miercuri, 5 octombrie 2016
Salutam
Salutam
Salutam din bloc
Ca un buldog, salutam,
Pălăria scoteam, capul cădea,
Cravata scoteam, gâtul rupeam,
Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam,
Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei,
Pantalonii mei, panta rei,
Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream,
Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei
Mă citesc plângând, pe rând.
Prea multe taine lăsam, spoream misterul
Dâmbovițean, morminte pupam,
La lumiere que je sens, insondabil păream.
Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre,
Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,
Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț,
Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah,
Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,
Nu-i păcat, Ullikumi este un dar,
Un Pokemon fără radar.
BMM
Arhitecţi, constructori şi ctitori
marți, 4 octombrie 2016
Aici este un mic cosmos,
Aici este un mic cosmos,
fiecare este o stea, mai mare, mai mică,
mai strălucitoare, mai întunecată,
se aud și tunete bruiate de blândețea îngerilor,
murmurul apelor, ritmurile sapelor,
roșeața amurgului, ihohoul murgului,
unii de departe, alții de sub carte,
capete-nflorite, păsări trilurite,
zidurile, vidurile stau jur împrejur,
umbre pline de mâhnire, cristale în risipire,
cine dar le va culege, nu e timp, nu este lege,
fratele străinului, amețeala vinului,
norii parcă-s trandafiri, duhuri, păsări în efir,
sus pe deal un leopard, versuri trec, făclii cum ard.
Un talaz de cântece, nenăscuții, scâncete.
BMM
Câinele este prietenul omului, pisica nu. La fel și femeia.
Câinele este prietenul omului, pisica nu. La fel și femeia.
O dovadă că Darwin avea dreptate este că fiecare om are un corespondent în fauna animală.
Cine nu scrie o poezie sau nu compune, pictează ceva zilnic nu este artist.Dar poarte că este mai fericit.
Eu nu scriu din inspirație, ci din transpirație plus un titirez care se rotește singur.
Nu cred în prietenie pură, dar ura poate fi pură ca metalul topit.
Confuziile ne exprimă mai bine decât orice altă afirmație.
ȘAMD.
Murmură apele
Murmură apele
Murmură apele, ritmează sapele,
Îngerii-ngheață în ger și ceață,
Suntem cristale în lutul moale,
Părul ei blond, ultimul rond,
Amurgul roșu, murgul, cocoșul,
Câmp nepăzit, strâmb s-au urzit
Alte destine, albe suspine,
Urmează vântul, umblă cuvântul,
Inima bate și se împarte,
Verde e creierul, cântă-ne greierul,
Ziduri puternice, pietre cucernice
Peste morminte, mormăi cuvinte
Fără de miez, cu do diez,
Fără durere nu este plăcere.
Murmură apele, șuieră șarpele.
BMM
În fiecare ochi
În fiecare ochi moare ceva,
Un tigru, un înger, o frunză,
Se închid porțile subțiri, trandafirii,...
Ironia a fost izgonită,
Se spune că sufletele se adună
În Atlantida, dar ce faci dacă ea nu există?
Dumnezeu mai stă pe mal și așteaptă.
Uneori merg cu El la cimitir să-mi vizitez
Morții dragi, aud numai șoapta copacilor.
O umbră palidă se apleacă deasupra,
Peste cinci minute va trece un automobil,
De ce urcă scările blocului?
Într-o zi nu vor mai fi aceste scări.
Pe malul mării un aparat de filmat
Își înfășoară banda sensibilă,
Ce să mai faci cu ochii?
Scoate-i ca Oedip.
luni, 3 octombrie 2016
Do you like it?
Do you like it?
Duios mă adresam mulțimii
De brotăcei în Cișmigiu,
Ei mulțumeau c-un mac, arinii
Se scuturau cărămiziu.
Voi nu veți ști ce boli ne plimbă
De la un țărm spre celălalt,
Dar lumea râde, nu se schimbă
Simțirea stâncii de bazalt.
Se tânguie o mierlâ-n ceruri,
Pe sub pământ diavolii plâng,
Noi ne jucăm cu adevăruri,
În necredință mai adânc.
Pe umilințe plătim taxe,
Pentru iubire n-avem timp,
Principiile sunt tot mai laxe,
Tu nu te schimbi, eu nu mă schimb.
Iar soarele devine rece,
Ne vom trezi în miezu-i alb,
schimb inima pe-un as și-un zece,
un cec semnat de mine-i calp.
***********************************
Ți-am scris de două ori,
O dată din abis,
O dată din Paris,
Inteligent, ca-n Parlament,
Risipită, inima-n ispită,
Serile brune, nopți arămii,
Flautul – brută, mereu.
Mereu, aceeași nepăsare.
Năpastă fără pași de dans,
Blândețea sufletului singuratic
Se face gondolă, balans.
Bal la Palatul Farnese,
Muribunzii fac grevă-n spital.
Mulți jelesc morții din Samotrace.
Stele tomnatice cad,
Baaden-Baaden, au!
Mai adânc capul meu se înclină,
Revii frumoasă cu buze pline,
Piept ravisant.
***************
Pe noi ne vom distruge iară,
Deschide Domnul ochii săi,
Irișii noștri se pătară,
Ce aur curge sus, în văi.
A stins lumina vântul aspru,
Fugiră nimfele-n păduri,
Zadarnic vă închideți castrul,
Mai sunt flămânde-atâtea guri.
Și într-o seară ne vin moșii,
Ne ceartă cu străvechi porunci,
Neghiobii nu-nțeleg, curioșii
Râd fără noimă-n lunci, spelunci.
BMM
duminică, 2 octombrie 2016
Scrisoare
Scrisoare
Ți-am scris de două ori,
O dată din abis,
O dată din Paris,
Inteligent, ca-n Parlament,
Risipită, inima-n ispită,
Serile brune, nopți arămii,
Flautul – brută, mereu.
Mereu, aceeași nepăsare.
Năpastă fără pași de dans,
Blândețea sufletului singuratic
Se face gondolă, balans.
Bal la Palatul Farnese,
Muribunzii fac grevă-n spital.
Mulți jelesc morții din Samotrace.
Stele tomnatice cad,
Baaden-Baaden, au!
Mai adânc capul meu se înclină,
Revii frumoasă cu buze pline,
Piept ravisant.
BMM
Să simți tăcerea toamnei,
Să simți tăcerea toamnei,
să simți tăcerea-n oameni,
cine nu moare doarme,
unde ne chemi tu, Doamne?
Surâs al bolii toamne,
sărut uitat, codanei,
ea era de la Lazăr,
noi de la Sf.Sava, ah, golanii.
Cine vâslește-n noapte?
Ape șoptesc litanii,
vin de la-nmormântare,
m-au dus departe anii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)