joi, 10 aprilie 2014

Blue


Blue

 

Blue, blue, sensiblue,

Antilopa este gnu,

Pediakid ofer la kil,

Organixul   dă profil,

Pentru unghii sănătoase

Rupe degete și oase,

Piper roșu  - un sărut

Care arde în străfund,

O trompetă, o tromboză,

Nu o cred pe madam Rosa,

Sofia, filosofia

E mai bună ca stridia,

Hai să credem în roboți,

Dumnezeu  pe patru roți,

Pis, pis, pis, pisică gri,

Nu înghiți tu șoareci vii?

Ah, aspectul, circumspectul,

Ele ne decid și sexul,

Tufe, coacăze, agrișe

Pentru prișnițe, dervișe,

Lumea s-a născut  din haos,

Asta am citit în Laos,

Într-un templu vechi, pre-antic,

De striga Pnom- Penh-ul sanchi.

 

BORIS MARIAN

miercuri, 9 aprilie 2014


La etajul doi/Mituri

 

La etajul doi, moartea  a luat doi bătrâni,

A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,

Amândoi speră să prindă suta.

La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,

Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,

Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,

Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el

 niște îngeri păcătoși și  cine nu e păcătos

să spună aici, la adunarea generală a blocului.

Eu urc cu liftul, civilizat,  știu că există o limită,

doar când iubesc nu am opreliști, îmi dau și viața,

onoarea, averea, sănătatea, deși sunt un bun familist.

Uneori o întâlnesc pe  mătușa, o știți pe mătușa,

Ne zâmbim, ea rânjește, nu mă ispitește prietenia cu ea,

 Dar ea știe ce știe, ca o cunoștință

 cu care ai mai avut de a face.

******************************************  

Faci o ciorbă cu chibrituri

și începi să crezi în mituri,

Revoluția Franceză

a-nceput cu maioneză,

ai o viață înainte,

însă inima-i fierbinte,

înțelept centaurul,

roș pitic și criminal,

fără cap e chiar banal,

domnilor copii, uitați

și de sfinți și de-nvățați,

un jurnal nebunul ține

pentru care viitorime?

Măscărici  dansează noaptea,

Adevărul, jumătatea,

Adevărul pe un sfert,

Zero redevine cert.

BORIS MARIAN

 

 

marți, 8 aprilie 2014

Titlu


Titlu

 

 

M-AM TREZIT cu o rană

Pe umărul stâng,

Auzeam cum picură noaptea,

Precum gheața în martie,

m-am rugat Celui de Sus,

el mi-a amintit

de războaiele pe care abia le oprise,

ce rană? Ce temeri?

Vor trece ani  și noi vom purta

Fiecare o rană pe umăr.

Acolo, pe unde  a zburat

Inima.

*************************

 

Venisem din Teba, bogată e seva,

Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,

Prietene Marte ventilul pe soartă,

Ospăț funerar vom avea în Quatar,

Veniți bocitoare, din moarte, din Loare,

Nebamon, Ipuky, prietenul Luchi,

Abydos, obidă și Menna, ferigă,

Să văd de-a-ncălare o incinerare.

Dar dați-mi tricliniul, Tarquinus, vaccinul,

Vestit căpcăun, cu cap de ceaun.

Ah, ce pariziancă văzui eu la bancă.

BORIS MARIAN

 

luni, 7 aprilie 2014

Noi nu suntem Creatorul


Noi nu suntem Creatorul

 

Noi credem că putem crea frumosul, urâtul,nici vorbă. Noi  suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,

Diavolul privește cu jind,

Adam și Eva, un limb,

Ei nu cunosc iubirea,

Ei știu doar afluirea,

Ei nu cunosc Egeea,

Ei știu numai părerea.

Venind pe râul Aare,

Mă minunam de Alpi,

Că nu cred, chiar oricare

Să aibă banii calpi.

M-aș ascunde într-un golf

Cu-nțeleapta Lagerlof,

Poate-n Indonezia

Să  culegem frezia.

Abces, abces a la francaise,

Venea din Abeokuta,

Nu cunoștea nici ruta,

Cobori în Aberdeen.

Eclerul este fin.

În Abhagiri vino,

Copilo,  tu, nevino,

Ș.a.m.d.t.t,

Iubindu-te.

Rupestre arte ne încântă,

Dar mâna stângă este frântă,

Du-te, amice, în Lascaux

Să vezi ce-nseamnă rococo,

Din Altamira îți aduc

Frumoasa mobilă de nuc.

Ai grijă de mormântul Nakht,

Acum te culcă, gute Nacht.

 

BORIS MARIAN

 

 

 

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Abanos ( plagiat după o chiștoacă)


Abanos ( plagiat după  o chiștoacă)

 

Am visat că eram abanos,

Eram negru, n-aveam nici un os,

Ce scrii tu este catastrofal,

Mai bine erai chefal.

În abis mă scufund voluptuos,

Cu abisul mereu sunt în cros,

Ce scrii tu este foarte ciudat,

Mai bine erai carbonat.

Un veșmânt ne separă de cer,

Fie om, leopard, rinocer,

Între noi sunt păianjeni uriași,

Nu-i vedem, ei sunt zeii malgași.

Șerpi hidoși se preumblă pe jos,

Ce spui tu este foarte curios,

Unde-s morții? Cine ar ști?

Am visat că n-am fost, ci voi fi.

Tu erai o acantă-bacantă,

Te iubeam , te cântam, Alessandră,

Că e-n viață ceva foarte mov,

Poate vechi, poate doar filosof.

Nu trăim , ci mereu ne inspiră

Jungla veselă, tundra sibiră,

Cel de Sus, apoi cel”alt de jos,

Domingo devine botgros.

Ne ucidem doar între noi?

De ce, Diavole Negru cotoi?

A capella chema tarantella,

Că la Aachen descinse   don Lache.

BORIS MARIAN

joi, 3 aprilie 2014

De la o vreme


De la o vreme

 

 

 

De la o vreme  mi-e teamă să dorm, pentru ca moartea să nu mă prindă în somn. I-am curte unei femei frumoase care s-a dovedit a fi însăși moartea. M-am retras iute. Mi-a spus că este căsătorită. Fie. Se pare că mai rentabil este să te joci cu bietele cuvinte, care te mai respectă uneori. Scriu mulți. Scriu foarte bine. Exerciții la pian – splendide. Unii își dau duhul. Alții rostesc prima oară cuvinte de iubire. Alții schimbă lumea, încearcă să o schimbe. Îi citesc o mână de oameni.  Sunt mult mai mulți scriitori decât cititori. O fi bine, o fi  rău? Fiecare pasăre pre limba ei piere.  Nimeni nu renunță. Nici eu. Am avantajul că nu mă iau în serios. Să vedem .

 

Sfințenie și nebunie,

 

Ines îl caută pe Ilie,

 

Ilie umblă-n car de foc,

 

Are breloc.

 

Eduardo era viața ei,

 

Berea se face din hamei.

 

I-arată ceasul, moartea vine

 

Ca o lumină-ntre lumine.

 

Onoare-n plus, onoare-n minus,

 

Ce să ne pese de Tarquinius?

 

Lucrezia, sfântă nebună

 

Aduce în cetăți furtună,

 

Nu-i inferioară păstoriței

 

Din galeriile Uffizi.

 

Prin foc și sabie vom trece

 

Cuvintele din zece-n zece.

 

Carducci, lasă-ne cu iambii,

 

Troheii, te închină sambei,

 

Manelei, mandea știe tot.

 

Mai scoate-o carte de tarot.

ÎNAINTE DE A ÎNCHIDE LIBRĂRIA MAI ADĂUGĂM…………..

Ai rostit  discursul prea provocator,

mi-a spus sentențios doamna procuror,

laude ai adus „l-agenturi străine”,

mormăi și umbra lui C., din vechime,

ba ai persiflat scrisul lui Socrat,

îmi țipă-n ureche un aminofag,

am fost scuturat, dezintoxicat,

iar apoi, afară, m-am reinventat,

fată din Eladă, voce de zăpadă,

care te topești când asculți povești,

uit de orice blam, uit și de bairam,

când în vis te am, aur și balsam.

 

BORIS MARIAN

 

 

 

 

 

marți, 1 aprilie 2014

Ah, filosofia


Ah, filosofia

 

Ah, filosofia s-a ruginit,

Îmi spune silfida  din vechiul Egipt,

Doar poesia, doar poesia,

Ne mai  trezește  melancholia,

Dar și seceta e foarte mare,

În poesie  nu sunt motoare ,

Nici motorele,  nici motorete,

Dă din  picioare și scrie, băiete,

La ce bun poeții în vremuri de crize?

Întreabă oricine,  pipițe, marchize,

Poeții  nici flori nu aduc și nici cecuri,

Zece fecioare în cer aprind becuri,

Poeții zac în beznă și scriu,

Nu au, săracii, bani de sicriu,

Fiul lui fiul, la nesfârșit,

Nu poți trăi doar cu un mit,

Cade Irod, rămâne ispita,

Nu-i Babilonul, dar  e iubita,

Om din neom, antiom, paraom,

Doar din poem nu poți face un pom.

BORIS MARIAN