joi, 5 ianuarie 2017
Plagă dragă
Colegii sunt cortegii, pe bot să-i pupi, o șansă, îi dăm ca pe o lampă, că-i fiică sau e frică, că-i logofăt sau dvornic, că o chema Lucica, că era Fraierica, e la reeducare, că dă în mine tare, că lasă gust amar, e plaga din Fanar. S-a tupilat și mortul, rușinea lui – divorțul, că este simplă foarte, dar noaptea este șarpe, în simplitate multe se-ascund, un rid sub frunte, plăpândă pare, numai cuprinde-o mai la vale, nu este lumânare, e Diavolul cel Mare, un gea...măt surd, volute mult plăcute, ce simplu, oh, ce simplu, să faci un sex pe-un timbru, dar cine hotărăște, când popa prinde pește ? Doar tu, trecătorule, durule, corule, are luna un piept, de abia îl aștept, se vede prin zdrențe, experta-n cadențe, bucurie nouă ca-n luna a noua, până pițigoii vor aduce boii soarelui răsare, că durerea lui, nu e un pustiu, râsul doar începe, plânsul este-n cepe, eu am întâlnit mulți poeți pe zid, că erau lipiți, printre-afișe, șliț, acela-i poetul, laudă-l mult scarletul, mamă-i este asta – rostopasca. S-a stins lumina, hoții au fost prinși, li s-a tăiat ce este de neatins, atât a rămas – un ram, un ramban, ca un ciolan, du-l dragă la doctor, nu vezi că nu mai proctror, nici logic, nici calmepam, tam-tam-titiram- tam-pam. Ce tristeță, că m-a lăsat o prințeță, dormeam cu ea ca pe ace, dă-ți fundul încoace, la negru zăvoi, că-i jalea pe noi, până și stelele latră ca ielele, plouă de viață-n cimitir, vladimir sub coviltir, vladimir pe catafalc, rudă cu agentul Falk, ce rimezi acolo, zise, unul suferind de ipse, am și eu o inimă ca o limbă crimină, ori trăiești ori putrezești, tu alege Bilciurești, moartea-i doar trecut-prezent, că eu sunt un repetent, amn de an, râzând decent, casă tristă, cimitir, plin de maci și trandafiri, trufandaua mea, decis, este gândul virginis, de aceea nici nu mor, spre necazul morților. Tao Te King, tai-o pe Mping, sură sfântă cu mărar, Altrom Tighe Da Medar, Panul-zeu are un plan, n-are bani pentru un pian, chi va piano, va lungano, că Pandora, da, Pandora se iubea-n secret cu Dora, a ieșit o fraudă, caută, este-ascunsă în pantof, hai le haim și mazal tov.
Sepulveda
Sepulveda citea romane de dragoste,
era bătrân și nu mai vedea bine, dar simțea,
ceva ca un vultur îl sfâșia pe dinăuntru,
căpcăuni veseli jucau de bucuria bătrânului,
ce vrei să spui cu asta, întreabă în treacăt capucinul,
mergi oarecum precum racul oare, oraculare, pe culoare?
Lolita , ia-mă de mână, zvăpăiat-o, o umbră murmură
în spatele draperiei, austeră instanță ia ființă în acel stat,
totul este pierdut, iubiri, parfumul de femeie, ce mai,
iadul pe pământ, un Tombuctu plin de canibali fără dinți,
inimi de câine se risipesc pe coline, oceanul moare liniștit la mal,
Barnabo, el ne va salva, Barnabo, cvartetul din Alexandria
interpretează un vals. Ce vise pierdute, ce zgomot, ce furie,
iar eu trebuie să îndur toate aceste nimicuri.
Lux, șic, fală și fast.
Încep să cred că sunt un sfânt,
Crede , îmi spune un hârciog din pământ,
mi-au pus pe cap o aură galbenă,
sub tălpi o perină reavănă-reavănă,
pășesc pe un cer de iasomie,
mântui fecioarele de abulie,
să ne iubească și ele, și ele,
ne-mpreunăm în sfere-inele.
*************************
S-a strâns și drumul ca o funie
În jurul gâtului meu, peste tot văd
Falși sinucigași zbenguindu-se,
În hambar se adună capete pierdute,
Noaptea se încuie porțile, hoții rămân afară.
Ehei, afară e trai , nenică, fură cine poate, nepoate,
Unii zac legați de rădăcini, alții sunt delegați pentru mărăcini.
Pribeagă umblă o candelă, un suflet de parafină,
Zadarnic lovești pământul cu călcâiul drept,
Visele ne viclenesc, ne jupoaie,
Să-nceapă al lumii vechi, ce? A pus cine trebuie mâna.
Un giuvaer de fată se-nclină spre tine.
Trăiești, ai murit, nu contează. Visezi.
****************************
Trăiești ori nu trăiești - e tainică povestea,
De multe ori căutată nu ți-am zărit nici pașii,
Mai lași un semn, ici, acolo, tu nu știi ce-i eresul,
Spectacolul se-amână, la joc pierdurăm așii.
Eu te zăream pe-o stâncă, erai Calypso poate,
Îți simt căldura, oare? Mirosul Mării Moarte.
Cică există-n mintea nebunului speranță,
Actorul pierde-n urmă trompetele – emoții,
Se umple marea toată doar de tăceri cernite,
Dacă exiști, revino, dacă mai dormi trezește
Din nou acele clipe când mai credeam în tine,
Cum mai trăiești? Să nu-mi spui că este foarte bine.
O, Tao, o, Mao, maori aveau
doar o istorie despre bau-bau.
Cale a căilor, clăile clăilor,
numele tău e-n limbajul ceangăilor.
Cum să intrăm în joc, cum-necum,
tu ești duală, eu sunt nebun,
vin de niciunde, plec la Predeal,
iar de acolo zbor în astral,
desăvârșire, zici, râzi de mine,
am părăsit mai multe cămine,
hotărniceam frumosul și răul,
nu m-ai crezut, ai ales Giumalăul,
scopul, ah scoposul, dar stetoscopul
cine mai are să-și vândă tot opul,
inima-mi este despovărată,
tone de dulce durere deșartă,
roțile obștei se-nvârt laolaltă,
mâna se spală cu mâna cealaltă,
noi am ajuns o ceată de surzi,
ia-nțelepciune doar de la sturzi,
că Vodă Studza avea el ceva
de a rămas în istoria mea,
prins în șuvoiul cuvintelor, iacă
am și ajuns la un Rai fără lacăt.
BMM
miercuri, 4 ianuarie 2017
Prozo-antipoem ș.a.
Prozo-antipoem ș.a.
După ce fu izgonit din ședință, cenaclu, pinaclu, un tânăr arătos, fără testicule, îi trase un pumn de se trezi cu hemoragie în partea de jos a colonului, adică din sigmoidă. Acum, nu-i bai, că nimerni nu te întreabă de sigmoidă, cică m-ai lovit cu sigmoida în coaste, Patimile după mine sunt o continuare a Sf. Sebastian și Victor Brauner. On sait tout de Picasso, de Defoe și alți fotbaliști. La început oamenii aveau trei ochi, apoi doi, apoi niciunul și tot pictau. Mitologia persană și personală cunoaște multe cazuri, mulți căzură în talazuri. Sinarhia era singura ideologie care a fost înțeleasă după dispariție. Cuib cuibușor, tigru inventor, aprentor, kafkanodor, ferigi regale la ore egale, oftau ca lulelele, plămâniiși pielele, noi suntem plămâni, voi sunteți renali, piatră fulgerată, suntem doar o pată, chiorul doar țintește, nevasta plesnește, arată-i peisajul, sondele sunt gajul, acaju, na, o strâmbai la ritm, inimă icnind. Am văzut un porumbel, și-a pus piciorușul chel pe umărul meu, prieten poate fi numai un pepten. A înghețat și Marea Neagră de supărare. Putem trăi oricum, trăim. Bem bere. Scriem.Pe pereți vezi umbre. Foștii idoli. Iar tu beai gin la Smirna cu un pașă.Vadra cu lapte s-a vărsat, citeam Coranul și tot mă minunam de unde-s toate astea. Poetul are darul de a nu-nțelege ce se petrece, Lumea încotro se-ndreaptă? Privesc oglinda, Ce este paloarea ei , ce semne aduce? De mult am îngropat caii în stepă.Frățiile s-au destrămat, doar lideri peste tot, Ba mai mascați, ba fără gât sau cap sau amândouă. Peștii de aur au fugit la bancă să depună icre.Nu dau doi bani pe laude și reclame. Avortul și divorțul sunt la modă. N-am nicio treabă, mă înjură și șoferii, Sunt ocupat cu faptele, cu creierii, Dau un bilet de loto pe o carte. Țineți-vă de scaune, vă fură masa. Iar masa este chiar istoria noastră. Mai pune-un marș, băiete, pentru clasa a patra bis. Dcsalfine
|
*********************
Copilul trist
Motto -
Între Anna și Caiafa
stau o iapă și o ceafă,
dacă nu slăveam eu eul,
cine termina liceul,
cine obținea licența
cu lanțeta-n Costalenza?
Cu pistolu-n Costa Rica,
recunosc, frumoasă-i frica.
**************************
Copilul cel trist luă fazanul cel trist,
îi suci gâtul cu o mișcare dibace, apoi
îi smulse toate penele, toate, m-am apropiat,
nu era un copil, era un pitic apăsat de complexe,
m-am cutremurat, am intrat într-o casă oarecare,
era a unui alcoolic lăsat la vatră, bea numai acid sulfuric,
a murit, evident, mi-a lăsat casa doar ca să-i sap o groapă
și să-i cânt God saves the Queen, în jurul casei au crescut buruieni uriașe
care , noaptea, vorbeau, ce vorbeau? Legende din vechiul Kent,
a intervenit la timp o vecină inimoasă, pieptoasă și a tăiat buruienile,
m-a luat de bărbat și m-a îngropat în fericire.
Casa somnului era ceva mai rece, în jur se rostogoleau capetele
celor ghilotinați de Franța revoluționară,
iubita locotenentului devenise prostituată,
deși nu-i lipsea inteligența, avea să devină matroană,
apoi milionară și să conducă o fundație de caritate.
A născut un copil trist care a crescut mare și a devenit
mare șef de poliție, un fel de sherif.
BMM
Trapaea
Și s-au zvârlit copiii, ce îngeri s-a născut?
Rușinea se-abătuse pe tot ținutul sud,
În lanul de secară mai revenea și Platon,
Juca barbut cu Gatsby și se-nchina lui Aton,
Ei au găsit și capul fălcos al lui Domaso,
Etruscii erau meșteri la fel ca messer Tasso,
Tătarii făceau drumuri, francezii – testamente,
Trăiește-ți clipa, soro, de-i fi la Sacramento,
Armate morți în frunte cu generali de paie,
Păzea că vin popoare de răi masculi în coaie,
Turgheniev nu cunoaște viața insalubră,
Copilul tot mai fierbe în propria sa supă,
Eu nu sunt Still desigur, dar știu ceva de Billy,
Să mi-amintești de floarea uitată în Antile,
Ferma de-animale sosi un nou dictator,
Îl cheamă îl cheamă Nu știu cine, semnează doar Cunctator.
Pe Calea Celor Căi să învățăm Te-Kingul,
Să nu uitați că toate le-a înghițit Beijingul.
Atot-prezent poetul stă singur, scrie, plânge,
Din ceruri cad doar stele , el în sertar le strânge,
Cândva orangutanul le va găsi, citi-va?
Viitorul este sigur știut chiar din ieșiva.
BMM
Benitez
Salatierul era o rasă de câini care mânca … salată,
O făcea lată când voia, oleandrul era la locul lui,
Despre albastrul de mare ce să vorbim, bleumarin.
Candelario a fost prins între pulpele Mariei Perlamării.
Liber Belial, strigau studenții plecând la miting.
Acolo se discuta despre Aristotel zis și Mefisto.
Nu-i bai. Metafora, metafora, se aud din sală proteste.
Goya zâmbește, el știe taina metaforei. Ca și Gauguin.
Ca și Gagarin. La Carcassone, băieți, ne strigă vecina,
Venise de la Glina. Acolo e muntele înalt și plin de bazalt moale.
Pe Rio Costa am stat și plâns, ne număram coastele, coasele.
Numele trandafirului se citea sus, pe creste, era numele tău, iubito,
Ia-mă în clopotul tău minunat. Încrucișați coborâm în Maelstrom.
BMM
A doua viață
A doua viață
Cine nu visează moare o singură dată,
Așa cred, nu trebuie să mă aprobați,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependența de ce spun alții este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde și-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copți, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un pește oceanic, înăuntru este Iona.
Așa o fi?
Când simți că nu ești nimic,
că totul trece ca norii lungi pe șesuri,
atunci apar armele frumoșilor învinși,
unii de mult muriră, alții nici nu s-a mai născut.
Preferi fecioare irocheze?
Cine-şi deschide, rând pe rând, brațele, picioarele,ca păianjenii,
boabe de rouă verde-roșcat
Flori sângerii,viaţa trece prin moarte,
lumina prin suferință, speranţa prin lațul sinucigașului,
respirăm lumină, ne privim cu urechile fine, pîlnii translucide,
ființe imaginare, asta iubescv acum, bietul de mine,
cerșetor la POARTA MARE A RAIULUI DUE,
AM O BUSOLĂ CARE ARATĂ MOARTEA,
stăteam cu amicul Kafka, voi nu-l cunoașteți, nu mințiți,
nu-l cunoașteți, cel ce a murit nu era Kafka,
cu mine, după cutremur, umblăm eu cu mine și cu Kafka,
eu - da, el -ba, au dispărut toți elefanții minciunii,
o oaie fantastică trecu în zbor, Beatrice străbate în pas de dans
secolele nenorocite ale ciumei, ați citit romanul SÂNUL? Uitați-l.
Picioarele vorbesc limbi străine. Monstrul Colombre a fost propus ministru la ape.
Cu pendulul lui Foucault vom dărâma multe sisteme.
Fecioarele nu au voie să se sinucidă, este o lege recentă.
Am întâlnit o femeie între trei vârste care avea o sută de simțuri simultan.
Mai ceva decât Messalina. Suntem niște animale pe moarte, e clar, ce poate fi mai duios?
BMM
A doua noapte albă
A doua noapte albă
A doua noapte albă fără tine.
Bine faci că nu răspunzi.
Femeie să fi fost, aș fi făcut la fel....
Amețit de tablete abia mă descurc
Cu mobila, cu tastatura, dar îmi revin.
Cum ai dormit? Te-a sărutat motanul de bărbat-tu
La culcare? Eu te-aș fi ținut în brațe toată noaptea.
Mi-a venit în minte o poveste.
El nu dormea, o visa mereu,
Ei discutau, se mustrau reciproc,
Apoi ea tăcea, el îi auzea gândurile,
Îl apăsau ca niște nori negri,
A încercat să desfacă vraja.
A trăit cu acel coșmar ani de zile.
Într-o noapte ea s-a strecurat în cimitirul orașului,
Cu o lanternă a găsit o piatră funerară
Pe care era trecut numele meu.
Murise de mult timp.
Coșmarul a luat sfârșit.
De pleci, puțin ai murit.
***********************************
Zadarnic bați, copile, la porțile-ndurării,
Nici criticilor, dar nici femeilor nu le plac repetițiile,
Fii demn ca Zarathustra, ca Nietzsche, priculice,
și îți va fi mormântul încoronat cu flori.
Pe partea dreaptă, spune Marele Orb, trenurile nu mai circulă,
Luați exemplu de la Idiotul de Dostoievski. știe el ceva,
s-a încurcat cu domana de Bovary și a uitat arsenicul,
nici Jivago nu a putut salva pacienta și a fost trimis în Ural,
Eminul nostru iubit, zic femeile, în timp ce savanții îl studiază de zor,
A trecut și Dorian Gray pe acolo, ne-a lăsat un iz de Infern,
Eu, ce să spun, de vă chema doamna Chatterley, v-aș fi însărcinat cu trei copii.
Așa, în blândețe nopții.Am plecat, sunt chemat să anchetez
crima doamnei Olga Arbelina. Vale.
BMM
Abbadon
Destinul nebunului – să fie luat în serios,
O, libertatea nebunului, nemurire pe jos,
mi-a înghețat computerul la un comentariu,
ce cal se poate compara cu comunitarul?
Taurii de ceață știu ei ce știu.
Abbadon trece obosit pe lângă sicriu,
Extenuat de atâta iubiri,
A adormit sus, pe un TIR,
La un viraj, cu derapaj,
a căzut între fragi golași.
Guri de femei flămânde
l-au prins să-l frământe,
Greierii i-au cântat prohodul,
Brancardierii făcură podul,
În schimb i se oferă o scorbură adâncă.
Stai, strigă viteazul de pe o brâncă,
Abbadon, unde e regele Balthasar?
Cu fiece moarte , pământul devine mai rar,
Iar sarcina Domnului mai ușoară,
Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară,
Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări,
Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări.
*****************************
Dispari
Fiind cinstit, dispari, asta e legea,
nu te vârâ în istorie, are ea legile ei,
fii și tu un predicat, acolo,
vii, pleci, stai la masă, întrebi de meteo,
nicio mezalianță, nici postul Mezzo,
desăvârșirea nu are scop, doar un dop,
din neștiut se naște puterea, ca șarpele
cu clopoței, totul dăinuie și fără tine,
te-auitat iubita? Cineva a murit, tu ori ea.
când ieși prea în față treci de scenă,
pe cât ești mai curat, pe atât suferi mai mult,
nimic mai sănătos decât să uiți,
Taganrog, frumos nume, dar ce urbe,
prișibeev, este altceva, cu un ha-ha-ha
se poate trăi o viață, îl aud de sub pământ,
nu citi, studiază oamenii, nimic valabil,
cioburi, libelule, distracții, un secol de nimic,
politețea îți permite să mergi primul la ghilotină.
BMM
•
marți, 3 ianuarie 2017
Casa de nebuni
Casa de nebuni
1.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. ...
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Și altele.
******************************************************
.2.
Fericirea în exces poate ucide,
Ființa mea ignoră, desfide,
Râd saltimbancii pe funii și cad,
Lumea respiră intens, sacadat.
Caut rețetele nemuririi,
Ele-s ascunse sub trandafirii
Din Grădina paradisiacă,
Vino, iubito, vezi, moartea pleacă.
*
*********************************
3.
Din aripi se fac garduri, din garduri – iară aripi,
Ne sprijinim de farduri, prieteni fiind cu Harry.
În baniță pui stele, din stele verzi faci versuri,
Ce poți să faci cu ele? Pruncul se naște-n dresuri.
Nu lopăta cu linguri, dă furculițe celor
Ce mâncă oameni singuri, pirați, bătrânii sailors.
Țoiul e bun la Belu, când sapă unii groapa,
Cine-i Isaac sau mielul? Ne-aleargă focul, apa.
Ceaunul este unul, tigaia, puia-gaia,
Dă-mi luna jos cu tunul și anul cu potaia.
********************************************************
4.
Regii m-au lăsat plecând, dar eu, dar noi?
Toată noaptea am dărâmat imperii.
Mânjit de glorie nu sunt și nu voi fi,
E glodul mult prea gros,
Aveam un prieten globeu, prietenul meu,
E plină Biblia de prieteni, dar și de amante voinice,
De va fi să mor, puneți alături un globeu,
Capul râde, picioarele protestează,
Robespierre a greșit, picioarele trebuiau ghilotinate, era mai elegant,
Ne schimbăm, suntem aceiați, iar ne schimbăm, tot aia,
Picioarele sunt de vină, Dumnezeu nu are picioare,
De aceea este veșnic, cum de n-ați observat,
Cine ar fi-ndrăznit să-l tragă pe Dumnezeu de picioare?
Deschizi radioul, afli , Nietzsche, vecinul, e mort.
Dincolo de viața aiasta, eram tot eu, visând că legănam
Zece copii nefăcuți din prima noapte de dragoste.
5.
O catedrală a mea
La început am discutat cu Cehov,
mi-a împrumutat niște idei, inteligent tipul,
apoi am trecut la treabă,
despre ce vorbim? Despre iubire, desigur.
Despre elefanți bufanți, dacă vrei,
Despre tine, cititorule, suveranul meu,
Despre păunii ce suntem, știm să ne dăm maeștri,
Dar penele cad pe rând, fără pană nu poți scrie,
Apoi am început să ridic marea catedrală a sufletului meu,
Acolo voi sta în următoarele sute de ani,
Mă veți găsi, știu sigur, mi-a spus și infirmierul.
6.
Tanti pe Mandi
Ubi bene ibi tanti,
Not tantra, curge sângele Mielului,
de mii de ani el curge, noaptea, lama neagră umblă,
un chip apare, amestec de cenușă cu nisip,
lumea este un iepure mare, știm ce spunem,
un iepure productiv, lipsește o pușcă de vânătoare,
ce ea vom rezolva totul, nihil sine pușcă,
am auzit că pe alte planete locuiesc viței de lapte,
cu pene și aripi, voi, nu? Voi, nu?
Ah, nu vă enervați, imediat aduc calmantele.
Suntem singuri, cerem puțină prietenie,
Puțină înțelegere, toleranță. Nu vă rușinați,
Este adevărul adevărat. Altfel, totul devine crepuscular,
Morbid, mortal. Ce cal alb plutește printre nori,
Aveți grijă la copite, sunt de aur.
BMM
luni, 2 ianuarie 2017
Studiez Nimicul
Studiez Nimicul, este o ocupație relaxantă,
Mă sună un cărăbuș, îmi ține o lecție de morală,
Harș, jos cu el de pe masă, îmi scrie un șarpe,
Că nu știu cine este homo, altul mănâncă purici,
Iau o lopată, pac, turtesc capul târâtoarei,
Stai , dom-le, asta e poezie? Ha+ha.
Panorama înălţată de simţuri este ujn ecran şubred.
Străpuns în fiecve clipă, sângerez. Da, sângerey, nu am voie?
Toată lumea sângerează. Lasă ready-made, ajungem la prospături.
Uneori găurile se îmbină, ce te faci? Iei o fată la plimbare,
Faci glume, apoi te împuşti într-un crâng, sub un liliac.
Pe Nimic îl uitarăm. Se poate aşa ceva?
Mea culpa, iubite cetitoriu, euite , de asta nu mor eu,
Mă mai ceteşte lumea, nu am murit, e o chestie.
Ce mult vă iubesc, fără nicio retribuţie.
BMM
duminică, 1 ianuarie 2017
Teama de propriile gânduri
Teama de propriile gânduri
_______________________________
Teama de propriile gânduri
Te poate duce în scânduri,
Propria ta poezie să fie o nerozie?
Dar o iubești. Ca pe o femeie plină cu defecte.
Viața se subțiază mereu, narcoticele
Te fac transparent, gândurile se văd ca oasele la radiografie,
știu că trăiești, iubito, deși vrei să mori în ochii mei,
nu vrei să fii iubită de mine, ei și?
Sub stâncile roșii sângerez, scriu poeme
De izgonire a duhului rău, nereidele te duc în adâncuri,
Asiști la propriul înec, ei și?
Între pasiune și durere este o conlucrare firească.
Nu căutați femeia, anchetați-o, va spune totul în afară de adevărul simplu.
De obicei , dimineața, ne îmbrăcăm cu un fals caracter,
Seara îl scoatem , iar eu cobor în aceeași fântână,
Am să-ți povestesc un vis, doar ascultă.
Să nu vorbim despre moarte, ea este singura taină adevărată.
Cine ești, m-am auzit rostind, ca și cum m-aș fi trezit din somn.
BMM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)