miercuri, 8 martie 2017

Zoo

 
Zoo-o, ce este cu lumea animală?

Vai, ce iubesc animalele, spuse o cucoană

Consumată în urmă cu un an de un somn uriaș

Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,



La fel cum ai scrie o mie de poeme și nimeni

Nu le citește. Mai scrii o mie, la fel.

Te împuști, glonțul trece pe lângă tine,



Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine

În țeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului.

Așa ne învăța profa de biologie. Doamne,



Ce piept avea femeia aceea, ce piept și ce voce.

Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.

Soare și Oțel,lumină și tărie. O vrabie s-a așezat pe grilaj.

E jalnică. Noi suntem acea vrabie. Lumea se schimbă și fără noi.




Artistul este un papagal al propriilor îndoieli. Ce va fi mâine? Who knows?


Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.

Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată.

Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.



Setea de putere ascunde frica de moarte.

Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o altă armă.

Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea.

Ultima dorință a celui care moare ar fi viața.

Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.

Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.

Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună.

Vopsitul țesăturilor era o ocupație umilă și utilă.

Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.

Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții.

Morala s-a născut din contrariul ei.

Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești.

Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi?

Cum treci tăcut-o prin mine, pisică-femeie, sâni de crizanteme,

Mușchi crescuți la subțiori, ce sunt fărâmele de cer, se surpă cerul?

Rădăcinile șuieră în vânt, pomană odioasă, apoi vii și trecem împreună



Peste podul tenebrelor.

BMM

 

E transparent

 

E transparentul soare în ochii obosiți,

Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți,



Cad fructele în poala iubitei, le culeg,

Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.

Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,

De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,

Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți,

Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți.



Visasem , oare, iarna cum cobora-n câmpii?

Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,

Cum lunecam pe alba făptură, încântat,

O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat.



BMM

Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,

Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate,

Suntem nebunii veseli născuți în iad , durere,

De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,

Să râdă vesel bunul amic și critic, tată,

Că el le știe toate, împușcă rața moartă,

Noi , însetați de viață , sorbim din iazul morții,

Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții.



Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul,

Computerul ascultă ce șuieră țiparul,

În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,



Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown , Jimmy,

Spre seară mai venim să tamburim o leacă,

Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă.



BMM

 

Tologea a existat în regimul bombonist,

amar, aurar, far cu felinare stinse,

transcendental gândind, totuși, a existat,

un mic rahat de câine, poți semna cu sfârcul?

Inclusiv bărbații, deși intrarea ...

Tromboane găsești pe toate maidanele și piețele oficiale,

cică s-a împușcat borcul, care borc? Așa vorbește el.

Iremediabil e întunericul, nu v-ați prins?

Scoate , bă, bricheta, nu aia, ailaltă, cu piatră.

Adevărul e mare, lumina e mică, Costică,

dă cu lampa în hoți, vezi, ăla era doar șobolan,

avea și medalii, tăiase frunze și iarbă pentru domnul comandant,

mare mahăr, a fost și la Canalul Missipipi -Nil,

ce știți voi, puradeilor, născuți și căliți în furtună?

Oțelul este acum mai moale decât jucăria copiilor,

de-aș fi eu tatăl popoarelor, aș intertzice noaptea,

să nu mai scrie toți idioții poezii, cu nu face bine.

Adio, hăi.

BMM


 

 

 

 

 

 

Execuția



 

 

Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață.

Comandantul fără sex strigă – STAI.

Soldatul X să iasă din coloană.

A făcut bancuri porcoase în timpul marșului.

Va fi executat. Cine se oferă?

Unii zâmbeau, alții tăceau.

Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase.

Coloana își continuă drumul.

Pe zăpadă rămase o pată kaki

și o dâră subțire de sânge.

Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care?




Nimeni nu întreba nimic.

BMM


Zoo


 

Zoo-o, ce este cu lumea animală?


Vai, ce iubesc animalele, spuse o cucoană


Consumată în urmă cu un an de un somn uriaș


Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,





La fel cum ai scrie o mie de poeme și nimeni


Nu le citește. Mai scrii o mie, la fel.


Te împuști, glonțul trece pe lângă tine,





Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine


În țeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului.


Așa ne învăța profa de biologie. Doamne,





Ce piept avea femeia aceea, ce piept și ce voce.


Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.


Soare și Oțel,lumină și tărie. O vrabie s-a așezat pe grilaj.


E jalnică. Noi suntem acea vrabie. Lumea se schimbă și fără noi.







Artistul este un papagal al propriilor îndoieli. Ce va fi mâine? Who knows?



Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.


Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată.


Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.





Setea de putere ascunde frica de moarte.


Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o altă armă.


Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea.


Ultima dorință a celui care moare ar fi viața.


Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.


Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.


Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună.


Vopsitul țesăturilor era o ocupație umilă și utilă.


Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.


Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții.


Morala s-a născut din contrariul ei.


Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești.


Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi?


Cum treci tăcut-o prin mine, pisică-femeie, sâni de crizanteme,


Mușchi crescuți la subțiori, ce sunt fărâmele de cer, se surpă cerul?


Rădăcinile șuieră în vânt, pomană odioasă, apoi vii și trecem împreună





Peste podul tenebrelor.


BMM


 


E transparent


 


E transparentul soare în ochii obosiți,


Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți,





Cad fructele în poala iubitei, le culeg,


Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.


Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,


De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,


Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți,


Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți.





Visasem , oare, iarna cum cobora-n câmpii?


Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,


Cum lunecam pe alba făptură, încântat,


O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat.





BMM


Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,


Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate,


Suntem nebunii veseli născuți în iad , durere,


De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,


Să râdă vesel bunul amic și critic, tată,


Că el le știe toate, împușcă rața moartă,


Noi , însetați de viață , sorbim din iazul morții,


Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții.





Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul,


Computerul ascultă ce șuieră țiparul,


În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,





Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown , Jimmy,


Spre seară mai venim să tamburim o leacă,


Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă.





BMM


 


Tologea a existat în regimul bombonist,


amar, aurar, far cu felinare stinse,


transcendental gândind, totuși, a existat,


un mic rahat de câine, poți semna cu sfârcul?


Inclusiv bărbații, deși intrarea ...


Tromboane găsești pe toate maidanele și piețele oficiale,


cică s-a împușcat borcul, care borc? Așa vorbește el.


Iremediabil e întunericul, nu v-ați prins?


Scoate , bă, bricheta, nu aia, ailaltă, cu piatră.


Adevărul e mare, lumina e mică, Costică,


dă cu lampa în hoți, vezi, ăla era doar șobolan,


avea și medalii, tăiase frunze și iarbă pentru domnul comandant,


mare mahăr, a fost și la Canalul Missipipi -Nil,


ce știți voi, puradeilor, născuți și căliți în furtună?


Oțelul este acum mai moale decât jucăria copiilor,


de-aș fi eu tatăl popoarelor, aș intertzice noaptea,


să nu mai scrie toți idioții poezii, cu nu face bine.


Adio, hăi.


BMM



 


 


 


 


 


 


Execuția






 


 


Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață.


Comandantul fără sex strigă – STAI.


Soldatul X să iasă din coloană.


A făcut bancuri porcoase în timpul marșului.


Va fi executat. Cine se oferă?


Unii zâmbeau, alții tăceau.


Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase.


Coloana își continuă drumul.


Pe zăpadă rămase o pată kaki


și o dâră subțire de sânge.


Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care?







Nimeni nu întreba nimic.


BMM








marți, 7 martie 2017





Aratul (ciclu one)

 
Nu am arat niciodată, știu că este

Un act sacru, o fecundare a pământului,



Buddha se ocupa cu aratul,

Semințele cerului, apoi aratul,

Apoi iubirea, apoi copiii,

Bărbatul e plugul, femeia e brazda,



Un festin veșnic sacru.

De am păcătuit, voi ara în iad,

Oașele se mută în timp,

Dar morții? Pământul e brăzdat de prăpăstii,



Sufletul de dureri ascunse,

Dar ce este liniștea? Oare există liniște?



BMM

Un semnal, două semnale, apoi stop.

Hip-hop, despre oameni și oi, oi,

gesturi, indigestii, o istorie despre femeia

care nu suporta singurătatea,

nunțile vesele, pe față, pe dos,

o endoscopie a sufletului nu strică,

speculații, zvonuri, nimeni nu dă declarații,

eu declar - nu vreau să fiu muritor,

dau tot pentru o clipă în eternitate.

Nevermore, spuse corbul care avea scorbut.

BMM




Am căzut dincolo de luntre, visul era pe debarcader,
frica de atingere naște vise,  iubirea ca și ura
nu construiesc nimic, atunci inventăm percuția
și persecuția.  Îți plac glaciațiunile. Sunt albastre.
Panica vine din noi și se întoarce la noi.
Ritmul nașterii îl cunoaște femeia.
Dar tu ești invizibilă. Așa vrei? Altfel nu poți.
Centrifugă ești, căprițo. O mână scrie pe alta.
Tu ești măsura mea, tu ești măsura ta, tu, numai tu.
Îmi place vuietul veșniciei, l-am ascultat la spital.
Privirea femeii este mai iute ca gândul.
Nu repara, nu remaia, lasă visul să se scufunde.
Uită cuvântul timp, e peste tot, ca și aerul, uită-l.
Eu iubesc numai greșelile tale. Sunt multe.
Punți către cer nu există, mozaicul pașilor tăi  e peste tot. 
Nu suntem rug, Doamne ferește, doar floare de cactus.
Nici puzzle, asta-i ceva prea nou pentru mine.
Absolutul nu există, ți-am spus, dar degeaba.
Nici moartea nu e absolută, cât despre iubire, nimic mai efemer.
Legea păpădiei  este mult mai aproape de noi.
Sunt sigur că auzi cum cad micile parașute ale păpădiei.
BMM
 
 
Mergeam liniștit pe strada cu benzi,
Când m-am izbit de un domn Common Sense,
Ce faci amice? Întreb uluit.
Domnul a scos un baston de argint
și m-a lovit peste ochi, peste tâmple,
Doamne, ce mai putea s
ă se-ntâmple?
Noroc cu prințesa khazară, mă scoase
Din ghearele domnului, lungi și fioroase.
De atunci port un pistol marca Fire
și trag uneori focuri în aer.
Nu-i place prințesei iubirea mea,
Ba e prea dulce, o baclava,
Ba e amar
ă sau iute ca focul,
Prințesa mea știe care mi-e locul.
S
ă stau ca o piatră pe-un mal bistrițean
și uneori să amintesc de Canaan.
Aș duce-o la toate mormintele sfinte,
Apoi aș lega-o cu jur
ăminte.
BMM

 
Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged  se lipește de noi,
maci negri arată  drumul,  respiri un zâmbet,
omnia fluunt, șoptești, ambulanța aleargă degeaba,
caravanele trec cu morți galbeni ca șofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce?  Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va  mișca pietrele.
Prea mult iubești albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii  și aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubește-L.
Este  o nouă Biblie, ascunde-o.
BMM
Respingând , teoreticv, orice Dumnezeu,
poetul Calistrat s-a călugărit pe bune,
a vrut să afle taina morții,
a dat peste un copac, chiar cu capul,
întrebându-l , tu ce simți?
S-auzit un geamăt. Din copac a zburat
o acvilă  cenușie,  sunt sufletul,
aha, era sufletul copacului, dar omul
ce suflet are? Depinde de gen -
genul masculin, genul feminin și neutru.
La plural , toți avel sufletele identice.
Calistrat nu a înțeles nimic și s-a apucat
să compună  poeme-simfonii  divine.
Ceea ce l-a supărat cu totul pe bunul Dumnezeu.
Nu i s-a mai publicat nimic.
His shadow lay over the rocks as he bent,
a venit câinele  Roxy și l-a plâns îndelung.
BMM


 
 
 

luni, 6 martie 2017

Ambră

Ambră


Noapte de ambră, de apă, snoabă,
Cărțile se întorc la locul lor,
Ultimul cuvânt nu există, noaptea sângelui fierbinte,
Trandafirul este numele Julietei,

Copiii vin după război, de pildă războiul rozelor,
Ce înțelegi, tu, Zoil, înecat în propria îngâmfare?

Dintre trunchiurile roșii se ivesc femeile albe.

Ne legănăm în ritm de astre, se nasc comete.
Ideea mea este să nu murim.
Lupul de aur a intrat în casă.
Der Teufel lacht ha-ha-hui.

Lucrând la acest text, un lup s-a prefăcut în ambră,
Nu o să credeți, dar este treaba Dumneavoastră.
Dar o chitară cu diamante ași văzut?
Dar o harpă de iarbă?
**************************************

Într-un lagăr, fără joagăr, cineva
și-a construit un pian dintr-un copac,

clapele și le-a făcut din proprii dinți,
pedalele erau picioarele unui coleg mort,

a ieșit o simfonie care a fost interpretată
*******************************************

Ciocănitoarea de fier bate o dată - se face roșu,
mai bate o dată- se face verde, astfel apare curcubeul,
între subiect și predicat apare o furnică
pe nume Guțăcarenunecruță,
pentru furnică numele este cam lung,
la angajare i s-a spus Gu, era radioactivă,
dar nu avea aripi, le-a luat de la un vultur condamnat,

judecat și executat. Eram captivii acestui Gu.

Durere, tristețe, ce alegi, cetitorule?

Dedalus is model youth.

BMM



Bookmark and Share

La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus,
Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie,
Uhlen Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează
Un palat pe o pârlează.
Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante,
Visul lui e-o piersic
ă răsărită, vestică,
Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt,
Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă,
Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric.
Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu ești rigă,
Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată,
Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic
Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare.
Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina, i-au și dat piramidon de la farao Memnon. Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult” necazuri, Însă Judele Suprem le oferă a la creme
și trei bice pe spinare să le crească bubișoare.
BMM

 
Cândva omul a fost o ușă care iubea femeile,

dădea din clanță, dar nimeni nu-l observa,

a început să muște mâinile care îl apucau,

i s-a dat să bea ulei, n-a mers,

a cerut să i se pună o fereastră,

totul s-a schimbat.

V-ați prins - fereastra era singura soluție.

Mai lipsește oglinda.

Data viitoare.

************************

Cine nechează este mereu luat în seamă,

dacă mai are și bani, adică scoate aur din bălegar,

poate deveni senator, poate avea amante și amănunte,

lipitorile se lipesc de el ca magnetul de o grenadă,

uneori explodează, lăsând victime,

dar este înlocuit cu un frate geamăn,

prost este că nu are ochi personali,

vede prin gaura cheii, a fost prins, bătut,

apoi avansat la gradul de caporal în misiune.

Și-a pierdut capul, se pricepe la sex oral,

de la distanță.

BMM

duminică, 5 martie 2017

Am visat că eram Dumnezeu


Am visat că eram Dumnezeu
 
Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,
Avem un loc în azil, avem și pamperși
Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,
 Primim și proști, doar să fie cuminți,
Să nu sară la femei cu fund mic,
Nici la  marii noștri creatori, 
Citesc versurile unei poete sexiste,
Sex, sex,  plex plesnise, 
Coapse, sinapse, gândește prin
  centrii  nervoși și prin vagin, 
Pentru iubire  e bine, e bună,
E brună,   o însoțește un guard
Ceva între brad și  bulevard,
Între un  vierme gigant, genuin,
Mult sânge rău îmi  făcură, din plin, 
Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse
 pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse,
Un an flămând, un râu Cocor,
Pasiunile adânc mă dor,
 un om se naște, alții mor,
De mine însumi îmi e dor,
 teamă prea tulbure spumând,
Castanii galbeni mor pe rând,
 castanele-sâni de negresă,
Valuri, tandrețe, o, contesă, 
Apoi ghețarii vin greoi ,
 împing  un milenar noroi,
Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm
 de ură să ne depărtăm,
m-au înjurat cât au putut,
 neghiobul slut, frumos rebut.
Deșertul prinde viață iar,
 un vis, speranță ori coșmar?
Tu crezi că nici nu m-a durut?
Oho, dar nu e greu să uit,
Apar și marii zburători,
 poeții – sfinți nemuritori,
Doar decedatul   n-a cedat,
 în galaxii va fi lăudat,
Citesc orice și  e moral
 să caut pe unde sunt corali,
Acesta este rostul meu,
 să scriu, iubind pe Dumnezeu.
Naivitate? Onestitate?
Din amândouă o cantitate.
Ai fost la birt, ai fost la brith,
Paznic de noapte la circ,
Cărai locomotive-n spate
De se mira și conul Tache,
Acum intrași în scenă, vai,
Un saltimbanc din Uruguay,
Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet,
De îți băgași gheara în gât, urât.
Și mă-njurai și mă-njurai
La fel ca pe hoții de cai,
Ce-a fost cu tine, ce frumos
Erai  când mai umblai pe jos,
Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi.
Din turnul tău nu vezi nimic,
De ești bogat ori ești calic,
Bogat în rime, suflet gol, alcool.
De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet,
Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu,
Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi.
Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni.
**********************************************************
Întâmplător , o bilă de foc  s-a rostogolit de pe acoperiș
pe capul meu, a străpuns cutia craniană,
  a coborât spre piciorul drept,
apoi s-a transformat într-o impitoyable terre,
o planetă minusculă, născută din cuvinte,
o junglă a încercat s-o sufoce, dar cuvintele au îmblânzit-o,
nu era pentru cei ce nu iubesc Poesia, nu-u-u-u,
canalele de scurgere cântau simfonii,
copiii se nășteau pe bandă rulantă,
toți erau prinți, dar dacă este un vis?
M-a întrebat nevasta. Am adormit la loc,
definitiv.
BMM
 
Să nu fii prieten cu șarpele, el știe tot.
A venit prințesa Falcă și a lăsat un tort.
Altul m-a aruncat pe scară, apoi m-a pupat,
mă confundase cu amicul său decedat.
Malempia umbla plin Valencia fără papuci,
purta pe fundul gol șapte cruci,
eu mă intoxic cu prudență, cu o contesă,
și ea scrie versuri, în buzunar ține o tresă,
regula mușuroiului de furnici ne fericește,
totul ce nu se vindecă mereu crește,
euforia ucide, tristețea - la fel,
prefer să mă maschez într-un purcel,
pleacă , te rog, cu forcepsul de aici,
avem asistența unor priculici,
opiumul nu trebuie trădat ușor,
Cocteau mi-a spus, băiete, ești bun dirijor,
te-am văzut noaptea, dădeai din mâini,
poți conduce în liniște o orchestră de câini,
Asia nu mai fumează, Europa a și murit,
îți propun un sejur antarctid.
Prea multă mișcare, te calcă automobilul,
oasele vor dansa, descărnate, cadrilul,
deși viu și locvace, omul -electrician
s-a reprofilat în mare  genetician ,
din buric îi crește un stejar gros, 
unele doamne cred că e ceva mai jos.
Nu fi josnic, strigă Uranus  în for,
am cunoscut cărturari, dar mai mult cartofori.
it is  a confound injective,
în iubire nu există nici adjectiv.
BMM




Amato


 


Da, sunt un amator, mai știi?


Dar ce amator? Nebun precum Dali.


Iubită este arta, știe oricine,


Pe critic nu-l iubesc, cretine.


Sunt mediocru, spune șoricelul,


Din adăpostul său putrescinos,


Tot genul omenesc, așa-i e felul,


E mediocru, de nu vede ce-i frumos.


Eu scriu precum respir, în mine


E bucuria de-a trăi de azi pe mâine.


******************************************


Umbra sa aluneca pe stânci, spre infinit,


cu alte umbre de pe Cassiopeea, unde-s vârcolacii?


Mă-ntreabă Bubi, nepotul celui ce-a murit


în groapa din șantierul Dordemuncă.


El a furat și cheile din Chile, unde iguanele sunt mici


și agresive, acolo focile știu bine polo.


Liniște în luminiș, tremur între trandafiri,


sub un baldachin -tufiș, se pitiră șapte miri.


Un cuvânt e ca  un glonț, un sărut - un tunet greu,


mall  redenumit Gablonz adăpost pentru  Leu.


Transmutații, se prefac două mierle în călăi,


Domnul se prezintă-n frac, păcătoșii  fac pe ei.


Hotelierii plâng, |Othel își ucide soața, vai,


vine riga Enigel cu un tanc tras de tramvai.


Lupul părul și-a vopsit în violet, juma e blond,


oile s-a înnegrit, rubiconzii Ana Conde.


Brutus este iar maur, ne servește păstârnaci,


Pierre și Prier, doi hoți vestiți au ajuns de vând colaci.


Asta e istoria, asta e victoria, Occident  sau Orient,


nu-s nimic fără ghivent.


BMM


 


Se defac și mugurii, rinichi,


verdele din fiere face frunze,


sar vertebre din coloană, în april


tainele iubirii nepătrunse,


vom tăia și capete, chibrit,


cine fură e erou în ochii săi,


sunetul prudent  trece prin zid,


fructele inundă case, văi.


Aurul se-aprinde ca un rug,


ochii lupilor ne strigă peste dealuri,


fiecare pentru sine-i cuc,


după erupție tot mai apar cristaluri.


Din sala tristă iese un defunct,


e învelit doar pân-la mijloc cu prosoape,


registrul  caută  o virgulă,  un punct,


tot mai aproape de final, tot mai aproape.


BMM


Să citim din nou acele cărți


Ce ne-au legănat copilăria,


Să uităm de  lume, numai hărți


Pe care începi călătoria.


Obosiți vom eșua pe-un mal,


Unde ne așteaptă dinosauri


Ei vor fi părtași la carnaval,


Viermii grași  ne vor fi noii fauri,


Pașii noi vom auzi,


Oameni vii ne vor scuipa semințe,


Hoțule de haine să mai vii,


Am să-ți dăruiesc din cunoștințe.


Voi zări o fată,  ce  noroc,


Seamănă cu cea din  una mie


și o cheamă Mia, dintr-un bloc


ce-a căzut de mult. Ce nebunie.


BMM