luni, 29 iunie 2015

Grădină, cenușă


Grădină, cenușă

_____________________

Grădină, cenușă, cenușă, grădină,

Albă lumină diamantină,

Parcă suntem copii, tu ai cozi,

Eu călătorul la antipozi,

Eu îți aduc de la Nord  un urs alb,

Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,

Eu scriu o carte, tu îmi ghicești

Tot viitorul, le potrivești,

Zici c-om avea zece copii,

Mici, frumușei, chiar jucării,

Înconjurați de vorbe și flori,

Nu vom afla că oamenii mor.

BORIS MARIAN

 

 

Alter Ulise


Alter Ulise

 

Solemn veneam din capul scărilor,

INTROIBO AD ALTARE DEI,

Istoria este-nceputul, ei?

Papa Petre papă lapte,

Iar răsplata după fapte.

Omul avea obrajii rumeni,

Ați văzut ghepard cu obrajii rumeni?

Oh, Mistress mine, where are you roaming?

Nici un răspuns. Toți am murit, dar nu știm.

Horror în Obor. Nu este disciplină peste tot,

Doar în regatul hotentot, unde un enot

A preluat puterea  prin lovituri de cot.

O, Cote d”Ivoire, unde mă simt

Ca într-o ceașcă de argint.

Conspuez les Francais,

Zise jupân Bebe.

BMM

 

 

 

 

 

duminică, 28 iunie 2015

Să stingem rugul


Să stingem rugul

 

Să stingem rugul vechilor iubiri,

Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,

Pogoară liniștea în noi,

Putem să și murim nițel,nu voi.

Nu voi să fiu rug stins, pământ,

Iubirea nu are mormânt,

În fața ei nici Dumnezeu

n-are cuvânt.

Mi-acopăr chipul,  rușinat,

Vorbesc prea mult și cu păcat,

Prea sunt puține bucurii

În viața noastră, de-am iubi,

Ar fi lumina mai de preț

și adevărul mai curat,

minciuna-i porcul din coteț,

trăiți  cum vreți.

BORIS MARIAN  

 
Nici viață, nici moarte

Nici viață, nici moarte,
Nimic nu e sigur,
șoptește profesorul,
are o unghie cât o mistrie,
și-o înfige în gât,
sângele, roșu binefăcător
se revarsă pe coridoare,
pe scările blocului,
mulți s-au înecat ,
profesorul a scăpat
printr-o simplă intervenție.
Acum este paznic
La o grădiniță de copii,
E foarte mulțumit,
Dezleagă și cuvinte încrucișate,
Mănâncă gogoși,
Nu pune nici o întrebare,
Am încercat să-i iau un interviu,
m-a refuzat, ținea mâna în buzunar,
se observa că avea o unghie
sub formă de mistrie.
BORIS MARIAN


.  |







Dili-don

Am să scriu cu tine un roman argentinian, despre amorul nostru de un an, roman, a trecut Fata Morgana prin pustiu, iară morga a rămas la Jiu, nu mai știu de tine, nu mai știu, iei un lup, îl pui sub lupă, eu te pup, nici vampirii nu-s prea buni la supt, traversăm o moarte , două , trei, pupăza din Ferentari, din Tei. Nu-i nimic secret, cât timp trăiești, eu mă bucur, tu te bucurești. Stăm orbiți de naltele borduri, nu suntem insecte, geamanduri, Iar sărutul – abandon nu-i de pe Don, dili-don, dili-don , dili-don. Te văd alergând prin pustiu,O sentință fatală, echipajul e gata de drum, Să pornim, Aventura-i mereu sub semnul divin,Fără goarne, un tropot ne duce la mal, Apoi vom intra-n oceanul natal, Ne inundă, iar valul lovește-n urechi, Vom ajunge epave-n adâncul străvechi,Altă lume, culori minunate-s jur, Întuneric deplin, strălucim pe contur.Cei care mor nu mai văd lutul, Umbre ușoare poată sărutul, Urcă solemn spre Tronul cel Veșnic, Veșnică-i viața, flacără-n sfeșnic.Nimeni n-a spus cum e pe-acolo, Are dreptate cinstitul Apollo, Chiar Dionysos nu prea greșește Când soarbe vinul și se iubește, Crezi cât poți crede, e sfâșiereaNoastră lăuntrică, aștepți mângâierea.Purtând o spadă nevăzută, Încoronat cu lauri, trec Pe o cărare prea bătută,Dintre zevzeci, cel mai zevzec.Iubite umbre mă-nconjoară, Voi merge-n insule, comoriAșteaptă, eu nu doresc aur,Doar liniștea între culori.Hermodius îmi e tovarăș,Eu fac libații pentru morți , Nu-i nici o pierdere prea mare, Primesc orice cade la sorți. Păstrez doar cântecele-nalte,Iubirea celei ce-a trădat Pe mine însumi cu un altul, Care am fost tot eu, altdat.Noi inspirăm oile, copacii, munții, Păsările, norii, fluturii, soarele, Îl inspirăm și pe Dumnezeu Uneori, dar expirăm aerul văduvit De ploi, de copaci, păsări și Dumnezeu, De aceea când săruți, încerci să nu mai respiri.

Boris Marian


.  |

sâmbătă, 27 iunie 2015

Rănit mă simt , de fericirea mea


Rănit mă simt , de fericirea mea

 

Rănit mă simt, de fericirea mea,

Că pot iubi, că pot să scriu,

 Deși-s acoperit de nea,

Torentele mă duc  spre patru zări,

Nu-mi pasă nici de laude, nici ocări,

Prea mult eu m-am topit în așteptare,

Eu știu să prețuiesc  albina pe o floare,

Cântecul viorii  pe acoperiș, nuntașii,

Mireasa care-și caută pașii,

Cuvintele-mi deschid cărare,

Orb de aș fi, văd marea sărbătoare

De la finalul vieții, lăcrimez de bucurie,

Euridice, te voi pierde, pace ție,

Curierul va sosi la fix,

”what light throu yonder window breaks?”.

BORIS MARIAN   

  t

vineri, 26 iunie 2015

Mă scald în iubire


Mă scald în iubire

_________________

Mă scald în iubire ca-n copilărie,

În Prahova cea iute, la Breaza,

Mă scald  privind fix ecranul computerului,

Chipul tău, nu mă poți refuza,

În ochii tăi mă scald, ochi ce sunt peste tot,

Sur les grandes boulevards,

Mă scald ca într-o rugăciune spusă Celui de Sus

Pe care nu L-am văzut niciodată,

Mă scald cum se scaldă sângele meu în trupul îmbătrânit,

Dureros  de viu, înot împotriva timpului,

Cum aș trece Canalul Mânecii,

De ce nu înoți lângă mine?

Știu, ai să-mi răspunzi când nu voi mai fi,

Dar, cum spui tu, iubirea e-n noi,

Deci în mine înot și înot, până la glezne și tălpi,

Până la rădăcină.

BORIS MARIAN