luni, 5 decembrie 2016

Nastasia

Nastasia Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele Sfârâia cărbunele, Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete, Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te. Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc, Ale mele maida-nele au luat-o din loc, Înconjoară, azi, planeta Vagabonzi și hoți, Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți. Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți, Nu strigăm, nu-i stalinire, Marxiști liniștiți. Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul, Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse. Degeaba cânți, viețaș milog, Ucis-ai tu un biet olog, Dar ai și tu un cord deschis, Care vorbește chiar și-n vis. Sub plopii rari merg doi acari, Unu-i Păun, altu-i șperțar, O, stinge soarele, te rog, Se milogește Nedaibog. Unul moare, îi crește sub frunte o floare, Eu nu mai aud șoapta frasinului, Numai pașii asin-asasinului. ********************************* Cuțitul se răsucește adânc, ai răbdare Mai ai un oblânc, ora și datoria, Privești oglinda, șterge imaginea, poți? Infernal negoț. Muți ochii pe acoperiș, Creierul se ascunde-n subsol,autodenunț, Ce curajos? Feroce doar întrfe foce. Ce gândește piciorul de scaun? Down. Sitdaun. Mi s-a lipit un câine de ochi, scheaun. Să fii două ore imbecil, Este o datorie. ************************************ Călătorid cu un trigru, îl prefaci în vioară, El cântă și te mănâncă, nu te teme, Este o poveste, mai veche. Ferește vorbele de guzgani. Mai clătinați ștergarul. Vă voi privi fix, străveziu, Ca o uitare pe Vezuviu. BMM

duminică, 4 decembrie 2016

Minciuna

Minciuna Adevărul este ca diamantul, dur și transparent, poate tăia orice, numai legăturile dragoste – niciodată, sora vitregă a adevărului este minciuna, ea are milioane de fețe. Are milioane de nume, unele par cinstite. Alina. Bulina. Călina. Dulina. Eulalia. Frusina. Guylia. Hienina. Irina. Julimea. Kala. Lucinda. Malina. Nulina. Oina. Prunina. Rutina. Simina. Tetina. Uricina. Vanina. Xanina. Yigiena. Zurlina. Ea spune – te înțeleg. Ea spune – tu ești frumos. Ea spune – sunt mândră, nu mă tem de nimic. Ea spune – dragule, niciodată , dragul meu. Ea spune – mai du-te dracului, atunci ea vorbește adevărul. ********************************************* Ți-ai dat pământul, ce ai dat Pământului? O fărâmă de humus, un greier de minte, un munte de iluzii, așa clădim viitorul, cu multe fărâme, cu neliniști , dragă doamnă, nu te crede înger, sperii îngerii. În fiecare seară ne intră un străin în cap, O fi avatarul, se pregătește de mutare? Nu , el nu va încheia ciclul, mzai este mult, La Thule nu a venit vara. Nici la Tombuctu, Cu tine lumii tu adaugi, ce? Durerea nu este o prelungire, Roagă-te la acest Zid, treci neliniştea ta asupra lui. Înoată, oricum te îneci. Nemişcarea nu latră, Vrea o stea să te muşte de inimă, las-o. Din oboseală nu vei face castele. Cuvântul –bărbat, fapta e fata. Nimic nu revine la locul iniţial, Nu te auto-nşela. BMM

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Mă cert cu haosul Mă cert cu haosul mai vechi din mine, Iubirea pune stavili, înflorind, Mă ocolesc incendii, temeri, crime, Chiar de nu ești, pe buze eu te simt. Te văd în oricare femeie zveltă, suplă, Fără iubire nopțile sunt reci, Aș prefera să mor în orice luptă, Aș încălca pentru iubire orice legi. Eu nu te mint, cuvintele-s viclene, Citindu-mă, tu poți zâmbi ușor, Trăiesc în alte ere, altă vreme, Vorbesc prin mine toți amanții care mor. x x x x x Te scriu, rescriu și iar mă-ntorc, Tu mi-ai pătruns adânc în sânge, Pe nevăzute căi te văd, nu-s orb, M-am regăsit, doar ochiul plânge. Splendoarea viselor de mai, De nopți pe plaje liniștite, Când valul bate-ncet în mal, Ca două trupuri flămânzite. Tu spui, rămâi, eu spun, rămân, Ne repetăm de mii de ori, Îmi ești stăpână, sunt stăpân, Mereu iubind, nemuritor. ********************* Și totuși cine lapte negru Bău în pacea fără nori? A fi poet, poet integru, Fragilitatea unei flori. Covor concentric, suflet. Rugă. Secolul vechi, din scrum și gropi, Nici lupul nu avea un număr, Poeții văd cu ochii orbi. Un Nevermore e-n fiecare, Bătrânii merg tot mai încet, Se-nsămânțează cu cadavre Câmpiile de sub brădet. Nu și-au ținut cuvântul tații, s-au dus și ei în alte văi, nimic nu spun nici învățații, un miel de jertfă, zurgălăi. BMM

Încă o tură

Încă o tură Încă o tură , serotonina, Vino, iubito, ia-mi scopolamina, Plantații cu brațe și grații de acții, Un tenegar a trecut pe la bar. Ce scriu aici, cetățeni, luați aminte, Nu-i nici jumătate din oligominte, Lancea lui Don și Quijote și chiot O s-o refolosim și la Rio. Încă o tură, încă o tură, Ah, iubițica mea, din Welthure. Sunt arlechinul ce te iubește Ca un nebun ce n-a prins niciun pește. ************************************ Tristețea în artă Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea – dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg. De neocolit este amurgul. Dar tristețea personală nu este o stare artistică. Nici veselia. Capodoperele nu se nasc din veselie, nici din pesimism maladiv. Iliada, Odiseea nu scrieri umoristice, iar TRISTELE lui Ovidiu inspiră, totuși, vitalitate. ROMEA ȘI JULIETTA este o tragedie totală, Don Quijote este Cavalerul tristei Figuri, nu am râs defel citind aventurile sale. Cum poți să râzi de un suflet nobil supus batjocurii celor din jur, deși ridicolul există? Sau de Rigoletto? Desigur, există mari umoriști, în fond oameni triști, Gogol, Kafka ( sic!), absurdul este frate cu umorul. Eugen Ionescu. Cehov își numea piesele „comedii”. Din păcate circulă umoriștii de duzină. Cineva îmi spunea - ai văzut poeți veseli? Da. La băutură. În restul timpului suntem niște câini în așteptarea stăpânului. Iar stăpânul este chiar Dumnezeu. BORIS MARIAN

vineri, 2 decembrie 2016

Greață

Greață Mi-e greață de o altă viață, Cum să fac față? Cum? Sunt nebun? Sunt profet? Secolul trezeci, plus trei zevzeci. Înțelepciune – greață. Frumosul înalt? Greaţă. Dumnezeule, fă lumină în mine, Mă scufund, labirintul se întinde ca o tenie. Curcubeul este o greaţă. Ascultaţi-mă. Povestea e lungă. Opt ani într-o speluncă, Pe o dungă, nu-i de joacă, te culci, Te scoli la Tecuci şi mănânci o bătaie Soră cu o mamaie. Aur trecut prin foc eşti , prietene, Bucureşti. Cine, naiba, stă la fereastra sfârşitului, Fâşâie ceva, un şarpe de Caracas, ba, nu, hei. Îmi aud paşii sub pământ, este gemenul meu flămând. Eumene, ai gene, Eunor, ai părul negru la subţiori, Asena, lasă-mă să-ţi mângâi trena. Am căzut din stele, de dracul dragei mele. BMM
CHATEAUROUX Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru, El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnezeu, Noaptea strigă pruncul – MAMĂ, noaptea dragostea te cheamă, Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund, m-am desprins de plac-placenta, urmăresc doar emergenta care-nalță viața , versul, cine știe care-i mersul? Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l, Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere. Noaptea apei, trandafirii dau și ei bir amăgirii, Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții. *************************************************diavolul Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire curată, mi-a înghețat diavolul în computer, ce se poate compara cu omul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit de atâta iubire, Extenuat de atâta iubire, A adormit pe scara unui tren, La un viraj a căzut între fragi. Guri de femei flămânde. Greierii i-au cântat prohodul, Brancardieri –castori cuminți, fumurii, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai greu, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă. Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul. ***************************** Cetățile albe, cetățile negre, Pegra de neguri, cine coboară, Cine nu fierbe? Azi avocații au jubileuri, intru în mine, În tine , în toate, cine mai bea Să fie, să hie, ați înțeles, cutii cartonate? Moare doar omul fin, din hârtie, Numai durerea contează, nu moartea, Lasă departe munții și teama, Flacăra arde puțin într-o parte, Dacă atârni, nu plătești vama, Prea e târziu, ne sfințim pe parcurs, Cea mai adâncă-i privirea de urs. BMM

joi, 1 decembrie 2016

Încercare

Încercare Încercarea de a crea ceva, Un creier ca un cinema, Un turn Vavel lat, înalt, Gewalt. Halt, Haende hoch, Baldur von Schirrach. Frumos,naiv început, Turnul are picere de lut, gutt. Uriaș ce va să cază-n zori, luminător. Privesc la teancul de hârtii, poeme, Bieții mei copii, prea devreme. Volume, cutume, eu muream pe cal, Un cal mereu atemporal. Bal. Baal. Mă întreb de ce nu mă căutai. Uitași, uitai, jubilai. Gutta cavat lapidem, Nu mă tem și nu te temi, Sceptrul prelungește mâna, Inima nu e stăpâna, Stând în umbră te dezvălui. Binele vrăjește găuri. Pe pământ și sub pământ, Te iubesc sub sânul stâng, Vom deschide balul azi, Poezie, simt cum arzi. Ai să vezi, Amazon și amazoane, Peruan printre peroane, Unul i-a tăiat un braț, Altul i-a cusut un maț. Haț. Rezoluții și poluții printre multe revoluții, Izmenitu-s-au din pizmă, între îngeri e o schismă, În comuna din Paris, oamenii s-au circumscis, Dau elipsă pe-o eclipsă, a venit marșalul Gibson, Se sui Domnul pe boltă, nici de lucru, nici recoltă, Doar ascunși în niște paie, o frumoasă cu domn Nae. BMM