sâmbătă, 8 februarie 2014

Aventurile lui Don Quilote de la Manșă


Aventurile lui Don Quilote de la Manșă

 

Totul a început cu Răcănel. Ne aflam la Romarta Copiilor, azi BCR, Răcănel arunca bile negre în capul trecătorilor. O bilă a ricoșat și i-a spart  dovleacul. Înăuntru era orez. Din această cauză Romarta a dat faliment. Am ajuns pe corabia lui Popey. Aici era Didona care împărțea daruri. Acasă o bătea soțul cu un bulan de jandarm. A fugit Didona în Groenlanda, nu înainte de a-l zăpăci pe bietul Augustin   Greufuel, mare amator de Da Vinci și Dali. Acesta a prins o râcă pe mine, că nici astăzi flacăra urii sale nu s-a stins. O păzește ca un preot antic  altarul unui zeu. Dar ne vom întâlni în iad, sunt sigur. El mi-a făcut cunoștință cu Sappho, care , pe loc m-a acuzat de plagiat. Eu nu scriam atunci decât bilete de amor. Ajuns pe  arhipelagul literar, am dat  de Iordana Domincana, o femeie matură și rea, mi-a aplicat o ștampilă neagră în pașaport și am fost expulzat. Nu cunosc motivele. Ultima întâlnire, deloc glorioasă a fost pe Constelația Cultura Mică, unde un bidiviu cu nume excentric, de la Rosa făcea pravili și împărțea premiile anului. Alături de el , grațioasa  Teodosia  Brambureala  făcea oficiul de gazdă. Rău este că pe sub masă se tot foia unul Jopel Sony  Sonatin care scria  informări pe bază de date culese de la CIA, adică foarte nesigure. Orice  informare a sa se încheia cu o concluzie – mi-e greață de acest individ. Îmi dau seamă cât a putut îndura acest lucrător sub acoperirea feței de masă, deșertând de fiecare dată tot ce îngurgitase. Avenit șie el cu povestiri despre plagiat. Cică Shakespeare l-a plagiat pe Sofocle, Homer pe Marx, alte bazaconii. Cert este că numai un prost nu plagiază. Nu știe. Prostul este original din naștere, ex nihilo nihil. Aici cavalerul don Quilote de la Manșă se oprește, îl așteaptă un avion din piele de muscă , să-l ducă în Tahiti. Ave.

BMM

Burjuii


Burjuii

 

O să vorbim de-o insulă secretă?

De ce să nu vorbim de Manhattan?

Tu ierți iubirea mea ultrasecretă ,

Iar eu sunt doar nepot lui Kosakhan.

Vrea lumea să-mi cunoască viața?

Eu o ofer ca pe un măr prea copt,

Ce-ați zice de-o călătorie-n Gara Gazza

Sau poate să jucăm poker în opt?

Punem pistoalele pe masă, bem pe rupte,

Fumăm trabuce groase, mai tușim,

Milioane de oameni, fețe supte,

Flămânzii mor puțin câte puțin.

Tot mai puțin, o să rămână doar sătuii.

Tu-i aia, tu-le asta, ah, burjuii.

BORIS MARIAN

 

vineri, 7 februarie 2014

Complotul șoriceilor


Complotul șoriceilor

 

Cică niște șoricei au pornit un complot , o răscoală, o zaveră împotriva munților  de scriitori, care se înalță pe planeta noastră virgină. Ioan Dacoiza, Vasisdasica Grădinărița, Dominicana Iordane, Hadrianus  Scopitus, ș.a. , mari mâncători de aer și  uree au decis că ei sunt trimiși de Domnul să ne aducă bezna definitivă. Ne vor aduce un veac de singurătate. Ne vor îngropa trecutul. Dar oamenii bătrâni au aripi uriașe. Pe râu plutea cel mai frumos înecat. Cine ar plăti cu moartea o iubire flămândă?Iluzionistul vindea ultimele panglici, ele se prefăceau în șerpi colorați. Rio del Sul curgea înainte și înapoi. Povestitorul își puse palmele în ceafă și se strânse de gât. Șoriceii alergau veseli. O istorie universală a necinstei ne lipsește. Lazarus Forelus a eliberat sclavii care l-au ucis apoi de bucurie. Văduva Ciungului a devenit Pirat. Biluță ucidea numai joi. Va urma o istorie a veșniciei, de ce  nu? Cred în în orbis teertius. Primele două s-au perimat. Loteria  a apărut înaintea Bibliotecii din Alexandria. O cornută m-a invitat să gândesc pozitiv. Dar eu nu știu să rumeg. Violonistul a fost călcat în picioare de doi călăreți. A rămas vioara, plângea singură. Trăiască în veci stelele cerești. Ce nu poți număra? Stelele, copacii strâmbi și proștii. Pe scena dezolării urcă bătrâni  neajutorați, adulți dezechilibrați, tineri revoltați. Cimitir de oameni fricoși, viteaz cu părul alb, mai rar.  N-a ieșit rima, a ieșit glontele. Mă  trec frigurile până în măduva oaselor, dar tu n-ai oase spuse viermele către șarpe. Sunt în luna a treia , rosti o revistă. Suntem hoinari pe pământ, cei care scriu. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceia sunt poeții. Ne-am născit în aceeași casă. Casa a luat-o vântul. Dar aproapele există, unde ești, aproapele meu?

BORIS MARIAN

Moartea nu te lovește-n cap


Moartea nu te lovește-n cap

Moartea nu te lovește-n cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
Tovărășește, te mai criticică uneori, te blamează,
Iar grija ei pentru noi este un vis urât,
Iar glasul ei -o stâncă-n prăvălire,
Am vrea să-I dăm cu vorba ascultare,
Dar n-o ascult, eu nu o înțeleg, e bine, nu e bine, cine știe?

Am moștenit hainele multor morți dragi,
În ele nici un sfanț, nici sfat și nici încurajare,
Nici Dumnezeu nu prea se sinchisește dacă mor,
Deși prin mine El există pentru mine.

Am o iubită, Doamne, ține-o-n viață, dacă poți,
O mie de ani buni să pomenească,
C-am fost și eu aici, un trubadur cu blog și site,
Și am cântat doar pentru-nțelepciune și iubire.

De cărți n-am grijă, ele cheltuiesc
și timp și bani și nimeni nu citește,
iar criticii devin tot masi posaci și zâmbăreți,
de par-că-s veșnici, dar nici Shakespeare n-a fost critic.

O durere, o altă durere,
Corpul se lasă cuprins
De farmecul neîntrecut
Al durerii fără de margini,
Tot omul știe prea bine
Că viața înseamnă durere,
Deci nu mă las biruit,
Scriu, trăiesc și sorb
Otrava amară a durerii.
N-am cunoscut această ciudată, înaltă
Plăcere.
Să mori e prea simplu,
Poate extrem de banal.
În fiecare zi mă desaprt de viață
și-o reprimesc iertând tot ce a fost.



 | Am văzut un om care s-a prăbușit
Oamenii s-au adunat în jurul lui,
aerul era tot mai greu.
O femeie și-a pierdut sarcina.
Două suflete s-au ridicat la ceruri.
Maison d”Accouchement.
Strada mirosea. Veneția?
Am văzut case oarbe,
Ziduri mute, grădini suspendate.
Scările din Odessa
Ale lui Eisenstein.
Azilul de noapte.
Cât costă un bilet
La spectacolul vieții?
Viața însăși.
Intră cu motocicleta în camera mea,
Intră teroriștii în camera mea,
Intră un future, nu-l ia nimeni în seamă,
Undeva, un om cade cu zgomot,
Cineva urcă scările, ah, țipă o fată la etajul opt,
Apoi , totul se liniștește.
A doua zi, mari titluri, știri cumplite umplu chioșcurile,
Eu mă sărut cu polițista de pe strada Polonă.
Mă gândesc foarte serios la moarte,
Ultimele zile ale Berlinului,
Dar nu este prima oară,
Am mai ocolit moartea,
Capul meu este tot mai greu,
Parcă se umple cu pământ,
Nu mi-e teamă,
Iubesc viața de aici,
De dincolo, i8ubesc pământul, ,
Iarba, respirația neantului,
Ce poate fi mai ușor
Decât să te eliberezi
De atracția pământului?
Iubita oricum te așteaptă.
O lumină purpurie se leagănă, trecut, viitor?
Mă bucur cu sărbătorile mele.

De parcă nu am ști că doar o viață pare
Mai mult decât reală,
Ne sfâșiem, noi smulgem
Vechi legături de sânge,
Dar pentru ce principii?
Eu cred că a dori
Să vezi pe cineva mereu
E pur și simplu dragoste,
Restul sunt vorbe, zgomote,
Învăț să văd?
Atâtea fețe, dar numai una este cea dorită.
Bolnav poți fi de moarte sau de iubire.
Prea mic este pământul pentru o moarte.
Împotriva fricii te poți lupta, dar iubirea?
Trăind la suprafața vieții n-ai înțeles nimic.
Am râs prima oară când o doamnă mai în vârstă
mi-a spus că sărut bine.
De atunci am rămas veșnic tânăr.
Boris Marian



.  |

 

 

 

 

 


 

joi, 6 februarie 2014

Motto


-MOTO-

 

 

 Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoaşterea, ci certitudinea. Bertrand Rusell
- Cine vorbeşte bine despre cel care îl vorbeşte de rău e mai presus de orice laudă. Baltasar Gracian
- Orice individ care se deplasează într-un mediu lasă urme. Edmond Locar
- Viaţa nu are nicio valoare dacă nu poţi fi de folos altuia. Louis Pasteur
- Virtutea superioară este asemenea apei. Apa şi virtutea dăruiesc detaşate binefacerile lor tuturor fiinţelor şi lucrează fără luptă. Lao Ts
- Inima este ca marea, păstrează în adâncul ei tot ce a primit. Richard Wurmbrand
- Unii înţeleg ce pot, cei mai mulţi ce vor. Nicolae Iorga
- Armata este ultima carte pe care o joacă o Naţiune. Ion Antonescu
- Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea fără efort. Lao Tse
- Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi. Sfantul Ioan Scararul
- O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic. Camil Petrescu
- Poţi să citeşti toate bibliotecile din lume
dacă nu devii şi mai bun, numai pierdere înseamnă. ion untaru

***********************************************************

Ce este poezia?  Ce este iubirea?  Ascunzători în fața morții eterne. BMM


Mă aflam undeva,
În statul Massachussetts,
Pe o șosea netedă ca o riglă,
Nu cunoșteam nici un om în jur,
Mă gândeam la poetul Hoelderlin închis în turn,
Părăsit în propria sa mizerie,
O mașină trecu fără zgomot,
Nu mai știam anul, ziua, ora,
Un spațiu straniu, străin,
Așa să arate și finalul vieții mele?
M-a trezit înjurătura ascuțită
A unui bețiv înrăit,
Avea un nume greu de reținut,
Dar înjura bietul de el
Ca-n turnul lui Hoelderlin magnificul.

Boris Marian
Cuvinte cheie :

Prozozoica

 

Cu toată comedia finală, jurnaliștii din diverse medii au venit să caute și tragicul. L-au găsit ascuns sub o  cușcă de câine. De fapt trei persoane și-au pierdut identitatea,  atât fizică, dar și psihică, iar a patra umbla prin Bizco Pardales, un sat din Catalonia, mistuit de flăcări albastre. Dezastrul nu a produs mari emoții, mulțimea fiind beată din multe motive. S-au adunat săteni, senatori și pușcași marini. Pompierii se gâdilau pe margine. Le-a fost imposibil  să salveze ceva, în afară de o pisică, nu se știe de ce, asemănătoare cu un bishon. Spectatorii au privit cu silă deznodământul. Barco de Avila este o localitate cu trei milioane de locuitori invizibili. Romanii au construit un pod peste au trecut doar elefanți. N-aș vrea să fiu muștruluit că  îmi fac obiect al muncii un mușuroi cu carii albi. Corodarea pare a fi procedeul de bază în artă. Aplici acid azotic. În fiecare sâmbătă poștașul îmi înmânează o șopârlă vie. O revistuță. Elogiul mamei vitrege mi se pare o capodoperă, dar ce vulgar sau ce diafan este. Asta este arta. Fără oftaturi. 99% dintre poeți oftează. Dar terminați , dragilor cu oftatul. Pofta vine mâncând, nu postind. E câte un îmbuibat care plânge  cu lacrimi de slănină ce nefericit este. În privința femeilor, sunt mai credul. Femeia este nefericită prin naștere. Eva este o nefericită. Adam un vântură-lume. Dar Lot, cum a putut să se îmbete în halul acesta?  Două popoare s-au născut din incestul lui Lot. Iar voi spuneți  de pildele biblice. Îmi pace când Borges spuyne că s-a săturat de el însuși.  Eu îl iubesc. A fost cel mai fermecător hidalgo al scrisului. În așteptarea barbarilor vin intelectualii să ne plictisească și ei cu teorii despre spirit. Singurul marinar bărbos cu față de alcoolic, vânător de lei și urși de mare a fost Hemingway. Nu Ernest. Altul. Călătoria este metoda. Zăpada de primăvară ne așteaptă.  Mergem la săniuș pe petale de meri înfloriți. Ave, a plecat Claudia.  

BORIS MARIAN  

Pizdetz


Pizdetz

·       Postat de BMM în Februarie 6, 2014 la 2:30pm

·       Vezi blog

De Paradis

De Paradis n-am să vă spun,
n-am fost ori nu-mi aduc aminte,
cândva un răzvrătit nebun,
nici azi, albind, nu-s mai cu minte.
Îi las pe alții fericiți
Să-și poarte falsele blazoane,
Tu, cititorule, nu minți,
Cei ce-au fost oameni, sunt oameni.
De Paradis n-am să vă spun,
Am fost un răzvrătit nebun.


Vii și te visez,
Pleci, iar eu exist,
Moarte- huhurez,
Viață
– ametist.
Valul bate rar, nu știu, te iubesc,
Tu ai fost arțar,
Eu- serai turcesc.
Astfel ne jucam ,
Mai copii, mai mari,
Tu veneai, vi
sam,
Viața mea pe-un zar.
Viața mea și a ta,
Bezna-n jur, un far.

Boris Marian

PS. Anul negru, alb, roșu, în funcție de cometă, cvometa este o fată care comite versuri,  Iubește. Balamuc- cumalab, vine-un scandinav cu ochiul spart, cu osul slab, ce ușor este să scrii despre nimic,  licuric( i). Ciudat nu-mi plac mărturiile la capac, ah, mi-e dor, am am să mor, am te simt, ah, mă plimb, spre rai am pronit-o , am ajuns în iad, iubito, am scris un procves-verbal, despre capul  de cal, despre mărul pădureț, ați auzit de volumul PIZDEȚ? Da, a fost tipărit și difuzat,  nu mă acuzați de plagiat?

                          |