vineri, 16 iunie 2017

Arivaj

Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron jucau table pe balcon, la palat, da, la palat o salat
ă au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc de-unu mai muncitoresc. Nu mai râde tov. Pascalu, te pui r
ău cu genialu,
un pantof și o pansea jucau leapșa-n Bogota, că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați. Iar pistolul doar ucide, asta spune Tucidide, ca fumatul, ca scuipatul, incomunicarea, da, asta spune Obama.

****************************8

Trebuie să fii foarte tânără, doamnă,


îți amintești reședința guyană?
privirea stinge-mi-o, blonda mea,

eu văd numai cu inima,
eu te sărut cu tot trupul, femeie,
frânge-mi brațele, gândul descheie,

mistui ființa, nu și iubirea,

îți amintești cum era în Assiria?

În Babylon, Ierusalim,

unde vei fi, eu am să vin.
În tăcerea mătăsoasă ,
numai tu erai frumoasă,
goală, albă, cum vrei tu,
mergem și la Tombuctu.

Dar ceasornicul bătu,
iluzia devine- NU.

bmm
Aș vrea să mă iubească cineva, spune toată lumea,

Nu cunoaștem moartea, ea ne cunoaște pe fiecare,

scopul vieții este viața însăși, înțelegi ceva?

Anda Luiza din Andaluzia , ea înțelege.

trăim într-o lume în care morții trăiesc,

timpul nu are nume, dar cuprinde orice,

citim Biblia de la sfârșit la început?

Dumnezeu este |Marele Singuratic, noi nu.

Adesea cântăm în săli goale, fie sub poduri prăbușite.

Ar trebui să învățăm cerșitul, este cea mai grea meserie.

Fiecare copac este un sfânt înlemnit, vorbiți-le.

Ascultați vocile păsărilor, dar auziți propria voce?

BMM

 

marți, 13 iunie 2017

Asumarea trecutului în literatură


Asumarea trecutului în literatură
 
„America de peste pogrom” este un roman apărut recent la Ed. Cartea Românească , sub semnătura unui talentat prozator Cătălin Mihuleac (n. 17 iunie 1960, Iași) realizator, în prezent al unei o rubrici bisăptămânale în cotidianul Național, intitulată „România lui Mihuleac“.Colaborează la România literară, Ziarul de Duminică, Orizont, Timpul, Convorbiri literare, Monitorul, Opinia studențească, Dacia literară, Luceafărul, Cronica, este redactor la revista "Convorbiri literare". Are la activ șapte volume de proză și teatru. A obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Iași. De formație umorist, ceea ce se remarcă la prima lectură, autorul tratează o temă gravă a istoriei românești din secolul XX – circumstanțele Pogromului de la Iași, început la 28 iunie 1941. Unii cititori vor da din mâini, din picioare, aoleo, iar despre pogrom. Desigur, mai pasionante sunt accidentele de pe șoselele patriei, scandalurile gen wow-biz, etc. Lumea vrea să fie optimistă. Este bine. Dar optimistul este un raționalist, dacă este conștient de natura sa umană. Nu a fost nimic, declară avocații diavolului, fie, așa le trebuia evreilor trădători. Nu facem aici morală celor surzi.Frapant este modul cum într-un roman de circa 300 de pagini, autorul reușește să comprime realități din perioada antebelică, de la Iași, din România și, în paralel, evenimente din viața unor personaje din Viena și Washington D.C.(SUA). Un Thomas Mann ar fi scris cel puțin două volume. Nu ne referim la celebritatea celor doi autori, ci la evoluția spre concentrare a prozei moderne. Fe fapt, romanul este caleidoscopic sau în gen- puzzle, ne preumblăm în diverse locuri, cu diverse personaje, evrei, oameni de alte etnii, dar leit-motivul este antisemitismul din România anilor premergători Pogromului, cu salturi mari în timp înspre zilele noastre. Pogromul nu este relatat, nici nu este nevoie, există destule cărți, studii, mărturii, nici un om de bună-credință nu ar putea nega realitatea sa. Nu se Face nici o analiză politică a fenomenului, este, de fapt o reflectare în conștiința autorului a ceea ce s-a petrecut înaintea nașterii sale și a ccea ce nu ar trebui să se mai repete. Recunosc că am citit cartea cu oarecare dificultate, nefiind obișnuit cu numeroasele flash-back-uri. În revista „Observator cultural” ( 6 nov. 2014), Ovidiu Șimonca publică un interviu cu autorul, în care acesta declară cu sinceritate că „acest moment istoric … nu face mare cinste neamului”, apoi explică metoda „de lucru”, focalizarea evenimentelor prin ochii unui copil care visează să ajungă la Hollywood unde visează să nu fie legionari. Mi se pare extrem de sugestiv acest demers. Remarcabilă la scriitorul Cătălin Mihuleac este încercarea de a găsi orginea antisemitismului-negaționismului la noi - fie ignoranța omului simplu, fie ignorarea voită a unui eveniment crucial în viața Iașului anului 1941 – Pogromul ( de fapt un asasinat organizat). Sincer exprim admirația față de un scriitor relativ tânăr care înțelege mai mult decât unii istorici „cu doxă”, care au încercat ani de zile să șteargă cu buretele, atât în anii „socialismului victorios”, dar și după, marile pete de sânge de pe harta unei țări greu încercate.
BORIS MARIAN
 
 
Monstrul comic
 
 
Este greu să fii și monstru și comic.
Doctorul |Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.
Frunză însemna și pungă și strungă.
Viața însemna și moarte și călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.
Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viață Monstrul comic , dar nu se știe ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip -Bifidus.
Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca ...
Un cerc se strânge ...Voi deveni o riglă de ...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot ...
Stăteam alături de mama și priveam lumea...
Stăteam, mâncam, studiam...
Stop, mi-a zis un ckijtitor care ...
BMM

Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie,


Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie,

A ieșit mortul, cine era el? Sincer, nu știm.

În Forumul Fricii a pătruns un intrus.

A trecut de zidul din solzi de argint.

Suntrem dicolo, suntem dincoace?

Somnul știe. Zeul somn.

O cămilă avea trei cocoașe.

Un vizitator curios a împuns cocoașa cea galbenă.

Era un cuib de viespi, din gaură au ieșit mii de insecte

Vibrând ca violoncelele. Întâmplarea a vut loc în comuna Uluiești.

Primarul fu mușcat de nas și trmis la tratament.

În locul său veni Sisoe Uluitu, fost major compromis cu o maioreasă.

La chioșcul cu ziare nu se mai găsea nicio publicație,

Publicul acaparase știrea, era nevoie de judoka, mais ou sont le judocas?

Senatul din Canare a stabilit noi condiții.

Cine a debutat o dată , mai poate debuta doar de trei ori.

Atacurila antibacteriene trebuie să înceteze.

Prim-ministru a fost ales un virus cu studii.

Clima era în pericol. S-a propus descompunerea apei

În trei – azot, neon și zirconiu.  Cineva s-a opus.

Notre Dame din Paris a fost mutat în grabă  la sud de Techirghiol.

Un apropiat al lui Khomeini a aprobat măsura  Anu.

Nici noi nu am încremenit de groază. Mai mult de Groza.

Pentru că s-a opus marșului  nudiștilor în centrul comunei  Libido,

O femeie a fost linșată  cu un bombardament de tomate.

Culmea, printre nudiști se aflau David și Goliat, fiecare fiind fermecător în felul său.

Don Quijote a fost indignat la culme. Și-a pierdut și castronul de pe cap.

Aici, cronicarul se oprește fiind chemat la secție pentru parcare neregulamentară.

BMM

duminică, 11 iunie 2017

a


 

Salutam din bloc

Ca un buldog, salutam,

Pălăria scoteam, capul cădea,

Cravata scoteam, gâtul rupeam,

Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam,

Cadânele  mă sechestrau,  ehau, ehei,

Pantalonii mei, panta rei,

Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream,

Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei

Mă citesc plângând, pe rând.

Prea multe taine lăsam, spoream  misterul

Dâmbovițean,  morminte pupam,

La lumiere que je sens,  insondabil păream.

Je veux danser pe versul  vrai, de ce râzi , bre,

Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,

Pe Gaia o avurăm toți,  că Zeul Ea n-are soț,

Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah,

Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,

Nu-i păcat, Ullikumi  este un dar,

Un Pokemon fără radar.

BMM

 

Adevăr AFLAT DE LA UN VĂR, ,

Literă mare, mică, în picioare se ridică,

Sfintele sclipituri, Rolls Boys, bibilici

De patru inci, Vasâle e sus,

Cum ajunse în autobus? Minune.

Am un top, AȘTEPT  potop,

Legea cu mitul total infinitul,

Râde Iov de oală spartă,

Cine se naște paște, cine moare stă-n soare,

Privea o icoană, mânca o banană, nu-i bai,

Cine mănâncă, mâine-o să plângă,

Ua farfuria, adu-mi tichia,

Oublier. c”est mourir en peu,

La granița vidului te așteaptă un mic Louis,

Cum mai țipă victima cu gâtul frânt ?

Nimic nu apare la timp, dar tâmpul le știe pe toate.

Înțeleptul rămâne netulburat ca un schelet.

Un filosof când se plimbă într-o pădure va întâlni sigur un urs.

Nu ignorați ignoranța, ea este bine înarmată.

Foc, gaz, gol, pământ –rotocol.

Am coborât șapte etaje, am ajuns în iadul cu vraje.  

Mormintele sunt cocoașele pământului, cămila are doar două.

Balaurul ucis avea și el pui, plânsetul lui a îngrozit o lume de neoameni.

BMM

 

 

 

 


sâmbătă, 10 iunie 2017

Baroc

Baroc

Baroc, ba, rock, fiți gata, Mergem în sala de operații, Tainic rut, de nevăzut, prin geam- ecran, Umilința din mâl se trage, curaj, bagaje, Un mare chivot vișiniu, e așezat pe capete de cai, pătrat, Zadarnic spaimele răsună, brrr, e frig aici, încă e bine, Ceramica se face-n cerc, lumina vine din Montberg, Dar ce tristețe, ce pustiu, plutim prin pulberi, argint viu, Prin burguri de carton presat, de viață/moarte obsedat, Passions and other stories, this trip made little sense, Boris, Între infern și paradis, mai discutăm, cântăm la bis, Când te privesc, privirea mea, la miezul nopții priveghea, Aș vrea în flăcări să-ți cuprind trupul de gheață, Doamne, jind. ***********************************************************

teoriilor mele micronice nu le-am atribuit nimic,

le-am altoit cu viziuni mitice și mecetice,

fugi, bre, viitorul vine după mine ca un cățel,
canonicul nu este acceptat, nici injectat,

între o veste și o vestă aleg vesta,

am visat milioane de chinezi, era o minune,

după moarte oricine se poate cunoaște și recunoaște,

nicio lacrimă nu fecundează, lăsați natura să lucreze,

mai calmă decât oglinda numai fața trădătorului este,

Nisipul este dușmanul tuturor gloriilor.

Un om fără ecou și fără umbră mai există?

Ca să te respecți ar trebui să crezi în ceva.

Între turmentare și beție este o mică diferență.

Cea mai mare minune a lumii este polenizarea.

Lirica și sexul sunt verișoare.

Acceptând, căsătorie devine o arcă a lui Noe.

**************************************

De-alungul istoriei, caruselul a avut un rol,

de pildă Rolling Stone, violoncelul semănă cu o molie,

scrutătorule, nu fi crud, potopul este mereu așteptat,

potopul și nepotul, Ghilu s-a întânit cu Nilu și cu Gameș,

un talmeș-balmeș, din care Enoh l-a luat pe Noah

și l-a trimis în Goa. Băltoaca este numele rostit în joacă

pentru ocean, cauți un doc, dai de noroc,

de nicăieri vin trei muieri, Diana, Venus și Junona,

desăvârșite ca șapte nimfe, bată-te sfântule, tu n-ai nimic,

mai mișcă și tu din buric, că niciun cuvânt nu oprește tăcerea,

nici vinerea, seara.

BMM





ungul istoriei



vineri, 9 iunie 2017

Bal mascat


 

 Bal mascat

Să fiu embrionul mai multor femei,
O mie de oameni mă iartă,
se spune că lichidul
e lacrima lui Dumnezeu,
iar tu Cain, Abel sau cum te cheamă
ai sorbit aceeași lacrimă cu mine.

Fără vicii nu am fi oameni,
Raiul s-ar prăbuși
În lipsa celor viciați,
Iadul ar fi neîncăpător,
O funie subțire
Ca firul de păianjen
Ne ține legați.
Un glonte-n tâmplă,
C”est la morte, ,
Azi am fumat ultima țigară,
Ieri am sărutat ultima fată,
Nu de mult m-am lăsat de alcool,
dar viciul există ca șarpele,
cu un singur ochi,
să-l privim în ochi.

Incognito mergeam în Baleare,
Păream un prinț la mare depărtare,
Un manechin în plină disperare,
Implozie ce nu are căutare.


A ierta-iertare, crește iarba mare,
Vine din război carul cel cu boi,
Carul n-are roate, boii nu au coate,
Căruțașu-i mort, sus, pe capră-i Lord
Verde vârcolac, bun pentru spanac,
Pentru vrăji, vădane, nasc copii-n borcane,
Hei, opriți aici, strigă din bunici
Unul mai bătrân, că e slab și spân,
De unde venirăți, cine v-a adus?
Cine să-i fi spus?
Noi suntem iertarea,
Bubuie și zarea,
Tremură pământul,
Tace și cuvântul,
Vârcolacul sare – v-am adus iertare,
Ce batjocorire,
Ce mai plâns în lume,
Vorbele nu-s bune,
Unde e Iubirea?
Moare-n mănăstire.

Din două respirații cristaline,
Redeveneam copii, călini, căline,
Călugăr- prinț plecat în în Baleare,
Un abanos albastru, mările amare.


Astăzi , moartea n-are haz, mai așteaptă,

Lasă ziua să se așeze, nu așteptăm surprize,

Scoate prizele,  Tanatos , mecanicul a plecat la băi,

Eros  caută  niște fete, absolvente , desigur,

Iubești în pace, mori în pace, dar ce nu facvi în pace?

Afaceri, monșer, eu propun să nu mai murim,

Cine e pentru să meargă la Centru,

Fără psihic moartea nici nu ar exista,

Nici visele nu ar trebui să fie permise,

Nu vă bazați pe cuvinte, niciun  cuvânt nu a inventat moartea,

Dar nici viața,  sunt din altă turmă,

Din moment ce nu există, viața de dincolo este doar o locomotivă,

Cu moartea în față, tenisul nu este distractiv,

Nu există știință  sau filozofie despre moarte, e ceva minor.

Cine învață moartea încetează a mai fi copil.

Scatologie sau esctologie, ce preferați?

BMM

|

 




 


 

miercuri, 7 iunie 2017

Dincolo de vis






Petrol lampant curgea pe scări,


Iluminatul peste mări,


Defuncții, azi se luminează


Cu un discurs ori o gălberază,


Scriptorul știe ce-i iubirea,


În dicționar găsești doar știrea,


Că ochiul magic nu te iartă,


Superbă-i limba latinească,


De o știa și domnul Bască,


Stau filosofii ca pe-un lanț,


Grivei mai murmură hanț-hanț,


Cu mituri, rituri și cu riduri,


Prietenia umple situri.


Un nasture acolo pică,


Fundațiile doar nu se strică,


Adam și Eva-și fac de cap,


Istria n-are capac,


Sar caii lui Ahile , hei,


Ce cai și ce fel de ponei,


Precum vițelul vede poarta


și nu mai știe unde-i cartea.


Ce ucigași nu au simbrie?


Acela care  nu mai scrie.


Că avea sifilis ori spleen,


Că i s-a dat mercur și vin,


De rupi din codru o rămurea,


Plătești amendă  foarte grea.


 


 


 


 


 


Dincolo de vis 


 În miez de noapte, urcăm scara lui Iacob,


Scara se nalță cu o treaptă mereu,


Nu te  grăbi, îmi spun, nu fi lacom,


Tot vei ajunge la Dumnezeu, .


Doamne, dacă greșirăm noi scara?


Cu lapte negru ne-am îmbătat,


Cine-nțelege trauma și drama,


Paul Celan , frumosu-necat.


Toate coșmarele-s negre-nghețate,


Păr auriu, Sulamith, Margareth,


Nu-i cimitir să cuprindă în toate


Cele ce-n viață se-adună încet.


Bat orologii, umblă ologii,


Care-i răsplata unui poet?


Sapho, doar ea călărind inorogii,


Sena e-n doliu, curge încet.  


 


**************************************


În cursul istoriei, caruselul și cu violoncelul


Au avut roluri diferite, ca difteria pe alocuri,


Am și eu un cuvânt, îl vând,


Nu mau scruta viitorul de aur, spuse scurtul de la parter,


Ghilu se întâlni cu Nilu, văr cu Gameș și cu Ramses,


Enoh nu este Noah, poate fid oar Ahoe,


Mayașii  și-au turnat incașii, ceea ce explică


Marile crime din Istoria  mimei,  


O, Babilon, nu mai trage de papion,


Dă-mi-l pe Ilie, avocat să-nu fie,


Iar lui Ieremia trimite-i tichia,


Iezechiel și cu Daniel s-au contrat pentru un miel,


Amos, Avdie, Miheia  disprețuiiiiiiiau  femeia.,


Avacum,Sofonie băură colonie,


Gata cu Apocalipsa, cineva găsi și lista,


Din prieteni nu e nimeni,


Că nu-i vorba doar de crime,


O Dodona, o, Didona, Hercule-ncurca Diona,


Doar Sibila mea frumoasă


Scrie cărți și stă în casă.


BMM   










Dincolo de vis

 

 În miez de noapte, urcăm scara lui Iacob,

Scara se nalță cu o treaptă mereu,

Nu te  grăbi, îmi spun, nu fi lacom,

Tot vei ajunge la Dumnezeu, .

Doamne, dacă greșirăm noi scara?

Cu lapte negru ne-am îmbătat,

Cine-nțelege trauma și drama,

Paul Celan , frumosu-necat.

Toate coșmarele-s negre-nghețate,

Păr auriu, Sulamith, Margareth,

Nu-i cimitir să cuprindă în toate

Cele ce-n viață se-adună încet.

Bat orologii, umblă ologii,

Care-i răsplata unui poet?

Sapho, doar ea călărind inorogii,

Sena e-n doliu, curge încet.  

 

**************************************

În cursul istoriei, caruselul și cu violoncelul

Au avut roluri diferite, ca difteria pe alocuri,

Am și eu un cuvânt, îl vând,

Nu mau scruta viitorul de aur, spuse scurtul de la parter,

Ghilu se întâlni cu Nilu, văr cu Gameș și cu Ramses,

Enoh nu este Noah, poate fid oar Ahoe,

Mayașii  și-au turnat incașii, ceea ce explică

Marile crime din Istoria  mimei,  

O, Babilon, nu mai trage de papion,

Dă-mi-l pe Ilie, avocat să-nu fie,

Iar lui Ieremia trimite-i tichia,

Iezechiel și cu Daniel s-au contrat pentru un miel,

Amos, Avdie, Miheia  disprețuiiiiiiiau  femeia.,

Avacum,Sofonie băură colonie,

Gata cu Apocalipsa, cineva găsi și lista,

Din prieteni nu e nimeni,

Că nu-i vorba doar de crime,

O Dodona, o, Didona, Hercule-ncurca Diona,

Doar Sibila mea frumoasă

Scrie cărți și stă în casă.

BMM   




Dacă o picătură




Dacă o picătură ascunde marea,
Dacă un atom ascunde un om,
Dacă un țânțar ascunde elefantul,
O crustă suntem, miezul este viața,
Iar sâmburii sunt negri, precum moartea,


Femeile- lăute ne încântă,
Ca mugurii – copiii se-nfiripă,
Nimic nu se va stinge chiar cu totul,


Mereu rămâne o lumină, fie vers și rimă,
Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura,
Se risipește-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret,


Se readună-n boț, un boț ce strigă, roșu, exploziv,
Ce va fi el? Nădejde , împlinire mușețel.
O lună ce se clatină pe un asin, la unison,
Trăim , noi, polifonic?




*********************************************


Cât ești de frumoasă, gutuie aleasă,


ce-ți trebuie ție, Vanessă, mândrie?


Ah, nu te iubesc, eu doar mă sfârșesc,


că nu am un rost, să caut adăpost?

În sufletul gol simt un rotocol,




ca peștere rece de sub Bucege,


vuiește și marea, m-acoperă sarea,


răsună rar tobele, fâlfâie robele,


ghilotinat voi fi , carbamat.


Un mort lângă mine respiră-n suspine,


văd chipul tău , mamă,


așteaptă-mă, cheamă,


mai naște-mă iară,


să fiu blândă fiară.


BMM


.