Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut , sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil ,
da , sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
o realitate, sexul, focul și altele au revoluționat
omenirea, dar noi preferăm grota strămoșilor,
iubita mă-ntreabă- ce faci- nu am știut să-i răspund,
de unde vin, unde mă duc?
Am cunoscut setea și foamea iubirii, ce am făcut
cu imperiul pierdut? Ghilotina se uită la mine și râde.
Are umor ghilotina.
BORIS MARIAN
marți, 31 martie 2015
duminică, 29 martie 2015
Hamlet
Hamlet
Hamlet a venit cu gânduri bune.
Trecutul lui Hamlet nu
interesează pe nimeni.
El nu cunoaște nici genii terestre,mai puțin stelare.
El nu cunoaște nici cine hotărăște soarta bieților useri, el este
INDPEPENDENT. El este scriitor oriunde.
A fi neortodox nu înseamnă a fi
grosolan, familiar, rău crescut, mahalagiu.
El nu va răspunde celor care nu
îl respectă.
Orice regulament, orice lege
există pentru a fi încălcate cu mare nepăsare. Păcat.
Multe himere am întâlnit, una îmi
[bm1] spuse
–iubi, penetrează-mă, alta pozează cu lacrimi, are dreptul, aşa o văd pe
Meduza, ipocrizia este ecuaţia istoriei noastre, nicio himeră nu este reală,
tot ce este uman ţine de boală. Ura oricui mă întristează, omule, nu mă poţi
speria cu nimic, nici cu urlete de lup, nici cu muşchi de oţel, pe toţi ne pasc
aceleaşi cutremure, morţi subite, boli
îndelungate, ce mai contează o vorbă?
Eşti plămădit din materie organică, deci biodegradabil.
Hemoragii cu amintiri, reproşuri,
codoşii cumpără şi coşuri să pună-n
ele bunuri grase, că orice furt e
libertate, că puşcăria e o soartă mai dulce decât mersu-n coate, plumb din
Bacovia se fură, cad euroi în arătură, Urmuz devine azi ministru, mai Ţepeş decât Vlad sinistrul, zadarnic, împietriţi în veacuri,
noi blestemăm, spuneţi good-luck-uri,
auzi materia cum plânge? Cine adună, cine strânge bobul de aur, în lacustre
ţinuturi au fugit lăcuste, amanţii se ţin tot mai strâns, de râs, de plâns şi
iar de râs.
Prinţul Hamlet
vineri, 27 martie 2015
Flori DE MUCIGAI
Flori DE MUCIGAI
Abia acum a recitit acest verset,
Că mucegaiul este-n oricare poet,
Degeaba jeluiți pe psaltichie,
Poetul este unul dintr-o mie.
Timpul tăiat în săbii reci,
Precum iubitele haiducilor zevzeci,
Degeaba-și dezveleau fetia,
Haiducul are treabă cu Bănia,
La fel poetul între pat și moarte ,
Între pocalul plin și carte,
Precum copacul Iggdrasil se nalță opul,
Poetul e efectul, tu ești scopul.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
De-a puia-gaia, ehehei,
Ce ne mai spune Conan Trei,
El are cicatrice peste tot,
Nu are frați, părinți, doar un nepot.
În tot mormanul de reviste polițiste
și-a rătăcit dolari și trei batiste,
dar în picioare nimeni nu-l calcă,
privești la umbra sa înaltă,
andrade mii, frumoase și mai și,
o multitudine de gâște guralii,
ah, Galaad, ah, dor de Galaad,
acolo mi-am lăsat un camarad,
el îmi striga dintr-un Mirage X paralel,
o să învingem, frate Brabanel.
Era un ultim, falnic exemplar,
Un fel de leu antic cu părul rar,
Acum, bătrân, Leone, u nul spuse,
Poetu-n limba sa se duse,
Poate și cel din urmă sărăntoc
Să poarte-n el nestins, divinul foc.
BORIS MARIAN
„Cine are părinți”
„Cine are părinți”
Poetului Adrian in memoriam
„Cine are părinți pe pământ, nu în gând,
Mai aude” cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib?
E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucnește o lacrimă, știm,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiți
și copiii de azi și bolnavii părinți.
BORIS MARIAN
marți, 24 martie 2015
Canonul iubirii
Canonul iubirii
La început a fost alegerea.
Cum deosebești diavolul de înger?
Folosul și iubirea – dușmani neîmpăcați.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relație? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama își are locul ei.
Înainte și după iubire tot iubire este.
Iubirea și eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea și arta memoriei.
Faust a disprețuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor și viața ca o secundă.
Îndrăgostitul – un pește cu aripi caraghioase.
Nu poți înfrânge nebunia într-o singură zi.
luni, 23 martie 2015
Întâmplare cu obiecte
Întâmplare cu obiecte
Obiectele au și ele viața lor. Nu sunt primul care afirm acest adevăr indubitabil. Pe la orele unu din noapte m-am sculat și m-am dus la calculator. Mare mi-a fost mirarea văzându-l într-o stare jalnică , de parcă un nebun sau un copil răsfățat s-ar fi jucat cu piesele sale. În locul ecranului era o scândură lungă de circa un metru și jumătate pe care erau dispuse figuri de șah fixate magnetic, nu știu prin ce minune. Din corpul computerului ieșeau fire, atârnau piese de parcă aparatura ar fi fost aruncată de la etaj și reașezată pe masa mea. Disperat am sunat la service și nici în douăzeci de minute a apărut un individ mic de statură, cu un cap ce semăna cu o tablă de șah, care îmi zâmbea batjocoritor. Nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. În schimb m-a informat că firma a fost foarte supărată că am câștigat ultima partidă și mi-a transmis în acest mod supărarea șefilor. Ce este de făcut? Am întrebat. Nimic. Veți cumpăra alt computer. Dar cum este posibil? Nu pot să vă spun. Firma noastră este privată. Nu răspundem decât în fața patronului care este un șahist fanatic. L-am dat afară. După scurt timp l-am auzit vorbind cu o vecină, stabileau condițiile pentru montarea unui post și unui calculator. Erau foarte surâzători și relația lor părea mai mult amoroasă. Enervat m-am apucat să schimb un bec din hol care se arsese. Am scos globul, era prăfuit, de vreo zece ani nu mai umblase nimeni la el, am schimbat becul și la montarea globului, acesta a alunecat din mâna mea și s-a spart aproape fără zgomot. Globul avea , cred, circa un veac de viață. Ce chestie. M-am culcat , n-am putut adormi. Dimineața m-am dus la calculator, nimic nu era schimbat , iar pe Microsoft cineva scrisese o povestire pe care am reprodus-o aici.
BMM
24.03.2015
duminică, 15 martie 2015
În formă simplă
În formă simplă
În formă simplă, dragostea
Seamănă cu mișcarea browniană,
Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis?
Vermicular și spumegând
Se apropie gândul cel roș?
„La luna rossa, il vento, il tuo colore
Di donna del Nord, la distese di neve”,
În piața San Marco am stat și am plâns,
m-am gândit la Ierusalim, la iasomia
din jurul morii lui Montefiore.
Contrapunct absurd de mânie,
Doamne, dă pace inimii mele
și tuturor celor cu inimă.
Balast, aruncați balastul,
Strigă Jules Verne, balonul
Se nalță în stratosferă și explodează.
Coboară lin, ca niște pene,
Poemele, rimele, lacrimi și stele.
Mă dor brațele de parcă
mi-aș purta propriul coșciug.
BMM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)