miercuri, 7 iunie 2017

Chibzuieli






Invitați poemul


 


Ascuțită durere,  s-o mai tocim un pic,


Profetul își mai câștigă pâinea  pe vorbe goale,


Dreapta dă peste stânga de sar scântei,


Barza lascivă nu mai aduce nimic,


Soare parfumat unde văzurăți?


Pegas în hamuri cum îl batjocoriți?


Dau o lume pentru un șold al Venerei.


Dar tichia de mărgăritar nu o dorești?


Simt cum statuile miros a trandafir.


Vă rog, fără piele, doar osul și carnea.


S-a umplut  marea adunare de coțcari,


Fu ceașcă purcelul de lapte.


Compartir tambien. O-la-la.


Înecatul era de unul singur, altfel se înecau doi, vai, vai.


O piramidă cânta aria Margaretei din opera Don Carlos.


Avea dreptate bătrâna garderobieră, cine își uită paltonul,


Sigur a dat și femeia.  Sudoripar fiind,


a intrat benevol  în peștera Diavolului.


Portocala mecanică  se numea Shakespeare


și se vinde la Plafar.  Cine umblă-n Valea Seacă


deveni un corb pe cracă, o, Nevermore.


BMM


 















Chibzuieli

 

 

Nu chibzui nimic, adevărul  este doar o părere.

Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.

Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.

Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.

Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.

Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.

Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.

Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.

În libertate nu există autoritate.

Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.

Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?

Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.

Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.

Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.

Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.

Puterea este mereu împotriva omeniei.

Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd.

Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.

Visul  săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?

Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.

Sinceritatea absolută poate duce la crimă.

Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.

Și altele.

Ce m-am gândit eu? Viața este o iluzie, uită tot ce știai.

Noi  nici nu știm une-i sufletul.  Inima este doar mușchi .

Creierul este o măduvă. Canibalii știu  tăt. Ca și proștii.

Fugi de proști, mai mult decât de dușmani.

Istoria urmează isteriei, la fel cum poezia urmează suferinței.

Tu nu ești vecinul vieții, ești chiar viața, asta ești.

Înalt este Numele spre care mergi, tu nu ești un Nautilius.

Uitat este frigul iernii noastre învrăjbite.

Nu-L trimiteți în exil pe Dumnezeu , de voi depinde.

BORIS  MARIAN

marți, 6 iunie 2017

Mitra


 

Lumea este o mitră gigantică,

Se nasc femei și bărbați lipiți prin ombilic,

Unii vin din catedrala  gotică, alții din grota freonică,

Concubinaj, adică bobină cu sex,

Trăiește pe cuie, ai să vezi ce este umilința,

Fericirea are copite moi,

Poemul nu s-a terminat,

Trenul nu a ajuns deșeu pentru ghiulele,

Din zdrențe facem noi costume,

Haleluiah, zic, haleluiah

Uitând de gravitație,

Sisif s-a plictisit, lasă pietrele să cadă,

El crede că lumea este o cadă,

Le libere sunt duhurile,

De aceea nu credeți în ele,

Oare mai știe Domnul să înoate în văzduh?

Creștem cu norii, dar murim în mii de feluri,

Poemul nu s-a terminat,

Mai am un drum la Bellu.

************

Iubire în fotoliu

și ură din orgoliu,

parfum de cimitire,

ding-dong la mănăstire,

o minge sub meninge,

păianjen, cange, chinge,

obraz precum o carte,

tantrăm pe jumătate,

extaz de orhidee,

doar sânge și idee,

cu drogul stai mai bine,

o, fericiri depline,

te recunosc, petală,

acum ești blond-ovală.

*************************

Zodiac, zodiac, boul Iak, tigrul Mak,

Vom merge la Sorbonna, dar se pierdu și bona,

În cufăr e trecutul  și negru și tăcutul,

Ce mare e sânul munților hapenini?

Două frunți, trei buze, dar fără bluze, ce faci mofluze?

Simfonia buruienilor, buniceilor, ciobani fără bani,

Secure, lovește, sepulcral, animal, Baal.

Priveam râul, cum trece viața, peste bolovani

De o mie de ani. Priveam.

Vino, ridică-mi sufletul, eu îți ridic rochia,

Citește durerile ascunse, cuib de păsări triste.

Mâinile noastre vor spune – bucurie.

BMM  

 

 

luni, 5 iunie 2017

Sapho, poeta din Lesbos,

Sapho, poeta din Lesbos,

ne vorbea despre spectru,

mare e dragostea, Petru,

ia și tu un exemplu.

Ce s-a pierdut nu se-nto
 În miez de noapte, urcăm scara lui Iacob,

Scara se nalță cu o treaptă mereu,

Nu te  grăbi, îmi spun, nu fi lacom,

Tot vei ajunge la Dumnezeu, .

Doamne, dacă greșirăm noi scara?

Cu lapte negru ne-am îmbătat,

Cine-nțelege trauma și drama,

Paul Celan , frumosu-necat.

Toate coșmarele-s negre-nghețate,

Păr auriu, Sulamith, Margareth,

Nu-i cimitir să cuprindă în toate

Cele ce-n viață se-adună încet.

Bat orologii, umblă ologii,

Care-i răsplata unui poet?

Sappho, doar ea călărind inorogii,

Sena e-n doliu, curge încet.  

 


 BMM
Sapho, poeta din Lesbos,

ne vorbea despre spectru,

mare e dragostea, Petru,

ia și tu un exemplu.

Ce s-a pierdut nu se-ntoarce


nu mai căuta ADN-ul,

Martha rufele stoarce,

cade de jos portofelul,

sala oglinzilor , toată

nu ne primește în țoale,

vine Saf despuiată

și ne joacă-n țambale.

Faci și tu din pasiune

un monument emisferic,

cine te crede, pe bune?

Ai dureri în apendix.

Vântul te duce departe,

Moartea-i mereu mai aproape,

sigur îți face dreptate

cel ce lucrează la sape.

Nu-ți vinde sufletul, gratis

poate să-l ia și copilul,

de n-ai prieten ori frate,

caută-ți în viață mobilul.

Ai să-l găsești în privirea

celei iubite, femeia,

are un rost chiar și clipa

când te ia-n brațe chiar Geea.

BMM





 
Caii cailor, claia claielor, Calea Căilor,

Horrorul văilor,



Atot-prezentul exploziv

Vede mai limpede ce-i Wedekind.
Cine priveşte deschis-închis,

Pull-push înseamnă de neucis.

sâmbătă, 3 iunie 2017

Zburătoare

Zburătoare
----------------------

 

Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni doar în boltă,
Fructele cad dintre stele, Oltule-oltă,
Grâul crește din soare,vom fi nemuritori?

Caut luminișul – clipă, albă tăcere-nori.
Un adăpost are Iona, crengile pun întrebări,
scorburi ascund fecioare, cântul devine mări.
În întuneric – explozii, flori se dezlănțuie , ah,
Copii singuratici pe stradă, au profesor pe Bach.
Revin la tine, Mandelștam,

Volumul mic, de doi-trei bani,

Din anul nu știu care, tu

Ai fost ucis de-un marabu.

Avea mustăți tiranul, yes,
Îi spuneau unchiul Joe, progres

În lume nu există, mor
Poeții, cui să-i pese, dor
De libertate, a, desigur,

Osip, de azi vom pune diguri

Să mai oprească din tot răul
Ce se revarsă. Eu îmi beau trăscăul.
*************************

Prin cameră plutea un balon, Venera ieșea pe balcon,
balonul se sparse cu poc, balconul căzu în noroc.
Suntem sortiți echilibrului? Citatul e-al perjedintelui,

miniștrii siniștri se plimbă în travesti, se mai schimbă,
cântând a capella-n surdină, se-aude cum trece-o mașină
în urlete de pachiderme, Venero, azi mergem la terme,

te-oi dezbrăca și de piele, cum smulgi de pe cer orice stele,
mai pură ca orice femeie,din spuma Mării Egee.
************************

Zăpada de peste drum s-a topit,
Moartea lui Labiș, ar fi avut 78 de ani, Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,
Primesc o scrisoare din adolescența mea Sfâșiată,
Picuri de sânge pe hârtia virgină,
E ceasul trei spre dimineață,
O liniște funebră învăluie orașul,
Dormi, orașul meu etern, Am să mă culc și eu, cine se va trezi
și unde?Pagini neașteptate,

Parfumul scrisorii furate,

Atenția mea – un paratrăsnet,
Pumnalul și crinul,

Moartea șovăia înaintea execuției, amânată ca de obicei,
Contesa sângeroasă nu mi-a spus nimic,
După o noapte de dragoste tandră, de ce?
M-ai întrebat ce-mi place din trupul tău,
Eram prea obosit să mai răspund, dar ți-am atins
Locul inimii.

@@@@@@@@@@@

Plecând, ai lăsat o treaptă,
O treaptă spre nicăieri,
Ca o voce-n pustiu,

Viața e plină de trepte,
Pe unele se dansează,
Pe altele se moare,

Pe treapta lăsată, eu
Te-am sărutat.
Toată noaptea te-am sărutat.
Treapta se apropia periculos de Lună,
Te-am strâns în brațe,

Sânii tăi se topeau pe pieptul meu,
What a man, ai șoptit,

m-am trezit lac de sudoare,

o buhă râdea dintre copaci,
iar râsul tău era al alteia.
*********************

Meteor, ah, meteor,toate oasele mă dor,
Eu, bătrânul matador,am privit de multe ori,
Ce anume? Meteori, nu-nțeleg și pace, cum

Fierul – fier se face scrum, taurul nu e de fier,

Dar în coarnele lui pier tineri bravi, mai bine – ar fi

Fani de astropoetry.

 



Boris Marian

 
Nocturnă

Mă mișc, deci exist.

Exist, deci iubesc. iubesc, deci sunt nemuritor.

Nimeni nu-mi poate lua aceste adevăruri.

Nu are importanță dacă scriu, dacă sunt cunoscut.

Semenii mei sunt rudele mele prin origine divină.

Omul nu provine din animale.

Nu este absurd să crezi în Divinitate, în nemurire, absurd este să nu crezi.

Tot ce numim noi logică, știință sunt jocuri de copii, nimic mai mult.

Asta mi-a spus Chopin pentru că el există.

Restul este literatură.

BMM

 
Răbdarea boului este demnă de admirație.

Pentru unii Dumnezeu este un ou.

Comic - taurul învață aria toreadorului.

Profeții ne distrug iluziile.

Niciodată nu mori la timp.

Nu există ceva imposibil, există doar neputință.

Dreptatea nu acceptă egalitatea.

E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.

Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.

Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.

 

 

 





Zet

 

Zvonire din fire, zevzecul mai rar,

Zvârluga și zarul, zvârlet și samsar.

Zvâcnire, albire, supt sângele, har,

Zvelt trece Caesar, cândva doar zvonar.

Un zumzet, o rimă, o crimă pe-ascuns,

Zurliul o spune, iar eu zac străpuns.

Zaharicale servim noi în cală,

Păcală devine pe loc negustor.

O zugrăveală, pereții-s din smoală,

Norodul de artă e doritor.

Zoralie, azi dansăm cu finețe,



Zoolatrie în loc de tristețe.

Ah, abanosul și cabanosul,

Ce vis adânc, fără de fund,

Dinți ascuțiți, sfarmă-se osul,



Îngerul morții e negru și scund.

Atrocitate, raporturi, oameni,

Helga, fecioara repetă doar game,

cămila să ragă, se roagă, o bragă,

cu un pistol cerșetorul să tragă.

Londra e mare, marea e neagră,

sufletu-mi vesel spre tine aleargă.



BMM

Scurt, concis și mult profund

Scurt, concis și mult profund

e curat ca un coșar,

gândul domnului Einhund

ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,

discobolii-n carusel

îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier

știe a vorbi romand,

are zilnic caracter,

disconfort & redundant.

Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,

el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,

fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați

când vă spune ce-a aflat.
Are creier pentru doi

indivizi cornuți și calmi,

nu vă spun, îl știm doar noi,
din cartierul Cioibalsan.

**************************************

AFURISME

Cine se concentrează zboară mult, cine zboară mult, decedează sau nu finalizează.
Cine vorbește mult fără dinți va rămâne.
Fericirea ține și o secundă, dacă te afli pe undă.
Dincolo iarba este mai verde, dar cine o vede?

De teamă scapi doar murind, cine să recunoască?
Nu te minți că ești altfel de cum pari, ai tot ce trebuie.
Râmătorii râmă tot, la fel și dărâmătorii.
Laudă-mă la ureche, ceartă-mă în public.
Prostia și bunătatea nu sunt rude.
Un nebun poate fi amuzant, prostul niciodată.
Uneori ne iubim doar pe noi, confundând persoana.

Rușine au numai începătorii.
Lipsa de bani te face tâlhar sau poet.

BMM

 

 

--
Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul.
Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?
Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde milapentru om?
Ați privit ochii unui copil bătut?
Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu.
Nu lăudați soarele, el există și fără noi.
Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat.
Adevărul este iubire.
Iubirile nu mor, se transformă.
Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.
Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.
Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.
Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femeii, dar merită.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare,pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.
E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc.
Fii circumspect față de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iarrăspunsurile sunt nenumărate.
Să fii cinstit și să te cheme Brutus?
Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.
În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii.
A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. Șantajul este puterea celui slab. Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată.
Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule) Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.
Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima.
Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului.
Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică.
Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi.
Printr-o lacrimă totul se vede mărit.
Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate.
Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize.
O poezie se desenează, se cântă, dar nu se scrie.
Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei. Un rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul.
A nu ierta este prima etapă spre omucidere.
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară.
Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură.
Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.
O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.
Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați. Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc.
Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fisuspecți, uneori. Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său.
Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată.
Oamenii inteligenți nu scriu. Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie?
Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți. Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică fără regrete.
Singura șansă a suferinței este dispariția.
Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării.
Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi.
În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi.
Legătura dintre iarbă și o stea este omul.
Sapi grădina, apoi sapi mormântul.
Nu poți urca mai sus decât muntele visat. Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate.
Când zidurile plâng, omenirea este în pericol. Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals.
Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?
Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte?
Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni,plante și animale poate ucide în serie., în masă.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.
Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent.
Nu există poeți mici.
Nu există otravă nefolositoare..
Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei.
Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești.
Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață.
Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului.
Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasărealizare științifică, restul nu contează.
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii „se prind” imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.

BORIS MARIAN MEHR







 

 

FUGĂ FATALĂ
Întâi pe două,
Apoi pe nouă,
Din mai repede,
Din frunțile netede, C
ăzură chipurile,
Ochii și buzele, Prin mușuroaiele Cu termitele. Frunțile-s iuți, De-a mâncatelea, Se joacă doar cine
Nu are coatele
Bune de fug
ă.
bmm




 


 






 

 

 

 





 

 
.



joi, 1 iunie 2017

Aveam un mesaj ca un masaj,


Aveam un mesaj ca un masaj,

Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară, 

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul

Are-acum  cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,

Ultimii la coadă-s corbul,

șalul andaluz și sorbul, 

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,

la război nu-i loc de vis,

o , Sesame, ai închis,

trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,

un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu  mai fac partide,

nici himere, nici sirene,

ia-mă Bebe, ia-mă nene,

nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.

Zilele sunt număr prim,

 Mane, Tekel, Ufarsim.

 Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.

Zic  și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,

 Se îngăduie și forma

Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El. 

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr  sculat din morți.

Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,

dar punctele de aur nu dispar,  ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,

femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.

Iar viața seamănă cu iarba, gândește.

********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,

Sicriele umblă, tot, toc,

Ghețarii coboară, loc, loc,

Râd bulevarde, tovarășe, arde,

Cine să prade la Prado, ei, madre,

Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,

Zilele trec , revoluții, se uită

Cine împușcă un om sau o ciută,

Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.

**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,

Unul cade, altul urcă,

Amfore se dăruie,

Celui care stăruie,

Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,

Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

 dar femeia-ți dă de toate,

carne, ghete, brânză , lapte,

univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,

trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.

BMM

Înțelege, tanti  iubesc o fată din popor

 

Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.

SIVA, SIDA  și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.

Ana Cronique bate sonic,  ea plonjează în iubire,

Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta

Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,

Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?

Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.

Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina  ne arată ghilotina,

Mozaicuri  devin gri fără nici un amnesty,

Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.

BMM