joi, 11 mai 2017


Dragostea mea, cuvintele mele
Au trecut dincolo de voi şi de stele,
Pe un cal prăpădit am ieşit în câmp,
Drumul scoate un muget tâmp,
Calul m-aruncă din şea, din el
Sângele curge – vin tulburel
Şi nu mai poate calul să zboare,
Nu mai are calul culoare,
A devenit o idee abstractă,
Prieteni, mi-e dor de pădure şi iarbă,
De caii reali, de femeile simple,
Care iubesc fără scâncete, rime
Şi de poeţii reali îmi e dor
Din strada uitată, Apolodor.

******************************

Hvatit, spuse hatmanul și rupse calul în dinți,

Frate cu Asmodeu, leu-paraleu fără blacheu,

Averea se abate de la Lege, așa scrie în francege,

Pe muntele Azazel   te-am iubit cu mult zel,

Auzi-mă, azimă, vii cu mine la Baal?

știai că  baba înseamnă poartă?

Să nu distrugi, este prima dintre rugi.

Ție să te rogi, apoi  privește în sus.

La barul Kochba se bea cafea  cu cofa.

Tu ești bat, eu te iubesc turbat.



BMM
Ca de obicei mă doare ceva, că multe dureri


sunt puține plăceri, asta zice și dr. Banalul,


ca de obicei, obcinele Moldovei mă bucură nespus,


exact ca pe Ian Hus, că și în prolog a intrat un dog,


discuțiile mai muței nu se iau în seamă,







restart de Sartre, idele lui Marte, as armas,


idioților, la cazarme, toți coioții, frumoase ghete



mi-a dăruit Alma Fuerte, i femeie pe cinste


și pe datorie, păcate de Corregio, elev într-a șaptea


că deveni tată, cum trecu și noaptea,


norii se tot lasă tot mai jos, poltronii,







banii, pantalonii, maiakovskionii,



tot mai jos, mai jos, cros până la Stross,


un Cnossos pios, petele coboară


de la gât în sfoară, pănă la pământ,


nu mă mai frământ, că mă înspăimânt,


Barrie, o, Sir Barrie, junele serbării,


facem un nou pact fără de infarct,







Chaplin, ce schimbare de la dictat-oare?


și ce rol, ce rol, do-re-mi-fa-sol,



născuți în pronaos, uneori din haos,


altar pe vecie, Mesia să vie,







povestiri de moarte, sânge și iar carte,



salcia să plângă, precum cel de lângă


patul meu din capăt, cap-chibrit- o iapă,







vizitiu e Domnul, carul duce somnul,


suflet de balaur, estul plin de aur,


scriu pe-un palimsest de la est la vest,


uragan e-n câmpul, ne conduce tâmpul,



hoțul și nevasta cataneză, casta,







fratele cu pomul, somonel -somonul,



șovăim, tai capul, șchiopătăm, mai dă-mi


alt timp, trup și voce, să te pup atroce,


că îmi ești aproape, nu glumim, netoate,


ne suntem doar dragi, goi, fără nădragi.







**************************************


Ascult Albinoni și repet un refren idiot,



O zi fără de tine este o noapte destul de grea,







Dar cine este iubitul, cine este iubita?


Umbre, actori din vremea lui Shakespeare,



Noi ne jucăm cu viețile noastre,


Ele se joacă între ele,







Ne trezim în afara jocului,



Ce facem? Ne sărutăm, ce să facem?


Copii? I-am făcut. Opere complete?


Le-am făcut. O ruletă rusească ne-ar prinde bine,


Eu ți-aș pune o coajă de pâine, poc,


Ai să leșini, speriată, dar ….dar,







Ne-am jucat, vezi bine. Ieșim în parc.



Cineva a pierdut un cățel. Oferă recompensă.







Nu vreau.



**************************************************


Bencen, vă zic și mă ridic, ca o ridiche-n polonic,


bechor, bechor de multe ori, ce bucurie pe Bosfor,


besamin, parfum dulceag, îmbrac caftan, trag de nădrag,


chezait de-nțelepciune, dar, împart, ce știu abecedar,


pantrofii-s uzi, Mesia vine, cum îl întâmpini, bre, vecine,


ghinioane, un-te duci, de ce? Calicul nu te-așteaptă, bre.


Că de promis și de iubit te costă doar un ban de-argint,


ai tras tu vaca-n pod cândva, acum te trage-o bacara.


Că pentru borș, compot și vin nu-ți trebuiesc nici dinți din plini.






 

 

CHATEAUROUX (II)


CHATEAUROUX (II)
 
Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru,
El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnezeu,
Noaptea strigă  pruncul – MAMĂ, noaptea  dragostea te cheamă,
Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund,
m-am desprins de plac-placenta, urmăresc  doar emergenta
care-nalță  viața , versul, cine știe care-i mersul?
Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l,
Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere.
Noaptea apei, trandafirii dau și ei  bir amăgirii,
Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții.
*************************************************diavolul
Destinul nebunului – să fie luat în serios,
O, libertatea nebunului, nemurire curată,
mi-a înghețat diavolul în computer,  
ce  se poate compara cu omul?
Taurii de ceață știu ei ce știu.
Abbadon trece obosit de atâta iubire,
Extenuat de atâta iubire,
A adormit pe scara unui tren,
La un viraj a căzut între fragi.
Guri de femei flămânde.
Greierii i-au cântat prohodul,
Brancardieri –castori cuminți, fumurii,
În schimb i se oferă o scorbură adâncă.
Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele  Balthasar?
Cu fiece moarte , pământul devine mai greu,
Iar sarcina Domnului mai ușoară,
Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă.
Măscărici se rostogolesc de-a valma  pe scări,
Iar jos este Raiul.
*****************************
 
Cetățile albe, cetățile negre,
Pegra de neguri, cine coboară,
Cine nu fierbe?
Azi avocații au jubileuri, intru în mine,
În tine , în toate, cine mai bea
Să fie, să hie, ați înțeles, cutii cartonate?
Moare doar omul fin, din hârtie,
Numai durerea contează, nu moartea,
Lasă departe munții și teama,
Flacăra arde puțin într-o parte,
Dacă atârni, nu plătești vama,
Prea e târziu, ne sfințim pe parcurs,
Cea mai adâncă-i privirea de urs.
***************************************
O, limbă dulce, trec Ababei și cu Rava,
Pe Academiei – strada,  strici accentul,
Ia curentul,  ovdei cohavim u mazalot, ,
 
 
 
Asta este ACUM, merem mai departe, Rostogane,
Ascunzi afikomanul?  Iubeam o fată,
O chema Agada, a devenit aguna,
Ce scriu eu aici este un akdamut,
Urmează  un ani maamin.
********************************************
Emoții, iloții  și kilovolții,
Zadarnic lamento pe marginea Colței,
Violuri în masă, în scaun, în saună,
Unde ești Chaplin să râdem de faună?
Jos este pinul, sus e străinul,
Curmale se vând pe căi ilegale,
Lucrează și cimitirele vinerea,
Dacă nu mori, e treaba ta,
Dacă nu zbori, bei o cafea,
kitschul  și briciul  alungă ariciul,
lansatorul de cuțite   ne trimite la Perdite,
că expertul N. Espresso  a făcut ciroză, bietul.
 ne place moartea, nu e
Cum ni s-a promis în UE,
La Sovata vine tata și ne-aduce înghețata,
Ah, frumoasă revoluție, ce provoci mereu poluție,
Macaroană ia colanul și îl duce la  Ciolpanu,
Blues și ritm  și poezie, scoală, dragă, vine Muie,  
Conservanți, conservatori strică  analizele,
Te trezești mai necrozat  după ce trec crizele,
Că deriva e în marș  cu schelete vesele,
Zău că-ți vine să te lași, uiți și interesele,
Dar vă rog, prieteni scumpi, dați înduioșările,
La intrare e un unchi  ce violează fetele.
Un liant misterios  leagă generațiile,
Generalii dau un ban pentru nefrustatele,
Ca o mamă tu ne duci la concerte dure
Unde latră-n semitoni  șobo-pisici sure.
BMM   
 
 
 
 

 

Antismochinismul a apărut la șezut,

În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi

Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?

Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,

Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,

Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,

Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.

Am construit cu tine palatul de cleștar,

s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,

mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,

a doua zi neantul devine enervant.

Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau  șnapanii,

Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,

Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,

s-a năruit poemul, palatul de cleștar,

m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,

iubirea este legea, deci dura lex sed lex.

 era speranță, numai certitudini,

noaptea străluceau stele, lumânări,

scuarul se umplea de guvizi-fantome,

nu erau chiar morți, fluierau pe nări.

Spune -God have mercy on my soul, deci spune,

un buchet de crabi vei primi în dar,

ce curaj, ce lauri, valurile-n spume

alergau amanții zgribuliți spre far.

Strada ca o venă propulsa viață,

vitriolul sfarmă și topește tot,

n-am venit să-ți spun bunădimineața,

te anunț că mâine va-nvia un mort.

*************************************

O, Doamna mea, unde te afli?

În care parte-a lumii străvezii?

Eu sunt într-un abis și poate de aceea

nici nu te văd  aevea, nici nu pot auzi.

Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?

Este prezență oare, este doar absolut?

Nesiguranță, teamă, tunet în surdină

sau poate mult mai mult, neîmpăcat  sărut.

Nu e-n puterea noastră să desfidem

tumultul ce ne prinde  în vâltori,

înalte porți cu răsuflarea le deschidem,

eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.

Am construit cu greu această macara,

ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,

de când cu Kafka nimeni nu  mai  se roagă-n van,

există nedreptate, pe adevăr-doi bani,

există jocul artei, biluțe de mărgean,

ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.

Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,

ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,

mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,

precum Socrate , soarbe otrava din potir.

Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,

ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.

Că  numai cel din urmă va înjgheba un rai.

*****************************************

  În țărână  ne-ntoarcem, dar altfel suntem,

Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,

Mamă, ce-mi ești alături mereu,

În tine eu cred ca-n Dumnezeu.

Grădina – Edenul, un vis precurat,

Stau la o masă supuși, împărat,

Precum copiii se joacă, de veci,

Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.

De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?

Mirarea e singura cale sptre vămi,

Răul cu Binele stau în balans,

Suntem perechi în Marele Dans,

șii minte basmul cu Graetchen și Hans?

BMM

 

 

miercuri, 10 mai 2017

CHATEAUROUX


CHATEAUROUX

 

Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru,

El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnezeu,

Noaptea strigă  pruncul – MAMĂ, noaptea  dragostea te cheamă,

Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund,

m-am desprins de plac-placenta, urmăresc  doar emergenta

care-nalță  viața , versul, cine știe care-i mersul?

Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l,

Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere.

Noaptea apei, trandafirii dau și ei  bir amăgirii,

Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții.

*************************************************diavolul

Destinul nebunului – să fie luat în serios,

O, libertatea nebunului, nemurire curată,

mi-a înghețat diavolul în computer,  

ce  se poate compara cu omul?

Taurii de ceață știu ei ce știu.

Abbadon trece obosit de atâta iubire,

Extenuat de atâta iubire,

A adormit pe scara unui tren,

La un viraj a căzut între fragi.

Guri de femei flămânde.

Greierii i-au cântat prohodul,

Brancardieri –castori cuminți, fumurii,

În schimb i se oferă o scorbură adâncă.

Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele  Balthasar?

Cu fiece moarte , pământul devine mai greu,

Iar sarcina Domnului mai ușoară,

Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă.

Măscărici se rostogolesc de-a valma  pe scări,

Iar jos este Raiul.

*****************************

 

Cetățile albe, cetățile negre,

Pegra de neguri, cine coboară,

Cine nu fierbe?

Azi avocații au jubileuri, intru în mine,

În tine , în toate, cine mai bea

Să fie, să hie, ați înțeles, cutii cartonate?

Moare doar omul fin, din hârtie,

Numai durerea contează, nu moartea,

Lasă departe munții și teama,

Flacăra arde puțin într-o parte,

Dacă atârni, nu plătești vama,

Prea e târziu, ne sfințim pe parcurs,

Cea mai adâncă-i privirea de urs.

***************************************

O, limbă dulce, trec Ababei și cu Rava,

Pe Academiei – strada,  strici accentul,

Ia curentul,  ovdei cohavim u mazalot, ,

 

 

 

Asta este ACUM, merem mai departe, Rostogane,

Ascunzi afikomanul?  Iubeam o fată,

O chema Agada, a devenit aguna,

Ce scriu eu aici este un akdamut,

Urmează  un ani maamin.

BMM

 

 

Femeile frumoase


 

 

O clipă ca o criptă-n miniatură,

Din gol în gol, noi revenim,

Formol pentru acele clipe moarte,

Ne durură clipele, anii, pretenii, dușmanii,

Că nu om să nu fi  smuls o lăcrămioară

Măcar o dată, doar o dată-n gheața lui.

De astăzi nu sunt cel de ieri,

Adio păduchioșilor cu creier,

Că telectualul prefăcut în greier

Mai scapă de potop, hop-țop.

Mantaua dumitale are găuri,

Un fel de Chaplin  între dinozăuri,

Bunicul meu, bătrânul Leib se rușinează

În cemetirul  înflorit precum o oază.

*********************************

Frica de atingere naște vise,

 iubirea ca și ura se contopise,

 atunci inventăm percuția,persecuția

 glaciațiunile și  Iakuția.

Panica vine din noi și se întoarce,

Ritmul nașterii îl cunoaște și toarce

Pisica divină, femeia deplină,  

 tu ești invizibilă. Așa vrei? Felină. .

Ești centrifugă, căprițo, lucindă

 O mână scrie pe alta-n oglindă  

Tu ești măsura , tu, numai tu.

Îmi place vuietul  cascadei , uuu!

Iar  veșnicia de la  spital

Se va muta în carnaval.  

Privirea femeii, mai iute ca gândul.

Nu  remaia  visul, străfundul,

Uită cuvântul timp,  peste tot,

 aerul, uită-l, biet hotentot..

Eu iubesc greșelile tale,

Punți către cer nu există, portale,

urmele pașilor tăi  peste tot. 

Nu suntem rug, zeule Tod.

Doamne ferește,  floarea de cactus

Nu e nici puzzle, este un casus,

 asta-i ceva nou pentru mine,

 nu existăm, ți-am spus într-o vineri,  

Legi,  păpădii, academii,

Inteligențe de bidivii.

Într-un poem se vede un taur,

de la Atena se face maur,  

 îngerul  fraged   lipește pe noi

maci, ne arată  drumul spre roi.  

Omnia fluunt, șoptești, ambulanța

Aleargă  spre cazinou, la Constanța,  

 Trec caravane  cu morți  ca șofranul,

 Doarme sub pod  Priapus golanul.

Am să o caut pe doamna cu tocuri,

Însă mi-e teamă că nu mai sunt locuri,  

Toți se întreabă, toți se omoară

Cu un de ce și o țigară.

Nu ai dreptate - de ce? Ai promis.

Nu-i nicio lacrimă în Paradis,

Prea mult iubești albul, Mefisto,

Vicleana culoare a unchiului Nistor

că vârcolacii  și aurolacii

 i-au luat ce trebă  ca și nădragii.



BMM