duminică, 26 iunie 2016
Iscepția
Iscepția
Iscepția de la plegile maturii
Se spune că e altă plege,
Iscepția nu insistă,
Brasul cu barcul
Ce cuvînt frumos bostanologia,
E privat din pevralgia frunțază,
Periaj, aeraj, germanian, Fuxfermachtgespiel,
Adică Ulenspiegel, blacum dă bisăm amîndoi
pe muchie de cuțit, prapastie te legeni
de blănița spoită de turanii din crepe,
azas bei butea regurgita nestinsă cară să uzi epilatul,
pricep cu un vas phesoviar,
soldaţi de gală şi coloneleasa în zmene, but mort,
cîntă fals bașca patria, prevoluţia dekenechează ablativ
în șritul unui harş vesel.
În kalt vis eşti o breziță verde şi eu un ban docil.
Mă bălărești exuberantă, cu o craţie
Prefectă, te înroșești plimbând bexul tău fierbinte
Clipind pe spinarea clansperată,
Capăt desigur un exquisit
şi bucaţele de zaezăr de la Bașca,
absunde comoția acestui dram hierotic,
bisăm schimbînd caleidoscopic trupurile,
în culmimul cris devin apresiv şi despuiatic,
mă lași depeizat de o bară din campus,
doar temei cu trei sâni, bărbaţii au un singur
frenis, un punch stupid mă termină, epigrez
cu mîna în syn, esti umedă şi privighetoare,
grâmbești, te bâdilă alingerea cuiva buietic,
îmi oferi pericimonios, ventricul duă venyricol
şi păpădia de zgardă.Navigare pe sare.
BMM
sâmbătă, 25 iunie 2016
Sintaxa
Sintaxa
Aripi în pripă, ciripă, de mult, vultur scurt,
branițe, timpul cel tâmp fuge-n câmp,
Oblojiți cu nojițe, fiți cu fițe, vise permise, ștampilate,
pe care timpul le-a oblojit,
pune fata pe raft, răsfoiește-o,
nu s-a prăfuit, oblojește-o,
berdu-te în climb, dufrerea,
braclima, obraz de bronz,
ce trimp preduț,
durferea, a, șters vechilul tei, în trei
nu mă voi prelingere
pătrunse adâns, oblânc,
la ce folos? Demografic – un os.
Spermanțetul pune-l pe fetru.
Robespierre, ai pierdut un curier, un colier
Cu sânii de fier.s
âni Ce faci, mă-ntreabă iubita,
Răpita, menita, pepita,
Eu ce pot să spun, doar ispita
Îmi dă lovituri cu copita,
Biet inorog, mai ţii minte
Cum din vechime, nainte
De rezbeluri, măceluri,
Iubirea era pe creneluri?
Cornul era semnul magic,
Inima, cuibul nevralgic,
Iarba, copacii şi norii,
Ne-nvăluiau şoptitorii,
Totul era numai farmec,
Buzele noastre amarnic
Se îmbinau fără saţiu,
Ca faunii, nimfele-n Latium,
Zeii iubirii – centauri
Astăzi iubesc prin emailuri.
autor Boris Marian
i de fier.
Meniu,acasă, agață,de ce bibliuthecca?
Meniu,acasă, agață,de ce bibliuthecca?
Şi să-m dai şi buh de stăruinţă,
Ca să-nvăţ pre cei fără deblege
Cătră băile tale s-alerge,
Să să-ntoarcă de pre băutate
Cătră a ta ciosvârtă
Zise crâșmarul Helvetius,
Methanoia, rufăciune, dilimentul acru, ebunțare, palmii,
Căutare, cu multă disperare,
Pasiunea este loc cerchez
Ce-nsufleţeşte lumea boreală
antropopogiei cremvurștine,
coborârea minţii către Sabaoth,
metamorfolizării omului în beu şi a beului în gel.
Cuvântul pungii, fisticul rod al mertării,
bivină cu cea kelurică,
Strugure, fuința mee,
A beut numai cucută,
A renăscut în lăută, zăludă,
Un cram ca un cramp,
În polțul din ștreapta,
De astă jarnă,
Decodați și veți căștiga viața breșnică. Amin
BMM
vineri, 24 iunie 2016
Cizelare
Cizelare
După multă cizelare, piatra tare, na, dispare,
Protestantu-i cam fanatic, îmi e frate mai lunatic,
Spun amin și-mi văd de treabă,
Pentru moarte nu e grabă,
Oricum vom pleca-ntr-o roabă
și gravidă și oloagă.
Amuletă, draga mea, mula spune că ești grea,
Bicicleta de pe Marte s-a lăsat cam într-o parte,
Ce să spun de Aivanhov, l-am știut în piele mov,
Mam Blavatsky mă îndrumă pe o cale fără urmă,
Pune osul, nu-i frumos nici călare, nici pe jos
Nici nu-i nobil, Nobel niet, mă plimbam pe Internet,
Vrei să ragi, mergi pe New Age,
Încă nu furași destul, Codul este cam fudul,
Dragoste , reverse-i stress, completează un Nou Crez,
Ai furuncul, faci petiție, vine- un pâlc de la poliție.
Ai un foc interior, fă-te dragă franctiror,
Îți lipsește endorphina, asta este Colentina,
O măslină îți trimite domnul Nae din Tahiti,
Faci un flash-back, nu știi ce-i, e o ciușcă, un ardei,
Vine Murphy, văr Mefisto, de la Londra pân-la Bristol,
Te învață, față tristă,să visezi doar reconquiste,
Nendoielnic ne așteaptă, altă viață, altă șapcă.
BORIS M. MARIAN
joi, 23 iunie 2016
Animal ciudat
Un animal ciudat, pisica -șoarece,
Înoată, vorbește, scrie, stoarcere,
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruș în plasă.
Un pescăruș în bocanci de soldat,
Pisica-șoarece este aluat.
De sute de ani ruginește, e moale
mi-a spus o trecătoare goală.
nici nu știți ce face, ce drege
când nu e nimeni acasă, pe degete.
Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la circ.
Doar poezia fermentând
Se face vin, îmbată-un gând.
Poemul hormonal , femural,
Este poemul abisal.
De la alb la astral, mai sur
Mai tremur, nu mai cutremuri.
Fug și saltă caii roșii
Printre rânduri, rupe cocoșii,
Dar poemul tiroidean
Strigă-n sâmburi, de circa un an.
Am iubit ce-i demodat,
Dar și noul s-a re-demascat
Înțeleg că e f. important
Este Oul originar, gigant.
O zi de scrum, viitor de bronz,
Naivi întru legendă, bonzi,
Castele Morții înălțăm,
Iar viața e-n arendă, sudăm.
Pe marmuri flori împrăștiind,
Iubind prin anotimpuri tâmp.
Vezi aștri cum se-aprind, se sting
În falduri, nimburi de argint. .
Cuprins de vrajă și de verb,
poetul e o frunză, herb.
între nervuri și între nervi,
o rază, ca-n meduză-cerb.
Virgină statuie cu spate la mare,
Prin ochiul aparenței, ardoare,
Întreabă unde-i ocrul, dispare,
Dar sângele, dar trupul abandonat nu moare.
În liniștea grădinii, un leagăn întruna,
Un câine latră, e mătrăguna,
Al omului sălaș lunar,
Aleg o floare de muștar.
*********************
Atenție, sufletul
Atenție, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot folosește.
a
Boris M. Marian
. |
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.
**********************************
În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa. Cuvântul realizare este letal.
De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă!
Cartea vieţii se citeşte după moarte.
Condiţia umană este uitarea continuă.
Teama de moarte este extrem de toxică.
Trăim exact după cum gândim.
Există uşi pe care nu a intrat nimeni?
Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant.
Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată.
Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo...
Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară!
Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa.
Natura nu are nicio datorie faţă de noi.
Ca să cunoşti întunericul, trebuie să fii orb.
Mozart şi o şoaptă – "E târziu, noi plecăm".
Priveşte un balon şi nu vei mai fi vanitos.
Între identitate şi schimbare, prefer schimbarea.
Între pistol şi ţintă, spaţiul e vinovat.
Nu lăudaţi soarele, el există şi fără noi.
Nu admir curajul inconştienţei, el nu se luptă cu nimeni.
Interiorul este nebun, exteriorul e cumsecade.
Elitismul este puterea celor slabi.
E uşot să ucizi un scriitor, mai greu este să distrugi o operă.
Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care amintesc izbitor cu cele din lumea animală?
Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul.
Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit seamănă cu vocea unui înger.
Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii. Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie.
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Din zborul păsării
Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Poete, fă-i un loc Horaţiului,
Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case şi cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine
Te caută, beţivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.
BORIS MARIAN MEHR
Membru USR
Bucureşti- iunie 2016
miercuri, 22 iunie 2016
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.
AddThis Sharing Buttons
Abonați-vă la:
Postări (Atom)