miercuri, 30 noiembrie 2016

A crede

A crede A crede, a verde, a roșu, a mov, Paradoxală Nikonoff, Criterii naive, molipsire, Capul pe tavă și opintire, Ne turmentăm fără soluții, severitatea constituții, melancolie, molie slabă, plimbă-mă , diavole, în roabă, more geometrico, un, doi, vi l-am adus pe Baraboi, ce hormonală-i poezia, dar asta nu simte scrumbia, Noe și Lot se iau de mână, Plouă cu broaște de la stână, Vai ce tristețe, vai ce–cum este, Mai spune Brico o poveste, De când sunt sincer , nu mă crede Nici tata moșului din LD, Cu Origene fac echipă, Risipă-i moartea, ce risipă. BMM Mă sfâșie o vioară la subțiori, străpunge Durerea de la creștet ajunsă la genunche, De nu scriu azi versetul, poemul, voi ucide Pe omul ce se cheamă ciudat, ăst Tucidide. Privește lacrimi, sânge, viol și abandon, Trombonul nu e glumă, că e și el un om. Potop, incendii groase, Sodome și Gomorre, Mă simt și eu un arbor cu sânge și horore, Nimic nu stinge marea lumină din vecie, Nu mor nebunii, zeii, e doar închipuire, Groparii sapă veseli la groapa mea, groparii, Le dau un șip de whiskey și chem la joc ursarii, Din Bronx, din bronz, din criță puterea tot se sfarmă, Grăbește endul cărții cel ce învață karma, Democrația-i boală curată ca o troacă, Ne fură-n libertate și-n lanțuri mintea seacă, La Frankfurt nu se fură, în Peru nu cad perii, Eu te-am văzut , iubito, cum te dedai la jderii Cu chip de om, planoare cad în picaj pe frișcă, De la un timp pe mine și Dumnezeu mă pișcă. BMM

luni, 28 noiembrie 2016

M-a trezit un coșmar. Am visat că m-am implicat într-un jaf cu jertfe

M-a trezit un coșmar. Am visat că m-am implicat într-un jaf cu jertfe umane, mă ascundeam într-un cămin sordid de borfași, mă așteptau ani grei de pușcărie, trăiam teroarea unei sentințe, m-am trezit bucuros că sunt acasă, mi-am luat tensiunea - 16 cu 8, uite ce chestie, uitasem să iau Fevarin, nu știi ce-i aia, probabil, ai avut , ai medici în familie? În 2004 am fost la nebunatici, la Sp. Obregia- secția recuperări, numnai cinci zile, după o tentativă de a trece Styxul, a fost palpitant, nu inventez nimic, că nu este de laudă, mă descarc, se plimbau gândacii pe noi, un țigan îmi făcea inventarul zilnic, nu reacționam, eram aproape paralizat de carbamazepam și alte otrăvuri care nu fac nici un bine, nu doresc altora să încerce, după cinci zile doctorița, o rusoaică, m-a eliberat, altfel simțeam că voi muri. Spuneai ceva de suferință, da am suferit și bucurii și necazuri, vorba unui nebun. Nu oamenii mi-au adus suferințe, sunt imun la meschinării, ci eu însumi, mama era gravidă când a izbucnit războiul, s-a evacuat din Herța de pe graniță, până în nordul Caucazului să-i găsească , probabil pe hazari-cazaci ( știi că au origine hazară? ) . Altă poveste. Eu vorbesc mult, tu nu? La școală eram eliminat ăn fiecare an pe trei zile, că vorbeam, dar mai și bombăneam la profesori. Unii chiar nu mă iubeau, doar cei deștepți vedeau ceva la neisprăvitul din banca întâia. Am fost coleg cu Bolcaș, demagogul de la TV, băiat deștept , dar rău ca dracul. Termin iute și mă culc„ cu tine-n gând ca să visez de tine”( cine a scris asta? )Chiar te gândești la mine când scrii unele versuri? Eu scriu despre tine de circa șapte zile. Nu o spun să te lingușesc. Mă obsedezi nițel mai mult. Nu trece. E bine așa. Am citit ieri, în Cișmigiu „Urcarea muntelui” de Mălăncioiu, este o poetă specială, mai bună decât ăăăăă-ita de Blandiana ( are un tic, spune ăăăăăăă). Dacă poți , procur-o neapărat. Are o poezie , spuneam, specială. Eu sunt un instabil, adică pot scrie orice, oricum, ea scrie absolut

duminică, 27 noiembrie 2016

Execuția Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață. Comandantul fără sex strigă – STAI. Soldatul X să iasă din coloană. A făcut bancuri porcoase în timpul marșului. Va fi executat. Cine se oferă? Unii zâmbeau, alții tăceau. Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase. Coloana își continuă drumul. Pe zăpadă rămase o pată kaki și o dâră subțire de sânge. Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care? Nimeni nu întreba nimic. Invitație la noblețe? Taci, flețe. Nici un cuvânt nu precede Cuvântului. Iar Cuvântul este la comandant, în buzunarul lui. Rațiuni inefabile. Aristeas tăcea, Philokrates la fel. Cui meniul n-a plăcut, apoi mama lui să-i facă alt meniu care să-i placă. Cita unul dintre camarazi. Apoi gazda mai fudulă puse mâna pe o cupă și sculându-se-n picioare spuse-n gura mare. Ssst! Liniște în front. Frigul era pătrunzător, ca și frica. Paralipomene în slujba balenelor. Cu masoreticele ne sfărâmăm măselele. Nu tot ce-i uriaș este și unic. Sst, taci, măi ceapă. La început Domnul a făcut banca și contul. Duhul era-n altă parte, l-am găsit într-o carte. Învață, băiete, să taci. Te întreabă cineva ceva. Taci. Taci, taci, taci. Drumul spre viață? Care viață? De la A la Zet. Morminte goale, ca buzunarele tale. Pulbere pe câmpie sunt eroii – o mie. Nu-i aritmetică, nici geometrie, o pălărie. Alb flutură drapelul păcii. Pacea care ne place, cu orice mijloace. Denunțul este frate cu struțul. Taci. Mii de draci. Cenușiul dovedește putere. Purpura o mănâncă zgura. Ah, bunii noștri timizi. Omizi. Din ele –efemeridele. Jivinele dorm în scorburi, mai înșfacă din mulțimea de orbi. Pleoapa refuză să cadă, lasă ochiul să vadă. Soldatul împușcat se ridică – nu mi-e frică. Cine-l aude? Coloana-i departe, unde. Spre viață, spre viață. Cumplită dimineață.Mai târziu vom fi cercuri, ne vom rostogoli în jeguri. Vom povesti baliverne, nu le crede nici cel ce le-așterne. BORIS MARIAN
Cărări întunecate Cărări întunecate pe care le-om străbate, Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate, Suntem nebunii veseli născuți în iad , durere, De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere, Să râdă vesel bunul amic și critic, tată, Că el le știe toate, împușcă rața moartă, Noi , însetați de viață , sorbim din iazul morții, Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții. Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul, Computerul ascultă ce șuieră țiparul, În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi, Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown , Jimmy, Spre seară mai venim să tamburim o leacă, Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă. BMM

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

E transparent

E transparent E transparentul soare în ochii obosiți, Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți, Cad fructele în poala iubitei, le culeg, Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg. Mă simt ca ursul alb învăluit în nori, De parcă m-am născut de zeci de mii de ori, Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți, Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți. Visasem , oare, iarna cum cobora-n câmpii? Mă sărutai o dată, de două ori pe zi, Cum lunecam pe alba făptură, încântat, O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat. BMM

Mereu, cum mereu?

Mereu, cum mereu? Mergeam pe-o margine de puf, Melancolie , Ruf și Koof, Blând sufletul pleca iha, Spre țara mea, spre țara ta, Ce cauți tu în viața mea Când viața e o bidinea, Greu umilit, ucis de ger, Cinci lei îmi ceri, cinci ani oferi, Demență fragedă, frăguță, Electric scaunul mă cruță, Doi muribunzi cu doi pudeli Dădeau năvală la bordel, Plini de fiori, copii din flori, Am fost găsiți uciși, în zori. Îți amintești? Ce chin și vai, Good bye, my love, vers ai, vers n-ai. BMM

vineri, 25 noiembrie 2016

Azieri

Azieri Azi risipit e aurul zilei, Seara albastră se face brună, Suavul flaut cu muget răsună, Hainele milei cad peste mine. Nu este vorba doar despre mine? Montmirail, ce mult mă mirai. Ia-l în car și pe Rene Char, Spada cântării păzește patul. Șuvoiul sclavilor curge alene, Ikkemotubbe se așează pe gene, Mâine vor fi doar ghilotine. Așteaptă flămânde, făcând cu binoclul. A pune osul nu este util, Nici nu e nobil, Zeița cu cocul scrie de zor Codul Civil. Codul Fudul, dragoste, stresul. Ce disperare, oroare, eroare, Vin în valurile noi formulare, ai un furuncul, faci un compres. Vine în grabă un pâlc de poliție. Ai tu un foc interior, de nestins, Tace ori sfârâie ca muribundul, eu am văzut cordul deschis, Bulgări și flori de cenușă, parade, Lipsește doar endorphina din rai, O măslină-ți trimite domn Nae, faci un flash-back, nu știi ce ai. Tu ai să-l vezi pe naiba-n poveste. Vine Mefisto , văr cu Stalhit, Ei te învață figuri, îți pun trese, Noaptea visezi un gigant parazit. ****************************** .Opusă și valului, Aleanul aleanului, Trimite-un texticul, Plimbare cu pixul, Toți îngâmfații Speriați de gealații, De urlă Galații, Ce cheltuie wații, Că fecioria Visa preeria, Frumosă femeie Din vremuri ahee, Capela Sixtină o ține-n lumină, nevinovată și dezbrăcată. Eu o pictez, Eu o mulez, Eu o sculptez Până la miez. Lumea de-Apoi Ne prinde tot goi, Eva, Adam In-vocați în van, Îndoiți din spate De multe păcate, Vor scrie și ei, Acum prichindei, Mult erau frumoși, Ai noi bieți strămoși, Noi v-am îndrăgit, Voi ne-ați amăgit Că fără iubire Totul e pieire. Versuri –viața mea, Cine cuvânta? Inima curată, Mult nevinovată, Umblu tot desculț, Ca Rabi Yeshua Am să fac Teshuva. BORIS MARIAN MEHR nov.2016