miercuri, 11 ianuarie 2017

Tu crezi în lumină, eu te admir,

Tu crezi în lumină, eu te admir, Pe Blaga mereu îl cinstim, îl iubim, Dar nu gonește lumina , oare, Oricare taină, departe, în zare? Tu ești fericită, eu te admir, Pe mereu mă urmează un vampir, Fantome, duhuri, de ce să nu știm Că știmele apelor nu-s în declin? Cândva mă plimbam prin cimitire, Râdeam de moarte, făceam o citire, Ah, nu vei fi niciodată uitat, Ești cel mai iubit, același citat, Acum mă privesc și mă minunez, Uitat sunt în viață, un huhurez Filosofard și plin de idei De care habar n-au copiii mei, Scriu și poeme lungi, rugăciuni, Domnul mă rabdă, vorbesc cu străbuni, Oamenii-s vii, nu te rabdă când plângi, Eu calc cu stângul, am multe stângi, Dar nu ascund că-n tăcere știu, cred Minunile vieții n-o să le pierd. BMM Ești o minune, știe oricine, eu îți trmit trei mingi, tu trei prune, plasa se rupe, valea-i abruptă, duce spre iadul în care se luptă toți păcătoșii să iasă afară, ești o minune, salvează-mă iară, scrie poemul de aur cum știi, eu și din moarte revin printre vii. BMM

marți, 10 ianuarie 2017

Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză Aveam un mesaj, l-am uitat, afară, noaptea E o lumină de rai, mesajul mă roagă Să-l las, să intre, tu îl auzi? Îmi spui, Zile senine, ok, așa ar trebui, de ce nu? All night I shall gallop thus, impetuosly, De ce? Oare de ce? Iubirea mișcă astrele, O neliniște vecină cu nebunia. Zâmbești. Ecoul unor glasuri. Asta este ceea ce primești, Fii fericit. Goliciunea tulbură mințile. Nu putem fi doar fluturi. Nu putem. ********************************* Auzi gemetele oceanului? Acolo este o altă viață. Acolo sunt alte stele, ceva mai ascuțite. Bietul meu cuvânt, ca un melc pe o frunză, și ce vuiet în jurul meu, ce vuiet. Mă culc, oare voi adormi? Oare mă voi trezi? BMM Acheron    Fiecare crede că nu greșește, dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit… Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. ********************************** Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. ********************************** Pe aceste vremeuri de crivăț și ger e bine să ne unim ori să zburăm la cer, mă uit la foștii amici din șaizeci, unii au fețe de savanți ori zevzeci, viața mereu ne desparte, ne rupe, mergi la Rupea și caută o cupe, un soi de micracol ambulant aruncă bulendrele pe asfalt, pe unii-i îmbracă pământul, cimentul, pe alții îi cheamă stabilimentul, plumbul nu are nicio expresie, eu prefer o alee cu gresie, femeia-surâs mă ademenește, lângă castelul meu altul crește, morții fac streap-tease, joacă ciuleandra, lasă andreaua, stăpâna mea, Andra, moartea e artă ca oricare alta, hai să murim în luna ailaltă, eu ard ca soarele într-un subsol, scriu doar rapsodii în cheile sol. BMM   |

Această istorisire

Această istorisire Această istorisire se naște doar iarna, Din îndoială, din lupta la Marna, Din ghinion, din ghidon, Miquelon, Nu mă du în ispită, poltron. Teliatina, dulce sună, kinjal, un chin de jale, un carnaval, Cum au ucis-o pe Hanna? Cândva. Eu am ajuns la Hamburg, Hanna. Am ajuns trecut de Golfstream, adânc, Capcana, o cană cu cap mult mai sfânt, laptele mamei pe cer risipit, De aceea privesc seara bolta, smintit. ************************************************ Ca un fir de nisip cuibărit într-o scoică, Cuvântul crește, se face Eroică, Un Moby Dick adus la micelă, Un mister devenit santinelă. Astăzi sunt Jekyll, mâine sunt Hyde, Clopot de sticlă, viața – un raid, Îmi amintesc, prin sufletul meu, Sylvia Plath conduce mereu, Pegas de mult a urcat sus, la cer, Noi am rămas, poeți-ieniceri, Prânz dezgolit, nimic nu-nțelegi, Eu te-am iubit, ca între regi. BMM

luni, 9 ianuarie 2017

Absurd

Absurd _________ Câmp cu maci jur-împrejur, Vântul bate în amurg, Eu am părul tot mai sur, Pe sub stele ape curg. Tu eşti goală, eu alerg, Eşti nebună, eu sunt bleg, Vreau să spun ceva, încerc, Suntem singuri, nu aleg. Ne iubim că e prea larg Spaţiul, prea e androfag, Pe ocean aş fi catarg, Eşti fragilă, eu sunt fag. Astfel viaţa ne-a trecut, În contract termenu-i scurt, Cimitirul nu e mut, Deşi mort, eu nu sunt surd. ……………………………………… Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă, Împart bilete celor Care doresc să doarmă În braţele divine ale Măriei Tale, Nu Ţi-am vorbit vreodată şi nu Ţi-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce În Tine visuri roşii, Să se desfete-n patul Tău moale, ticăloşii. N-am fost gelos, nici rece, Doar paznic eu Ţi-am fost, Cum să ridic privirea La Tine, eu, un prost? Ţi-am fost iubit odată, În secolul trecut, Acum fumez o pipă şi mint că nu Te-am vrut. ***************************** Anonim umblu la origini, de ieri, Homer a fost, astăzi se cheamă Mehr, am fost și Agamemnon și Ulise, dar porțile rămân mereu închise. Iahvistul mi-a dăruit pe Elohim cel unic, Pe când se-ncheia războiul cel punic, Sappho din Lesbos, liră prea dulce, Confucius cel aspru și azi mă conduce, Eschil a chiulit ieri de la școală, Sofocle îi suflă, degeaba, scofală Nu este, când slab e școlerul, Euripide și patrulaterul, Cu Calimache intram la bulău, Cezarii s-au dus, n-aveau Dumnezeu, Ovidiu călare pe-un bidiviu Se întrecea cu Tomaziu, Pe Origene nu-l vom uita, Nu avea stil, dar avea altceva, Eh, Kalidasa, Vikramaditya, Ce mi-ați făcut de nu mai știu Biblia? Ahmad Da Quiqui ascunse Cuvântul, Reapăru cu chip de preasfântul, Dante, vai Dante, un dans fără el Seamănă cu Abrabanel, Bietul Villon ce iubea libertatea s-a împăcat cu frânghia și cartea, Tasso, Cervantes fură la nuntă, Astăzi ei fură și ocna înfundă. Pe greul Will îl lăsăm în cămară

duminică, 8 ianuarie 2017

Cavalerii de fier tac mărunt,

Cavalerii de fier tac mărunt, Au inima de carborund, Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste, Bieți cavaleri cu inimi fruste, Cum să dăm vremea înapoi? Zidul e-nalt, cazi în noroi. Rămâne gingaș trupul de floare, Cavalerii ce mor atinși de ninsoare. ********************************* Eu sunt acidul, tu ești o bază, eu caut un astru, tu ești o rază, ne completăm, raiul și iadul, exagerăm, iarba și bradul. Eu retrăiesc poate prin tine, tu îți urmezi căi noi, sublime, eu te privesc ca pe-o minune, tu ești oriunde ca valu-n lume, ești melodie și dans și clocot, eu îți răspund precum un clopot, anii zadarnic trec , nu știm, cum am putea să ne iubim. ******************************** Ea spune ce mirifică e lumea, vorbește despre melodii astrale, ea nu glumește, mi se pare-o glumă, dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală. Prea este albă, visătoare-n toate , nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul, eu am trecut prin Iad și prin jăratec, cuțitul nu jelește mielul. Astfel ne-am petrecut prin ani credința, ea-i fericită, lumea pare bună, pe mine nu mă-mbată biruința, știu - dăinuim doar împreună. BMM

sâmbătă, 7 ianuarie 2017





Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea? Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund. Adulții să nu vorbească de adevăr. Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată, indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri. Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați. De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ. Năramzi printre măslini se-mpart, un dor, apoi durerea, zăpezile, se uită totul? Grădinile închid în ele o taină. Tu, cititorul meu aștepți să spun ceva. Ascultă și tăcerea, e un sfat. Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi. Doar vânătorul știe al său drum. Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte. Diamante lichide. M-aș dărui și lor, dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur. Să nu uităm de facere, de întrupare. Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic. Ele ne aduc suferință. Arta este totul sau nimic, contemplarea este miezul. Misterele nu se schimbă în timp. Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul. Până și stelele cad. Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi, aceiași, din copilărie. Polonius, cel ascuns pe jumătate. Nu căuta instrumente în codru, în câmpie. Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar. Unde există formă, lipsește esența. Există mereu o cale de întoarcere, dar noi nu o recunoaștem. Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat, știu ce este omul. Există cuvinte care cuprind alte sute. Mai este și sentimentul că nu exiști. Sânii tăi îmi acoperă fața. Între ei voi plânge și mă voi bucura. Să pornim de la sfârșit spre început. Acolo și atunci nu mai există. Timpul devine încâlcit, ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt. Suntem veniți cu arca lui Noe. Un papagal, o glumă colorată, avataruri. Orice balanță – aroganță. O despărțire fără despărțiri. Ce aș putea să-ți mai spun? Tăcere, restul sunt vorbe.
BORIS MARIAN






  |








 








Moment

Simfonia a Cincea beethoveniană,
În arome de pește prăjit,
Trec mașini, cineva e lovit mortal, Un câine urlă prelung,
Mă grăbesc spre casă, voi scrie
Poemul de dragoste, așteptat. Mi-am irosit viața, mi-am mirosit moartea, un iz de nectar și sulfină,
mergeam pe ape-lumină,
dar Domnul mi-a dat înc-o șansă,
ca unui rege o Franță,
am pătruns în inima ta, iubito,
un don Juanito?
Ce pușlama, strig
ă îngerii,
Lasă-i în Valea Plângerii,
Rostogol prin ierburi, verbul
A ne iubi. Demn e cerbul.

Mai puțin
ă teamă, indiferență,
Sunetul adânc, de aramă,
Penitență, Doamne, penitență,
Recife negre întâlneam cândva, Oceanul se scufunda, Soarele ronțăia oameni și pietre,
La ce să scriu pe perete?
Ochii tăi, zidul meu,
Ochiul lui Dumnezeu,
Atunci ai coborât , înger blând. S
ă te părăsesc? Nicicând.

Un secret ce salveaz
ă viața?
Zăceam în zăpadă, dimineața.
Oare când am băut această zăpadă?
Când a intrat Transatlanticu-n radă?
Un uriaș pe catalige, timpul nostru. Care timp? Care e rostul? Empitric trăim, gândind imperial,
Doar chipul dragostei e palid, oval.
Fluturii fac un zgomot ciudat,
Parc
ă o rudă a decedat.

Str
ălucirea soarelui, trecută,
Undeva furtunile se nasc,
Prima mea iubire prea durut
ă,
Sufletele-n ceruri stele pasc,
Cad z
ăpezi anemice pe case,
Frunzele apar și mod prea des, Prima mea iubire, ca o plasă,
Crește plasa, fire se-ntrețes, Nu uităm nimic din ce ne doare,
Râsul este drumul spre neant, n-am să râd pentru că totul moare,
din regrete cresc, hazar gigant.
În Caucaz eu m-am n
ăscut, tot hazul,
s-a reconstruit Caucazul.

Boris Marian







  În parc femeile au înflorit,








este april și ninge cu petale,


on a cloud I saw a child


and he laughingsaid to me,


foare, flori de ca n-aș fi,


veșnic tânăr ca-n april?


Ca un vin, ca un gin,


farmec și de farmec plin,


stea din luna lui april,


har cu har, suflet de foc,


o, mein Gott, o, my rock.


**************************


Încercuit de zâmbete mă simt ca un lăstar,


închid ochii, este iar april


și trupul e prea greu


să fiu din nou ce-am fost.


BMM




 




 



 

















 
















 

Minuni

Minuni Ceara și plumbul, ceara e semnul slăbiciunii, plumbul e moartea, lumina e viața, a venit seara, a venit sora, a venit iubita, m-am ridicat și am umblat, am văzut sămânța cum încolțește, am văzut viețuitoarele, chipul omului încă nu apăruse, dar portrete erau peste tot, Caini și Abeli, apoi alții și alții, soarele, luna s-au dus la casele lor, Șave Chiriataim, a spus marele învățat, de unde atâtea rude, atâți prieteni? De nicăieri. Murind spui - vreau acasă. Vei fi acasă. La un moment dat toată lumea are dreptate. Astfel a coborât întunericul pe pământ. Ne urmăresc greșelile defuncților. Orice ecou are o limită. Caut-o. De când nu mai fumez mă simt foarte rău. De când nu mai beau mă simt foarte rău. De când nu mai iubesc mă simt foarte rău. Aștept o minune. Ea nu mă așteaptă pe mine. Cel puternic are dreptate, cel drept nu are putere. Ce-i de făcut? Întrebă paraliticul. Pe loc se ridică și construiește un pod. Între tine și mine. BMM Ființă-Neființă Ființă-Neființă tu mergi la Funciară, Plătește taxa, bade, ca-n vremea cea barbară, Hotărnicind frumosul, ai să găsești noi spații, Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpații. Deneștiutul este izvor pentru Putere, Totalitatea însăși este doar o părere, De apărare, pace vorbește fiștecare, De parcă o sămânță deja stejar e. Cumplit cuvânt de jale ne spune șobolanul, De parcă tot soldatul va ști ce-o fi la anul, De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar Au auzit școlerii, dar unul e alesul. Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă, Fontana-nțelepciunii în multe locuri seacă. BMM Ceva rămâne Eva rămâne în urma noastră, Ceva, mai mult decât ceva, Un Bach, un oac, cândva bivuac, Leneșă este memoria noastră, Dar eu scriu în limba adopției naturale, Mulți deveniră umbre, eu mă apropii de ei, Noii născuți vor prinde alte lumi, Noroc cu mările din jurul nostru, Neagră, roșie, moartă, caraibe, Etc. Eu scot citate din strămoși, De la Moshe pân-la hazarii cei păroși, Pe Winston Churchill îl citesc cu sete, În pauze alergăm , profeți, pro-fete, Acțiunea antrenează și ficțiunea, Dar funcționarii iubesc rebeliunea, Ne latră câinii din castelele de piatră, Periculoșii centurioni lăsați la vatră. Mă-mpiedică iubirea să greșesc, Tu nu asculți, nu-ți pasă că bolesc, Dar, Doamne, ce ochi mari și buze, Frumoasele preasfinte fără bluze. Ca la-nceput, rămâne numai Eva, Ceva, ceva, trăiască vita breva. BMM Ability Ai toată viața înainte și cea de-apoi, fără cuvinte, centaurul le știe, toate, e filosof și are carte, piticul roșu umblă-n lume, iubirea n-are nici un nume, dar roșul este ucigaș, omul o știe, e părtaș. Apoi urmează o poveste, Pacientul tace, nu mai este, Cutia neagră din avion, a fost ascunsă de-un poltron. La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin, Ah, ochi albaștri, păr divin, La Tiffany se bea cafea, Mă cheamă iar iubita mea, @@@@@@@@@@@@@@@@@@ | Nu pot reveni în neiubire, Nu pot reveni la vechi lăcrimări, Nu pot cerși blândețea, otrava ei, Deși ar fi mai bine s-o beau Ca pe un pahar de cristal verzui. Ne privim ca două mări secate, Ca doi ghețari lunecând în neant, Ne vor găsi câte un nume geologii Veniți de pe alt versant. Acum taci. Acum ești dezamăgită, Poate pregătești un nou poem, Eu mă scald undeva-n Pacific, Dansez disperat ca Paul Gauguin. BORIS MARIAN M-am dus în pustiu să fiu ispitit de Diavol, după mai multe zile el a venit și mi-a dat bani, ce să fac eu cu banii? Nu sunt fericit. Am vrut să fac din cuvinte bijuterii. Ți le-am dăruit, ai spus- sunt cuvinte. Am vrut să te sărut. Diavolul a strigat - nu este voie. Ab Iove principium, m-am gândit și am iubit toate femeile. Diavolul era mulțumit. Am mulțumit și eu, dar de sus se auzi o voce - ai păcătuit, fiule. Eram derutat. A bon entendeur, salut. Să luați aminte, iubirea se face cu măsură. Iar eu credeam că iubirea este piscul vieții. Nici vorbă, înaintea ei sunt respectul, datoria, etica, estetica, filosofia, fizica, istoria, chimia, politicul, justiția, așa că o luăm ab ovo. Ce este iubirea? Ceva ce nu există. OK? BMM