luni, 22 mai 2017

Omul acela devenise turbat,

Omul acela devenise turbat,

Deși semăna cu un iepure cast,

Domnula spus, și un iepure chiar

Poate să crească mai sus de-un măgar,

Poate să crească mai sus de-un mamut,

Pirus și virus ce multe-au făcut?

Iar un balaur lovit de amor,

Va înceta a fi carnivor.

Uitați de concluzii și de ocluzii,

Chiar și un vierme are iluzii.

Unii se fură pe alții, apoi

Vor circula sub asfalt, pe sub noi.

**********************************

Mergeam pe cărare, ușor tropăind,

Iese în cale-un broscoi de argint,

Ce faci matale, mă-ntreabă direct,

Eu îl știam pe broscoi mai decent,

Timid i-am răspuns, maiestate, credeam

Că nu mai avem brosvoi de metal

și încă de-argint, ai poate supuși?

Oho, ce-ți închipui, e joc de păpuși?

Nici vorbă, tu nu știi că-n cosmos trăiesc

Brotaci și broscuțe de neam boieresc,

Așteaptă semnalul, o ploaie, seism.

Ei vor aduce un nou brotăcism.

Cu toți veți vorbimai oac și bivuac,

Oceanul dispare, doar lac lîngă lac,

Pe-ntinsul planetei întinde-se-va

Imperiul dreptății lui Mac Mucava.

Iar noi ce vom face, stăpâne bălos?

Voi veți munci cu partea de jos.

Creierul vostru va fi transplantat

șefilor noștri, până sus, la-mpărat.

Ei, asta-i soluția, spus-am în gând

De se va face mocirla Pământ.

BMM




Abebebeb

Abebebeb

 

Și vină, bre, Moise, pogoară că-i șagă,
Născuți în sclavie devin copărtași,
La șaptezeci una, perciuna, perciunul,

De tragi tu cu tunul, eu trag la scaieți.

Istoria-i lată, prezintă morminte,
Isaac se prezintă și mormăie rugi,
Unchiule Buck, adună ostașii,
Noi vom veni ca stafii de la Bug.

Vulpea și ceasul, cravata și maslul,

Creveții cu steaguri revin, bacalavruri,

Turl al lui Tomey homari mestecă , lame,
Sufragerie pentru colaci. Ah, Bulba cu buli,

Bulibașa cu sculi, Edmonds e rege

În sacrilege, Ringo și |Faulkner,

Blonder și Bober, vor ridica

Un castel pentru noi.

Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea , din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,

s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.

I-au scris o biografie , ah, nu amintea de Shakespeare,

Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************

Ziua-i masivă , albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,

Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul

Luat pe-o hârtie de treisprezece,

Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************

Un om fost sac, fost rac, avataruri,

se ruga la altcineva, nimic nemuritor,

dar sâmburul luminii? Pe când eram ființă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,

deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,
greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,

iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,
ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea

nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,

ca într-un super-mall au fost mulți oameni,

multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,

dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,

cred că cineva drag mă așteaptă dincolo,
știu.

*******************************************

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,

când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creștea

la o tonă și juma,
dar ce suflet mai avea

poetul Draculala,

mântulescu scriu istorii,

ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schițe,

pseudo-dada- lătrăițe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis și Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,

într-un bloc un câine ține

locul unei Kapuzine,

cezarian, augustitnian,

s-a născut un dalmațian
cu copite de argint

șlefuit de-un Wunderkind.

Viitorul aparține

cel cu scroturi foarte pline,

nimeni n-a greșit aici,

un govern de priculici,

Puck primește delegații

din vecine constelații,

răul nu devine bun,
ci din ce mai ce tutun.

Asta-i țara, ista-i omul,

a strigat, dar un” paltonul?

************************************

din imperiul iubirii apoase,

cu lacrimi sărate, cu gemete slabe,
găsește o cheie, iubito, un lacăt,
să facem memoria să se reclădească.
Auzi porumbeii, auzi și gorila,

sunt multe iubiri din Arhanghelsc în Cuba,

priviți balerine pe ghețuri de nichel,

să nu mai uităm copiii și tumba.

Ce tristă-i Traviatta, Parisul nu râde,
nu crede în lacrimi nici Moskva-ncercată,
când simți că nu-i nimeni să te mai iubească,
întoarce oglinda în suflet, încearcă.
Ridicoli actori într-o piesă uitată,
genunchii se-ndoaie și fluturi batista,

nu laudă și nu blestema propria-ți soartă,
întâia iubire persistă, există.
Întinse zăpezi și pulberi de oase
în tot universul cutreieră simțul,
citindu-l, privindu-l, destinul e-n toate,

măreț e-mpăratul, nebun este prințul.
BMM
Fiecare poem este un strigăt de ajutor în neant,

ce-i pasă unei lumi întregi de viața/moartea mea?

Poate vine dintr-un vers ce se ascunde?

ÎN JURUL PELVISULUI/titlu de roman,

multiple lovituri, lama părea să aibă

mai multe fațete. Învelit , cadavrul rămânea

o lepidopteră superbă, fusese un sol purtător de vești rele,

tatăl solului avusese aceea.și soartă,

tatăl tatălui la fel, de ce? Păi era prea deștept.

Deșteptăciunea trezește ură, taci mai mult,

adună mai puțin, vorbește cu cei vii,

evită veceurile ecologice, la Zakopane a fost descoperit

un mamut-schior pe nume Szent Endre, la Kalambaka

a fost găsit unchiul Titi lovit de un meteorit cu totul din aur.

I s-a ridicat un monument, dar într-o noapte cineva i-a pângărit

părțile intime. It”s business, nothing personal.

Acum voi trmite mesajul tuturor prietenilor mei inexistenți.

Așa s-a călit oțetul.

Am zărit un bătrân, la malul mării mediterane

mângâind niște magnolii. Îl chema Moise și era șomer.

Smile, breathe andf go slowly.

BMM

 

Zoosofia pe invers

 

Ce pot scrie despre mine? Nimic, dar nimic. Ex nihilo, un strănut. Există a țară a nimicului. Acolo, imaginația își face jocul. Femeile fac copii din tristețe, din bucurii.Cadență mecanică numai? Spuma-i. Urmează ochii, buzele, trupul, încet calcă lupul. Fese- agenții cu mari pretenții. Față și spate, un carusel erotic. Mânere pentru plăcere. În final – o mușcătură de canibal. Supt și nud și rupt la sud. În restriște este crud. Dar la suflet și mai jos este dulce și duios. Vorba ceea nu-ți dă somn, iar din lup te faco iar om. Mutterland și Vatersmeer cheamă-n scenă pe Clochemerle. Se-ntâlnește el cu el ca în scumpul aquarel. Două mame , un copil, Solomoane, tu ai stil, un incub te-a ocolit, ești ca mine, un bolid. Nu de mine este vorba, undeva semăn cu Zorba, îmblânzesc în mine șerpi, nici Voltaire, nici Malesherbes, tot în totul și nimic, cer am scris e un driptic. Trist dric. Brună stă pe la izvoare, melosul în farfurioare, fascinația femeii e mai tare ca riți leii, masă-lup și masă-leu, împărat și derbedeu, călărețul pe-o lăcustă, șarpe-bou pe o langustă, spiritismu-i interzis la tot omul cu dichis, scoate-i ochiul, fă-l calic, dar izvorul plânge, pic, trebelor din aur greu dobândit pe un trăscău, Rudolf are un pistol cam rudimentar și gol, asta-i Viena, labirint, domnul K. pornește-un sprint, Dolfi și Benito știu de plecarea în pustiu. Pla și aero, pla-pla să te pup pe dumneata, șapteșcinci de cai- putere pe spinarea unei sfere, din dorințe brațe cresc, câinele poeticesc, latră-ntruna ham-ham-ham, lumea știe că-i Salam, somnambula și negrula dictatura lu nea Syla, Psihoflorinele, dragă, lasă proștii să mai ragă, ori se roagă fără vlagă, chapentandem pour savant, aoleu și celălant ( sic!). Dintre ace, cum vă place, se adună apă-sare, cap cu corn și horn din borne, din Borneo torna, torne, frate torna, lasă trena, digul vine, digul –berna, se transferă într-o placă, esteul – plagă, vestul-bragă, tu mi-ești dragă, fragă-n fragă. Din Erin veniși, frumoaso, fără fluiere și coasă, Padul curge fără nume și dispare între spume, dară șmecherul Panare din Panamaribo sare chiar la gâtul lui dom Soare. Fata mea cu portocale, vom găsi și noi o cale.
BMM


duminică, 21 mai 2017

N-am să te rog


N-am să te rog
N-am să te rog, iubito,
Eu nu te voi ruga,
Ascultă doar tăcerea,
mi-e rudă moartea mea,
be happy, strălucită
să fii pân-la final,
n-am să te rog, iubito,
mi-e scrisul cardinal.
Nu cred nici în cuvinte,
Când sentimente nu-s,
Nu-i nimeni care minte,
Păcatul e indus,
Purtăm în noi aceeași
Trădare din vechimi,
Când șarpele ne spuse,
Iubiți-vă. Iubim.
************************
Honesty și piciul Bucă
am scris cartea despre țurcă,
the secret of happines
se transformă în eres,
ai curaj, ești liber , deci,
melci, melci, codobelci,
înainte de-a muri,
fă un dar și la copii,
drum fără obstacole
precum mersul racului,
peste noapte, fericit,
te trezești îmbogățit,
sfatul vine din părinți,
te ajută să ai dinți,
doar nebunii schimbă lumea,
nu-i o glumă, scrie-n rune,
că progres este în toate,
opțional pe jumătate,
numai cel inteligent
dă imnpresia că-i lent,
de nu vezi nimic, e trist,
nu oricare-i beletrist,
poți fi doar beletrist,
totul stă în întrebări,
cum pornește ziua-n zări,
de-om muri, iubirea piere
cum dispare o durere,
fii atât de bun să riști
și să pari că nu exiști.
Nu e greu, nu faci nimic,
totul vine din declic.
Autentic nu vei fi
doar atunci când vei muri,
poți minți cât vrei, te cred,
e pedeapsă. Haz concret.
Controlezi doar doar ce-i al tău,
ai curaj să cazi în hău?
BMM
PS. Autorul se referă exclusiv la el însuși.
 
 


vineri, 19 mai 2017


La birtul CIUMA

 

La birtul CIUMA, undeva, în Vestul sălbatic, erau doi proprietari destoinici, cu bărbi mari și mâini scurte – Lăbuță și Hlamidă sau Shinel. Vocea lor se auzea departe, dincolo de primul deal. Ei combăteau istoria scrisă și orală, fiind doctori în mai multe științe decât în neștiință.  Serveau poșircă propagandistică, iar dacă nu îți plăcea, te suspendau de grinda principală pe o săptămână, o lună sau pe viață. Ciudățenia era cumplită – un om suspendat cum trebuie de o frânghie rezistă maximul un minut și jumătate, tremură, face pe el, apoi se potolește. La birtul CIUMĂ metodele de resuscitare erau cu totul inedite. Nu voi dezvălui secretul. Întrebați-l pe Danteque, locțiitorul lui Mânălungăminte scurtă, om vestit între papuașii  emigrați în State de teama concurenței. Nu aș scrie nimic despre ei, nici despre  Gorbaciulmititel, dacă nu ar fi personaje demne de un roman ce o să apară prin 2018 la editura PARATRĂZNET. Dar să trecem la fapte. Tigrul modern poartă joben, bastonul juca singur pe drum, scrumul, scrumbia de la Natural Wilde ne fabricau moluște-n oraș. Făraș este viața, fă analize cu Anne Liese cu pulpele tari, maestra în arta morții surâde, este de rău, frate Mardari. De mult au murit Radioasa din Haisa, vine Victoria, aduce și coasa, publicul pleacvă tiptil, fără cap, unul și-a pus pe burtă ciorap. Vine și Jonathan cel fără bani, el fu bătut de bandiți din Grijani , dragă surioară Mi și iar mi, Jonathul tău se făcu un pic gri, n-o fi murit, Doamne ferește, seamănă cu untura de pește, dar feribotul pradă tot Nordul, lasă-i, noi știm că e era  lui Este. Leprele K. din Tenerife o să ne-aducă sifilis, chifle, ba cu smochine, ca cu smantale, Jonathan, Jonathan strigă  Uliane. El din borcan nu este scos,  unde se vede  lenin fără sos?  Niște surioare rele de muscă au o nevoie frustă de  crustă. Doar șahinșahul tot taie capete, nu a ajuns la sine, o, crape-te. Știu o fătucă, Șeherezada, știe poveștile , spală și ceștile, înmoaie sfada, cade imperiul și ne rămâne superb gunoierul. Ei spun morala, voi o uitați - șahița are fițe și tați.

BMM













Apollinaire

 

 Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?

 Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?

Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?

 Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,

 Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,

 Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,

 Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,

 Meduza, racul, crapul, porumbelul,păunul, bufnița,

 Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.

 Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule

 Apollinaire, Apollo în aer.

*******************************

Mansur cu ochiul sur  se- ntoarse spre femeia din Ur,

Necredinciosul are nevoie de operații pe c…,

Vai de sufletul lui, spuse un fel de burjui,

Ce revoluție, de involuție, strigă voinicul din Ștefuluție,

Eu îl admir cum are mir și peste el mai are un gir,

Ești cam sinistru, îmi spune Nistrul,

Cu vocea-n valuri de râu fără maluri,

Băi, comunismul a fost un c…t,

Ce-l scormoniți ? Vă faceți păcat,

Unii devin doctori, profesori,

Dar nu sunt buni ca  frezori , poate chestori,

Avem nevoie de altă viziune,

Că vizuinele sunt toate pline.

 

 

Luați și citiți Halima, pe Crusoe,

Mai învățați aruncând un lasou ,

Prindeți caii sălbatici ,   poetici,

Să aruncăm o istorie cu petici.

BMM   

joi, 18 mai 2017

Trecutul este șirul lung de drame,


Trecutul  este șirul lung de drame,
Iar dramele cu dame încă plac,
 cum aș putea să mai măsor în grame
tot sângele care s-a scurs în veac?
O amnezie tâmpă ne păzește,
Nu știm nici limba, obiceiul celor vechi,
Nimicul din nimic nu crește,
Chiar dacă-l tragi pe diavol de urechi.
Contează numai cel ce scrie
și măsluiește un trecut ascuns,
au fost oameni?  Astăzi nu se știe.
Originar păcatul   nu-i de ajuns.
BORIS MARIAN MEHR
Mai 2017
Doi șobolani stăteau pe marginea  magistralei Istanbul-Dublin,
ei împărțeau inteligență trecătorilor,
ăluia un punct, celuilalt zece, la sfârșit au ieșit
cinci la sută oameni deștepți.
Plus cei doi șobolani.
Acum e momentul să preluăm puterea,
zise șobolanul X, celălalt nu putea răspunde
că se încurcase într-o manta a unui home-less.
MORALA - Nu fi șobolan, oamenii nu au asemenea strămoși.

miercuri, 17 mai 2017

Ceva rămâne



 


Ceva rămâne


 


 


 


Eva rămâne în urma noastră,


Ceva, mai mult decât ceva,


Un Bach, un oac, cândva bivuac,


Leneșă este memoria noastră,


Dar eu scriu în limba adopției  naturale,


Mulți deveniră umbre, eu mă apropii de ei,


Noii născuți vor prinde alte lumi,


Noroc cu mările din jurul nostru,


Neagră, roșie, moartă, caraibe,


Etc.


Eu scot citate din strămoși,


De la Moshe pân-la hazarii cei păroși,


Pe Winston Churchill îl citesc cu sete,


În pauze alergăm , profeți, pro-fete,


Acțiunea antrenează și ficțiunea,


Dar funcționarii iubesc rebeliunea,


Ne latră câinii din castelele de piatră,


Periculoșii  centurioni lăsați la vatră.


Mă-mpiedică iubirea să greșesc,


Tu nu asculți, nu-ți pasă că bolesc,


Dar, Doamne, ce ochi mari și buze,


Frumoasele preasfinte fără bluze.


Ca la-nceput, rămâne numai Eva,


Ceva, ceva, trăiască vita breva.


*************************************


Pe vremuri, sfântul Costică se ruga


ținând brațele întine, a venit o vrabie,


 și-a depus ouăle în poala lui, din care,


după un timp au ieșit pui, au zburat


vrăbiile, sfântul Costică s-a lăsat pe o parte


 și a spus – iar o minune. Apoi a murit împăcat.


Vrăbiile l-au numit pe sfântul Costică


Maestrul  lor, ridicând o statuie


Cu chip de vrabie. Așa ceva


Nu s-a mai întâmplat nici în Teleorman.


BMM