marți, 24 octombrie 2017

Urmașilor mei, copiii


Urmașilor mei, copiii

_________________

 

Ploaia este bucuria copiilor,

Culori, mirosuri distincte,

 Ce semne ne aduce vara?

Un ghid ilustrat al armoniilor.

Fiece zi – o uimire.

Posedați suntem de intuiția particularului,

Infinitul ne produce greață.

Cum poate vocea Kostromarului?

Tristețea zorilor  la execuție.

A amurgului pentru un om părăsit.

A amiezii pentru un om flămând.

Din pânza  radioului – un glas hârâit.

Urmașilor mei eu nu le scriu,

Nu voi pleca într-un sicriu,

Umblând pe două-trei picioare,

Mai știi , chiar patru aripioare.

Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,

Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.

Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,

Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,

Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,

Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,

Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,

Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,

Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.

Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,

Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.

Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii,

Ne cântă-acuma  și prohodul, ce dor mai are azi norodul?

Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce,

Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,

Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu,  parcă Gherea,

știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi,

nu port nici plumbi, arginți, magnezii,

eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,

romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz

ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanu facem jocul,

cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat

ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu

Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane,

Dar mai trezește-te, Ioane.

Un melc se-mprieteni cu-n  diavol,

Melchiom, Melchior și Bravol.

În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina.

A voi fără a vrea să voiești, vuiește

Codrul de povești.

Fraged și gingaș se naște omul,

Uscat și tare rămâne oul,

Nimic mai moale decât apă,

Lasă cortina, să înceapă.

*888

Bună dziua, fluturaș,

Iar mai scrii un romănaș,

Are multe personaje

și idile drept furaje,

toată lumea e scriitoare,

unu-i mic,altu-i mai mare,

unu-i nalt numai la stat,

altul pare talentat,

despre premii ce să spun?

Toate-s unse cu săpun

și alunecă ușor

precum râma sub pridvor.

N-am invidii, sunt mai bun

Decât cel mai fin tutun

și mă sorb doar pricepuții,

rima sună a la Nuți,

spaima Constituții,

scriu pentru că am trecut

clasa-ntâia cu un șut,

restul claselor le-am luat

din visare și căscat.

Am iubit doar versul sec

Cu o urmă de buchet,

Am iubit marii poeți

Ce n-atârnă pe pereți,

Am iubit femeia,viața,

Vă zic – bună dimineața.



BMM



 
Pompe funebre
Nu știu de ce majoritatea oamenilor mor în zori. Rimează ca naiba. Aveam un profesor de istorie care ne spunea cu orice ocazie și fără ocazie- eu nu am încredere în mine, cum să am în voi? Cinism,filozofie, prostie? Dar să revenim. Lucram la o societate de pompe funebre, deci nu hidraulice, vizitam casele celor duși în altă lume. Mărturisesc că aveam o pasiune păcătoasă, citeam jurnale intime, scrisori, manuscrise, ceea ce mă apropia de lumea lui Balzac și a lui Stendhal. Zice unul –la început era avântul, apoi cuvântul, apoi mormântul.E vesel? Multă aritmetică în hârtii,bani,ani,femei,boli,păcate,multe banalități. Multă sing            urătate, melancolie , ca pe plăcile de ebonită cu marca his master voice. Sinucideri simulate, secrete de familie.Romantism și necrofilie,gnoze, prognoze, remușcări, casa doarme,omul moare. Păianjeni, lime,lipitori, limacși, enciclopedii vechi.Zgură. De unde? Cine a ars? Pași. Emoțiile se hrănesc cu cadavre. Halucinații pe tapet. De ar putea câinii să citească jurnalele foștilor stăpâni…Elevii  nu vor aprecia pe Mona Lisa, ei nici nu știu ce colici intestinali o chinuiau pe biata femeie. Voi continua. Deci cum de săgeata lui Cupidon nu nimerește decât în inimă și niciodată în capul victimei? După opinia elevilor toți profesorii vor ajunge în iad. Am văzut pe o tarabă Manualul turnătorului fruntaș - 1982, Ed. Tehnică.O chestie. Vecina de la parter îl umflă pe vecinul de la subsol. Angelina e numele unei fete foarte rele. Un bărbat gras, gros, păros poate trezi pasiuni. Nu vorbim de  dragoste, asta e altă colecție. Când porcii cântă, mierlele tac. După mult sport miroși a cămilă. De multe ori pantofii depășesc valoarea purtătorului. Parașutiștilor nu le plac trandafirii. Sărutul favorizează răspândirea microbilor, ei și? În fața oglinzii orice femeie este frumoasă. Împărăteasa, așa scria în roman, trăia cu contele care o biciuia cu cravașa până la sânge, povestea s-a pervertit și s-a spus că împărăteasa trăia cu calul contelui. Clonele ne vor schimba viața, unii deja ne-am clonat în taină. Când va ninge în Sahara noi vom fi morți.Vreme trece,vreme vine…tu rămâi la toate rece. Și multe altele…Pompele funebre au dat faliment, lumea nu mai moare. S-a deschis un restaurant Golgota.

BMM
 

Funebre-continuare

Se descurcă fiecare cum poate,spuse șopârla și pe loc deveni crocodil. Crocodilul este un animal inteligent,hrăpăreț și laș totodată. Femeia avea păr roșu peste tot,dar avea inimă bună,ca un cărbune încins. Pâinea dintre rădăcini crește, degetele sunt rădăcini. Inter-viu cu un inter-mort. În viitor. Versurile mele nu au uși, doar ferestre. De ce? Ochi, nu picere. Poemele cuminți nu mă interesează..Puțină/multă nebunie,da.În cursul unei vieți mănânci o balenă, învers față de Iov. Uah! Un punct este începutul deșertului. Cu fiecare vers mă zidesc pe mine însumi, meștere Manole cel crud cu consoarta.

BMM

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
 




vineri, 20 octombrie 2017

Am să încep

Am să încep

Am să încep cu un popă



Care avea un câine,

El pe câine l-a iubit,
ș.a.m.d., prost este că iubitul câine



a murit, copitele cailor bat nemulțumite,
vântul răspândește acest zvon trist,

ochii trecătorilor nu spun nimic.



Or fi și ei cai?

Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.

Ați văzut câine în parlament ?

Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,



Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc.,

Acum domnim între o zi și-o noapte,
Nu te-am zărit în țara vieții, erai?

Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.

Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.

Nu am fost niciodată suficient de singur.

Paznic al depărtărilor, asta voi fi.



Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.

Eu cred că numai orbii au șansa să zboare.



BORIS MARIAN
Am văzut un copac umblând singur,

fratele lui a fost tăiat în bucăți,

acum el caută să-și facă dreptate.

A găsit o fată cu suflet care l-a îndrăgit

și l-a resădit în grădina ei,



într-o noapte, fata s-a trezit,
lângă ea stătea nemișcat



Prințul-copac, cu ochi minunați, albaștri,

cu brațe vânjoase...

**********************
Papară cu păpădia

legară iubire cu sila,



vântul le-a fost naș-conaș,

ei au plecat la oraș.
Fuse o nuntă ciudată,

papară-bărbat, papa-fată,



se reflectau în oglinzi,

suflete, cum te aprinzi,

o, Doamne, incendiul fu mare,
papară ardea ca o pară,

doar păpădia gingașă

se umezi , fiind părtașă.



Astea sunt viața și moartea,

citește și plângi, zice cartea.

BMM
Am beut o licoare care m-a dus

într-o mină adâncă, dincolo de vis,

acolo se mâncau cai întregi,

tramvaiele mergeau cu spatele,

mi-era greață cum simt gravidele,

Harwood se numea viitorul copil,

avea perciuni, studia Talmudul,

Liddle, am șoptit și ea m-a sărutat.

M-am trezit, un cal rămăsese nemâncat,

Făcea baie și fluiera din penis.



*8***
Opt varice de iubire,


cu un steag la primărie,


calea este Valea Băii,


Nasredin castrează răii,


ia o piatră falsofilă,


se pitește într-o vilă,


caută droguri și alcooluri,


nu găsește nici în mall-uri,


gândul nu se naște-n creier,


ca gândacul pe conveier,


Jung ne-a spus secretul ista


de la țața-brahmanista,


doi agonici, reiteri, heringi


ne zâmbesc ,ah, cadaverici.

 


 


 





 


 


 


i















duminică, 15 octombrie 2017


3 Pușcașii marini au arestat un pește care deținea mii de case deocheate

și multe submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut

spre disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile

în favoarea sălilor de lectură,

Oituz ,spuse Penelope Cruz, venind cu atașamentPușcașii marini au arestat un pește care deținea mii de case deocheate

și multe submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut

spre disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile

în favoarea sălilor de lectură,

Oituz ,spuse Penelope Cruz, venind cu atașamentPușcașii marini au arestat un pește care deținea mii de case deocheate

și multe submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut

spre disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile

în favoarea sălilor de lectură,

Oituz ,spuse Penelope Cruz, venind cu atașament,

APARITIE

LUNARA

NR.9



Septe
Nu sunt



Nu sunt de luat în seam
ă,
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”. Nu m
ă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu st
ăpân.

Poetul, ca Ulise,
î
şi caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoas
ă.

O Penelop
ă, totuşi, aşteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.




Faci ce vrei cu viața ta,


musculiță,musaca,

mâini de aur, ani de plumb,

nimic astăzi nu e scump.

Mirodenii irocheze

pentru burtă, pentru freze,

un bastard la două ore

din Titan în Bangalore.

Pyke și Saltcliffe ,comisari

caută fete mari și tari.

Din Volantis negustorii

aduc negi trezind fiorii.

Așa-i jocul la Florența,

zanga-zanga, zdrența-zdrența.

mbrie


luni, 9 octombrie 2017

Un șoarece alb străbate lumea

Aștept rezultatele, ciudat, un fir subțire,

rugăciunile le fac doar acasă,
Un șoarece alb străbate lumea nu se vede, nu se aude, o fi poezia din noi? Brr, ce s-ar supăra irina sau luminița, fie, Algernon, el așteaptă flori, din lumină în întuneric e rău nici invers nu-i bine, dar cum,Platoane? Nările balenei suflă din greu, Iona gândește și suferă, ziarul din poală strigă știri, sutienul vedetei, șlițul președintelui, gripa rățuștilor, există amoruri telegrafice, seisme orgasmice de opt grade, oare cum se iubesc scoicile? Veni o sperietoare,un monstru al moralei, se dușmănea cu criticul Dyonisos Ștefanache, descoperi că nimeni nu are har, nici harfă? Ei și? Actorul s-a împușcat sub scenă, martor fiind șoarecele alb. În Jardin des Plantes vezi pelicani din Chapultepec, emoționant. Cu asta am spus totul, bye.
eu și Dumnezeu în aceeași casă,

amintiri și regrete, pericole ,iubiri,

cel mai mult iubesc viața,

dar ea ne trădează de atâtea ori,

niciodată nu am înțeles de ce nu e veșnică.

BMM




 

O somnolență dulce, se enervează lumea,

podețul e aproape, noi îl vom trece oare?

Tensiunea, ah, tensiunea și diabetul tandru

ne pregătesc serbarea grețoasă cu fanfare.

Dar poți să cazi în șanțul cu lighioane roze

să le citești poeme abstracte sau obeze,

nimic nu-i imposibil,of course, mai e și vinul,

Cibinul cu fecioare frumoase și malteze.

BMM









albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ,


nu întreba de rostul vieții,


natura nu face pomeni,


fii însuți povățuitor,


tavanul este exact deasupra capului tău,


niciodată nu vei fi în pas cu vremea,


be above ground. Excelsior.


BMM

Salatierul era o rasă de câini care mânca … salată,
O făcea lată când voia, oleandrul era la locul lui,
Despre albastrul de mare ce să vorbim, bleumarin.
Candelario a fost prins între pulpele Mariei Perlamării.
Liber Belial, strigau studenții plecând la miting.

Acolo se discuta despre Aristotel zis și Mefisto.

Nu-i bai. Metafora, metafora, se aud din sală proteste.
Goya zâmbește, el știe taina metaforei. Ca și Gauguin.

Ca și Gagarin. La Carcassone, băieți, ne strigă vecina,
Venise de la Glina. Acolo e muntele înalt și plin de bazalt moale.

Pe Rio Costa am stat și plâns, ne număram coastele, coasele.
Numele trandafirului se citea sus, pe creste, era numele tău, iubito,
Ia-mă în clopotul tău minunat. Încrucișați coborâm în Maelstrom.
BMM
Dick cel norocos nimeri un os,

osul era vechi și purta urechi,

un călcâi avea doar din mucava,

trup cu mulți noduli,

unii mai fuduli,

cu prelungitor ,faci la ochi ulcior,

mușchiuleț cu drag, sări și peste prag,

musca te mușca, apoi te drena,

că langusta rea lustra o mișca,

lustră cu zacuscă în lăudata pustă.

Acu ce să spun? Trec la mic dejun.


 



 

joi, 5 octombrie 2017

Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,

Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron jucau table pe balcon, la palat, da, la palat o salat
ă au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc de-unu mai muncitoresc. Nu mai râde tov. Pascalu, te pui r
ău cu genialu,
un pantof și o pansea jucau leapșa-n Bogota, că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați. Iar pistolul doar ucide, asta spune Tucidide, ca fumatul, ca scuipatul, incomunicarea, da, asta spune Obama.

****************************

2..

Trebuie să fii foarte tânără, doamnă,
îți amintești reședința guyană?
privirea stinge-mi-o, blonda mea,

eu văd numai cu inima,
eu te sărut cu tot trupul, femeie,
frânge-mi brațele, gândul descheie,

mistui ființa, nu și iubirea,

îți amintești cum era în Assiria?

În Babylon, Ierusalim,

unde vei fi, eu am să vin.
În tăcerea mătăsoasă ,
numai tu erai frumoasă,
goală, albă, cum vrei tu,
mergem și la Tombuctu.

Dar ceasornicul bătu,
iluzia devine- NU.

*******************

3.

 

Aș vrea să mă iubească cineva, spune toată lumea,
Nu cunoaștem moartea, ea ne cunoaște pe fiecare,

scopul vieții este viața însăși, înțelegi ceva?
Anda Luiza din Andaluzia , ea înțelege.

trăim într-o lume în care morții trăiesc,
timpul nu are nume, dar cuprinde orice,

citim Biblia de la sfârșit la început?

Dumnezeu este |Marele Singuratic, noi nu.

Adesea cântăm în săli goale, fie sub poduri prăbușite.
Ar trebui să învățăm cerșitul, este cea mai grea meserie.
Fiecare copac este un sfânt înlemnit, vorbiți-le.

Ascultați vocile păsărilor, dar auziți propria voce?
4.

Totul începe cu somnul, somonul și omul,

apoi alimentația, stația, eația, grația,

ține-automatul drept, omule înțelept,

prea ușor în normal intrăm ca în cașcaval,
viața are o scuză, poetul are o muză,
dar cine vrea ne acuză. Scuazați-mă, doamnă lehuză.
///////////////

Un șoarece alb nu-i alb și la suflet,

gândește Vasâlie ce crede că- i super,
doctorul zice ,Sile scrii tot

ce-ți amintești din Homorod,

halatul uitat de infirmieră,
orice amănunt din erosferă,
care aprinde mintea subțire,

adică fără hârtie, creion,
are bolnavul un simplu buton,

astfel femeia, computer îi pare

până ajunge la vindecare.
Bmm
Moartea, prietene, nu e o stare,

dinspre ocean - evaporare,

necunoscut e ciclul nostru,

o caligramă, o,Cagliostro,

Stai în lumină, galbenă mostră,

cade ninsoarea pe maluri, pe ostrov,

înăbușite legende din veacuri,

are și Domnul loc printre leacuri,

homeopatie spirituală,

nu vă grăbiți la baluri de gală,

Doamne, redă-mi structura atomică,

viața de dincolo simt că e comică.

BMM

 

 

marți, 3 octombrie 2017

Tăiem trupul pe mijloc să nu doară,

viscerele nu recunosc poezia,

ciudată nebunie ca un ardei roșu în frișcă,

ca un claun spânzurat de cornul lunii,

gândul, precum minerul coboară în iadul lăuntric,

pendula ca o mandibulă smulsă de șoc,

auzi muzica de dincolo? Nici mers, nici zbor,

alunecare de șarpe violet plin de duhuri păgâne,

respir ori nu, totuna este.

BMM


Fiind el o fire nerăbdătoare,

fugi de la morgă la cimitir,

acolo totul era în floare,

dar pentru dânsul ce pregătiri?

Are fundație, are volume,

este-n manuale ,dar ce folos?

Cine citește antume, postume?

Nu se multiplică Iisus Christos.

BMM
 

 

 


duminică, 1 octombrie 2017

Cuvintele sunt rotunde

 

Cuvintele de dragoste sunt rotunde,

Prin mine circulă un flux universal,
Îngerii nu au nevoie să scrie versuri,
Mimăm viața și moartea, mimăm scrisul,
Nu toți trandafirii sunt galbeni, doar tu ești o petală,
Esther, un vis din vremi uitate,

Te însoțesc ninsori de prea departe,

Să nu te temi, tu ești doar simbol și iar vis,
Tandrețe fără vorbe de prisos,
Ochii mai luminoși decât e ziua,

Umerii gingași, să-i sărut aș vrea.


****888***

Mitra și chitra, două vecine, două pianine,

mi-e foarte rău, iubito,tu ești abstractă,

fără acte de fată, albul ochilor merge la apus,

dar cine e Mitra? Veni din spital, vă rog,

fără vulturi, la etajul inferior e un maior,

între două conflagrați scrii un poem,

ridicula tomografie, un fel de Hiroshima,

săpunul vă spune ceva?

Frica poate fi (h)indusă,

urcăm pe pereți ca niște creveți albaștri,

să te împuști cu un bob de strugure,

mările s-au evaporat, creierul aleargă

prin spații înroșite de teamă,

simți mâna mamei, te doare, dragul meu?

BMM