai câinele pripășit la mine

De la un vecin decedat

Îmi spune privindu-mă în ochi,

scrie, scrie, scrie, ok?
 
TWO
Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului,

Amanți părăsiți  se plâng de un rău tratament,

Voiau să sărute locul tainic,

Pe țepușe se preling stropii de sânge,

Vlad Țepeș trece călare,  e mândru, un Don Quijote pervers,

Auzi aerul cum geme?  Cum rostește sacadat

Numele celui iubit? Se pricep bohemienii

La cânt și la dragoste.

Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen,

Acolo androginul se simte bine.

Un gângurit de copil rupe vraja.

Lașii caută  mereu pretexte, soarele se răcește,

Copilărie – penurie- penumbră,

Papilele gustative au fost depuse la morgă

Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor,

Aoi în curte, caută un gură-cască.

Hrana este cărbunele alb.

Adică, spune canibalul,  măduva oaselor e foarte gustoasă,

Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii,

Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l”acaille,

O mică revelație este pâinea din făină de oase,

Plăcintă din palme tăiate cu toporul,

Tu, iubito, m-ai făcut antropofag,

Bras și Troisbras, ei sunt ajutorii mei.

Firile sensibile se tem de pericole neștiute,

Vibrează ca firele de telegraf.

THREE

Wanda – lavanda dărâmă veranda,

La fel ca Manda, Tanda și panda,

Dar alta-i povestea cum vine chestia,

Că viața-i scurtă, omul e trestia.

Subcubii, incubii, șurubii, nudiștii,

Ubu e rege în fărădelege,

Atomul e mic , dar sfărâmă, eu zic,

Orice idee despre o fee.

Destinul ni-l scrie un înger, un diavol?

Jawohl spune Carol ori Charlemagne,

Nu da cu pietre, urcă-n castani,

Ajunge, îmi spune solistul din trupă,

Apaluzele, banii să ne corupă.

BMM  

sâmbătă, 18 martie 2017

Am construit cu greu această macara,


Am construit cu greu această macara,

ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,

de când cu Kafka nimeni nu  mai  se roagă-n van,

există nedreptate, pe adevăr-doi bani,

există jocul artei, biluțe de mărgean,

ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.

Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,

ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,

mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,

precum Socrate , soarbe otrava din potir.

Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,

ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.

Că  numai cel din urmă va înjgheba un rai.

*****************************************

  În țărână  ne-ntoarcem, dar altfel suntem,

Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,

Mamă, ce-mi ești alături mereu,

În tine eu cred ca-n Dumnezeu.

Grădina – Edenul, un vis precurat,

Stau la o masă supuși, împărat,

Precum copiii se joacă, de veci,

Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.

De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?

Mirarea e singura cale sptre vămi,

Răul cu Binele stau în balans,

Suntem perechi în Marele Dans,

șii minte basmul cu Graetchen și Hans?

BMM

 

miercuri, 15 martie 2017

De frumusețea ei se temeau

De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși”,
povestea profesorul,
”Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă”, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
” Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă”.
******************************************
Războaiele ne-ncolonară-n moarte,

Se plimbăreau vioi  defuncți în cizme  de carton,

Veni și August Prostul plin de geniu și de bere,

Ghiuleaua dragostei atârnă de-un milion,

În prima linie stai temător, nimic eroic,

Tunuri bătrâne mai tușeau  adânc,

șuieră avioanele din plastic,

în urma lor copiii plâng și plâng.

Putere, glorie, mizerie pe plajă,

Palat de gheață înălța-voi din scuipați,

Laptele negru este pentru  jertfe,

Vipera moartă seamănă c-un maț.

Colecționarul ia mantisa  de picioare,

Ochi de pisică  are ceasul fără cuc,

Misterioasă-i  flacăra Loanei,

Eu nu sunt Stiller, dar sunt mai năuc.

Portnoi își râde singur doar de sine,

Insuportabilă ființă ești madam,

Ușurătatea care trece prin ruine,

Sophie alege doar o dată într-un an.


BMM
Anotimp   cu umbre

 

Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier,

Ca un rondel  rotofei, cui meștere, te înclini, te închei?

Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai,

Un potcovar dat cu var te-a fericit  cu un dar.

Mielul era un copil,  sus în copac, bil și tril,

Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori,

Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai,

De mă îmbeți spun multe, dar mă mai oprește un jăndar,

Francois Villon din Babilon, de ce mă crezi mereu spion?

Un iconar m-a-ncondeat, cu alef, semn optim, pătrat.

**********************************************

 

Ne apropiem de porțile lacaniene,

nimeni nu vorbește de mânecuță,

ura de plasă prinde libelule,

din contrafort se aud guli-gule.

Ghimpele țese giulgii de fier,

toate imperiile ajunseră la ananghie,

Machiavelli se vinde pe o femeie,

dai cu barosul de sare cocoșelul,

pe Eminescu, băieți,  noi nu-l vom mai ajunge,

nici cu troleibuzul, nici cu confuzul,

ce gură are soprana din Covent Garden,

din Marea Moartă nu se iese oricum,

nu uitați Dresda, nici ea nu vă uită,

porumbelul Labiș  povestește chestia cu tramvaiul,

mentorul și-a scos brăcinarii și s-a spânzurat,

ce păcat...vai, consuma mentol.

Spațiile angoasei se umplu ca pernele siliconate,

lasă sfârcul, îl rupi, nenorocitule.

Vicioasa trage calul de o piesă rudimentară,

Muntele Venus a primit liceenii cu supă ce scoici,

omorul și tricornul urcă la bursă,

nu confunda virgula cu pașnicul sex al copilului.

Dany Zetti abia a intrat în clasa a-ntâia

și s-a-nsurat cu Lucia din Lămureni

Dar să nu uităm de molusca  triticoidă

cu isterii nenumărate. Pe această moluscă o iubesc.

Restul votați voi.

*****************************************

Fie câștigi totul, fie pierzi totul,

Ecuația este aceeași,

Eu cred în soartă, ca și în soacră,

Sacrosantă, cam acesta e stilul-pistilul,

Eu îmi apăr sărăcia și bărăția,

Et voila justement comme on ecrit l”histoire,

Spuse domnul librar, propoziția fiind reluată

De papagalul din pălăria  sa transparentă,

Mare meșter e timpul, dar nici spațiul  dintre noi

Nu trebuie ignorat, un vid ne apropie,

Ce aliaj minunat,  vae soli,  noi nu ne văităm,

Ne latră pisicile,  dar nu ne pasă,

Iubito, așează-te-n inima mea,

Eu voi porni motoarele,  în Venus vom zbura

Cu venele deschise.

 


BMM
Anotimp   cu umbre
 
Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier,
Ca un rondel  rotofei, cui meștere, te înclini, te închei?
Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai,
Un potcovar dat cu var te-a fericit  cu un dar.
Mielul era un copil,  sus în copac, bil și tril,
Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori,
Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai,
De mă îmbeți spun multe, dar mă mai oprește un jăndar,
Francois Villon din Babilon, de ce mă crezi mereu spion?
Un iconar m-a-ncondeat, cu alef, semn optim, pătrat.
**********************************************
 
Ne apropiem de porțile lacaniene,
nimeni nu vorbește de mânecuță,
ura de plasă prinde libelule,
din contrafort se aud guli-gule.
Ghimpele țese giulgii de fier,
toate imperiile ajunseră la ananghie,
Machiavelli se vinde pe o femeie,
dai cu barosul de sare cocoșelul,
pe Eminescu, băieți,  noi nu-l vom mai ajunge,
nici cu troleibuzul, nici cu confuzul,
ce gură are soprana din Covent Garden,
din Marea Moartă nu se iese oricum,
nu uitați Dresda, nici ea nu vă uită,
porumbelul Labiș  povestește chestia cu tramvaiul,
mentorul și-a scos brăcinarii și s-a spânzurat,
ce păcat...vai, consuma mentol.
Spațiile angoasei se umplu ca pernele siliconate,
lasă sfârcul, îl rupi, nenorocitule.
Vicioasa trage calul de o piesă rudimentară,
Muntele Venus a primit liceenii cu supă ce scoici,
omorul și tricornul urcă la bursă,
nu confunda virgula cu pașnicul sex al copilului.
Dany Zetti abia a intrat în clasa a-ntâia
și s-a-nsurat cu Lucia din Lămureni
Dar să nu uităm de molusca  triticoidă
cu isterii nenumărate. Pe această moluscă o iubesc.
Restul votați voi.
*****************************************
Fie câștigi totul, fie pierzi totul,
Ecuația este aceeași,
Eu cred în soartă, ca și în soacră,
Sacrosantă, cam acesta e stilul-pistilul,
Eu îmi apăr sărăcia și bărăția,
Et voila justement comme on ecrit l”histoire,
Spuse domnul librar, propoziția fiind reluată
De papagalul din pălăria  sa transparentă,
Mare meșter e timpul, dar nici spațiul  dintre noi
Nu trebuie ignorat, un vid ne apropie,
Ce aliaj minunat,  vae soli,  noi nu ne văităm,
Ne latră pisicile,  dar nu ne pasă,
Iubito, așează-te-n inima mea,
Eu voi porni motoarele,  în Venus vom zbura
Cu venele deschise.
 
BMM



marți, 14 martie 2017

Acum eu înțeleg, risipă,
și simt, și ning, și schimb orice,
minunea este doar de-o clipă,
ea se repetă sau nu e.
Unii ne dau lumină calmă, ...
Alții absorb – vampiri ce sunt,
Ambițiile așteaptă o palmă,
Onoarea e pe dedesubt.
E totul poluat, miroase,
Benzină, amoniac, dihor,
Doar râsul, dragostea, tristețea
Mai sunt curate la izvor,
Îmi retrăiesc doar tinerețea,
Sperând cât mai târziu să mor.
Oricare zi e-o aventură
Pe un ocean de întrebări,
În jurul focului o tură
Mai dăm și dispărem în zări.
Unii mai lasă urme grele,
Alții frumoase poezii,
Tablouri ce vorbesc prin ele,
Iar alții, unici, simfonii.
Dar nu dau sfaturi, fiecare
Să se descurce până moare.
BMM







Idele-n martie aduc dinamism,


 


 elan, expansiune, schimbare de istm,


 


ritm și culoare, lumina, parfum


 


din letargie  ieșse doar scrum.


 


 Ce deprimare, ce astenii,


 


Fitoterapia o rezolvii,


 


.Cimbrul  alături șade viclean,


 


Menta o freacă orice curtean,


 


Dă-i  cuișoare moi ca sărut,


 


Pune cicoare și-mi vine să fug.  


 


Socul e lacom, fierbe în el,


 


Pinul se-agață  și-și zice Ionel,


 


Numai cicoarea, severă  cruciș-


.


Stabilizează precum Labiche,


 


Socul ne cântă balade și fugi,


 


Eliberează  cucoana de fulgi,  


 


Cu merișorul te joci, dar pe blat,


 


Că n-ai știință , nici avocat ,


 


ștevia minte de-ngheață  un urs,


 


asta e lecția, mergi șa concurs.


 


BMM


 


 


Viața de cuplu, un fel de manual,


 


Ce faci cu mâna e ireal,


 


Nu confundați iubirea, nimic


 


Nu se compară, degeaba vă zic.


 


Fiți fericiți  doar cât puteți,


 


Orice surplus naște puieți,


 


Că-i nebunie  sau numai un vis,


 


Ce înțelegi prin Paradis?


 


Că nu răspunde, n-a corespuns,


 


Nu e motiv de-a muri nestrăpuns,  


 


Creștywe iubirea ca un castan,


 


Face și flori o dată pe an,


 


Stresul și sexul se cam opun,


 


Iară în forță nimic nu e bun,


”.


 


Când absentează , când mai înșeli,


 


La socoteală nu fi mișel,


 


Că experiența  e suma de draci,


 


Tot ce-ai greșit se transformă-n colaci,


 


Că numai leneșul n-are păcat


Nu explica prostii, de ești beat,


Porcul e mult mai inteligent,


Dar se retrage, e foarte prudent.


Fugi de oglinzi, de prieteni prea duri,


Furi frumusețea, devii  tot mai pur.


Lupta cu Îngerul  are un sens,


Dar n-ai noroc, un drac te-a ales,


Între idioți te simți ca un prinț,


Dar un deștept  îți trage un spitz,


Cu Dumnezeu nu te certa,


El ve veni într-o zi, te va lua,


Doar poluare, sinteze, mizer


Ne este traiul, dar nu e din cer,


Râsul, |Iubirea, Tristețea aduc


Un beneficiu chiar celui năuc,


Unii absorb lumina, rămân


Întunecați ca cenușa-n plămân,


Alții ca becul lumină ne dau,


Ei au studiat în Guineea-Bissau,


Învasță , ne spune titanul, să-nveți


Până zărești cai verzi pe pereți.


 


BMM

Îmbătrânim atunci când necazurile nu ne mai bucură. Mai rău este când nici nu ne mai întristează.  Disperarea este o formă de viaţă.
În şanţurile acidului ceresc, din crăpătura uşii îndeşi tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam…Plumbul zorilor, suflat cu aur..lângă albul chiparos ei te-au adus… în tine, însă, din naştere spumegă celălalt izvor, pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la lumina zilei… În roşul amurgului numele dorm, pe unul noaptea îl trezeşte şi-l duce, pipăind albe coloane, spre zidul sudic al inimii, chiar sub pini… numelui dragostei tale i se adaugă silabe…Amândouă porţile lumii stau deschise… în noaptea scindată… purtând nesigurul verde în al tău mereu…Fiica morţii tale sau frica?   Gură şi sex, înconjurată cu dans de-un animal aţipit… Lângă mine trăieşti, asemenea mie, ca o piatră în obrazu-afundat al nopţii… Acesta-i ţinutul unde se odihnesc  cei pe care  i-am ajuns   Fulgii  nu-i vor număra… Un cuvânt, tu ştii, un cadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai ochiul să i-l întoarcem spre cer. În jurul lui Celan, cam aşa se întâmplă.Negura se culcă cu tine, somn şi hrană, doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pe gene?  Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai, canibalule. Mă trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă. Nu risipesc un strop, cana este plină,  mă alină  dorita rază de tomnatic soare. În afara ta nu există alt cer. Dar cu tine am pierdut cuvântul. La început a fost Necuvântul .  Aşa cred, sunt   hrănit cu erezii ştiinţifice.  Dar iubirea în ce domeniu se află?




Știam că va veni, dar cine?


The pretty baby, așa pare,


Între oameni și jivine,


Eu am ales o arătare,


Cu umbra ei alături, duhul bun


Pardon, bonsoar, un prosit de ocazie,


Avea cu diavolul ceva comun,


E bine să mai facem câte o razie.


O blană transparentă ascundea


Un trup de-o frumusețe infinită,


m-am luat tiptiș, în tremur, după ea


și m-am lovit mortal de stalactite.


******************************


De pierzi din bani, să-ți râdă inima,


Că viața ai păstrat-o-n bună stare,


A fi sărac nu e rușine, limita


Te va aduce-n vie disperare,


Unii iubesc doar propriul trup și miez,


Dar miezu-i gol precum la nuci târzii,


Ferește-te de omul tip trapez,


El e iubit de proștii bidivii.


Decât să minți pe față, spune drept


Ce ai greșit, ce poți să spui pe bune,


Celui cinstit i se mai pune-n piept


Cuțitul, dar rămâne cu renume.


Bătrânii uneori văd mai adânc,


Dar părul alb nu-i argumernt solid


Că omul e-nțelept și de cuvânt,


Iubesc  pe volterianul  cel candid.


BMM



 


 
Popoarele ascultă adevărul și se risipesc,

lumina orbitoare supără,

poporul sunt eu, tu, el,

ne scoatem intestinele pe masa albă,

eu, tu, el, am ingerat opere de artă,

nu cade bine, buldozerele trec bâzâind,

apoi TAB-urile care s-au ascuns după revoluție,

umblă lozincile ca pe vremea Internaționalelor socialiste,

a apărut o nouă marcă de parfum,

pisicul meu îl adoră, pisicul meu obsedant, ca un deceniu,

zice unul, băi, tu scrie, am eu grijă de poemele tale,

ca și cum ar fi tras apa, pe morții dragi îi împăiem

ca pe arheopterix , o turmă de criticosauri

trece flămândă de literatură bună,

eu, tu, el, unei doamne i s-a închis sex-shopul,

l-a schimbat cu un mall, numai bărbații vin acolo,

că așa e în economie de tranziție dinspre est spre vest.

Multe baloane, unul este al fiului ultimului monarh din insulele Cook.

BMM