miercuri, 29 aprilie 2015

Rebelul cântă

Rebelul cântă Cer mult semeni cu mine? Pax vobiscum et nobiscum. Nu m-am umilit niciodată. Poate visului meu despre Domnul cel Unic și Drept. Nu mă imitați , nu este nevoie. Singur voi duce povara. Singur beau ceașca durerii. Istoria este formată din atomi, Au dispărut irochezii? Am scăpat de ciumă, au venit dictatorii, Precum șobolanii. Rebelul cântă. Intrăm treptat în lumea numelor. Doamne, dimineața Ta este minunea. Ce poate naște disperarea? Numai speranță. Să fugi de tine în codrii umbroși. Acum totul e limpede. Rebelul cântă. Singurătate absolută nu există, așa-i? Iar trupul femeii iubite este o minune. Uneori, întreaga lume este o rugăciune.

duminică, 26 aprilie 2015

Valori eterne

Valori eterne Eternuri vale, tot mai la vale, O odă morții, o alta nopții, Rătăcim cu capul golit, Dansăm doar cu inima, Picioarele sunt de piatră, Calul cântă în corul Filarmonicii, Bilele albe au dispărut, în locul ochilor stau ele, Nu e grav, ne asigură pocitania, Parcă doiminic i se spune, Nici bolnav, nici scândură, Discobolul mi-a zvârlit căpățâna la mari distanțe, Toți vom intra în cutia cu bătrâni, Îmi spune corbul- NEVERMORE, POETE TOT MAI SCRII DE ZOR, Zadarnic, totu-i pe nimic, Noroc că nu consum, dar stric, Mai lasă-te de scris și mori, Îmi spuse corbul NEVERMORE. NUMAI MĂGARUL ARE O SINGUR-Ă FAȚĂ, La CAP a venit Dominica să dea nițel lapte, biata juninca, Cum ai picat din avion pe rețea, Unde nu-i cap, fundația-i grea, Cinci miliarde de vajnici eroi, Cine-i ca noi, cine-i ca voi, Cine-i cavou, hala erou, Trei miliarde de genii- poeți Pentru pereți, cap de pereți.

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Mâna dreaptă

Mâna dreaptă Mâna dreaptă mă doare, La fel ca și stânga, Ofer un breviar bibliografic pentru o căpșună, Licențiat în metafizică, ofer consultații, seara, Culturologii deoparte, închide geamul, La distanță de șosea, un sat fără biserici, Cimitire, tutungerii, spelunci, ia un grog, tinere, Într-o seară cineva deveni moșneag, Chipul i s-a împietrit, o, stirpe de regi, Prințul din Levant nu a sosit, Laptele negru, cine să-l bea? Cangurul, departe, pe câmpuri cânta, Trăim în bulion, iar ultima albastră, cum era, Privirea fetelor de catifea, nimeni nu mai vrea Să se joace cu mine, se duce ea la verișoară? Albatroșii nu sunt uciși niciodată. Respirația mă vizitează rar. Spectacolul s-a încheiat

Inima

Inima Inima mea este trupul meu, Are mâini,picioare, cap, piele, Nu sunt ca orice om normal, Fac și pe nebunul, uneori, Sunt un copil bătrân, Cărțile mele au fost duse la spital și operate, Acolo au și murit, Am auzit că și morții au inimă, mi-a spus un doctor în filozofie, orice pasăre ar trebui să aibă trei aripi și două capete, parastasele sunt romane nescrise, la București sunt prea multe funeralii, nașterile au fost interzise prin lege, fiecare apare cum poate, solii dureroase ne vin de dincolo, din curtea Domnului, sclerozați, sclerozați, tot rămâne ceva, nașterea tragediei din pântecele bucuriei, scuturați-vă de pământ, să nu vă cadă pielea, pe chei se plimbă frumoasele femei cu pene colorate, un câine negru latră până ce se albește de furie. Este cățelul pământului. Nu l-am văzut, am auzit de el în copilărie. Orice furnică este incomensurabilă. Vineri s-a întâmplat să mă întâlnesc cu Robinson, Fratele meu, dar tu despre dragoste nu știi să scrii. O, da, sărut sfârcul stâng al lui Venus. Toate organele sunt roșii, adică de stânga. Vântule, de ce tresari? Suflet mușcat de ploi. Omida este gigantică, mărul este pitic. Găuri de carne – n-am auzit. Spuneți-mi ce e moartea? O frază de alții inventată.

vineri, 24 aprilie 2015

Poeții interziși Există o tagmă de poeți interziși, Alții sunt doar interpuși, Alții sunt intercontinentali Precum rachetele luate de val, Ba n-au talent, ba n-au talanți, Ba nu au vârsta, ba sunt berbanți, Au părul alb, mama lor de bătrâni, Eu i-aș stârpi ca pe lupi, ca pe câini, Prea-s boșorogi, supărăcioși, Supărători, nenorocoși, Ba se mai ceartă cu patronatul, Nu se-ncadrează poetul, pătratul, În poezie e greu să desparți Apele, stropii dulci sau sărați, Unu-i nebun, altul –prea bun, Scrie în rime, zboară-un colun, Lunecă vorba ca pe ulei, Ca pe o miere de șapte”șpe lei, Eu aș propune o lege, cinstit, Tat ce mai scrieți dați-l cu flit, Cu o benzină ușoară, de-avion, Să ne trăiască sfântul patron, Unde acum te preumbli , Poete? Ah, Eminescule, muzele-s bete, Nu se mai știe cine, ce vrea, Stau și mă rog de un greier, de-o stea. BMM

marți, 31 martie 2015

Al șasele simț

Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut , sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie  dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia,  poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns  ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea  urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia  a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște  dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil ,
da , sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
o realitate, sexul, focul și altele au revoluționat
omenirea,  dar noi preferăm grota strămoșilor,
iubita mă-ntreabă- ce faci- nu am știut să-i răspund,
de unde vin, unde mă duc?
Am cunoscut setea și foamea iubirii, ce am făcut
cu imperiul pierdut?  Ghilotina se uită la mine și râde.
Are umor ghilotina.

BORIS MARIAN