joi, 4 august 2016

Cel mai singur și nesigur

Cel mai singur și nesigur Cel mai singur om este cel aflat Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut, Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai, Restul este o hărmălaie de interese meschine, Uneori dragostea își cere drepturile, Precum greviștii din sistemul sanitar, Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar, Respir ușor, miros a trandafiri, Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer, Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte, m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide, o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze, străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem, lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare, ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale, iertată fiindu-mi expresia. *********************** Foamea , Ioană, Nu este o toană, Nici un mușuroi Într-un plin război, Recreez Geneza, Pionier, pioneza, Sânge taciturn, Un nebun în turn, Cai murind pe brânci, Duhule, mă strângi, Sfânt e bălegarul Adunat cu harul, Zgomot și respect, Sicriu cu defect, Iese noaptea mortul, Îl știe tot Corful, Casa-i peste drum, Vin, iubire, acum. Monștri foarte buni Se mâncau la huni, Nu ucid, Ioană, Hrană-mi ești, icoană. BORIS MARIAN BORIS M. MARIAN

Cel mai singur și nesigur

Cel mai singur și nesigur Cel mai singur om este cel aflat Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut, Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai, Restul este o hărmălaie de interese meschine, Uneori dragostea își cere drepturile, Precum greviștii din sistemul sanitar, Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar, Respir ușor, miros a trandafiri, Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer, Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte, m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide, o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze, străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem, lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare, ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale, iertată fiindu-mi expresia. BORIS M. MARIAN

miercuri, 3 august 2016

Tristeţe pe ambele maluri

Tristeţe pe ambele maluri La malul Babilonului am şezut şi am plâns, Cu Diavolul însuşi luat-am un prânz, Tavanul coboară mai jos, tot mai jos, Nici zbor, nici speranță, deces vicios. Trec oștile triste de pachidermi, De ești temerar, începi să te temi, Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău, Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu. La umbra ciupercilor mai meditezi, Să fii totuși gnostic ori , simplu, să crezi, Acesta e malul pe care ajungi, Viața-i zgârcită, postumele-s lungi, Ai timp se reiei aventura, să scrii Petru milioane de morți zurbagii. Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți, Mai joacă cu Domnul , uneori, cărți. BMM

Nu se mai poate

Nu se mai poate Nu se mai poate respira, nu se mai poate scrie, Mâncarea este sintetică, versurile sunt din vinilin, Ne paște o variolă intelectuală, au ieșit hipopotamii la păscut, Ieșim din zona de câlți, mergem goi pe dinafară și pe dinăuntru, Ocale surde, coșarca coșmarelor, podeaua este unsă cu fiere, Reverberații de clește, ași, acesta n-are ce spune, îi merge bine, Caută milă, nu, bibicule, caut un foarfece să-ți tai ombilicul, Ești legat de o sfântă vacă antică, ai coșuri de neiubire, Violează și tu un salcâm, altfel ajungi la ultimele știri, Inimile viserază bursa iubirilor interesate, vâsc, paloare levogiră, adică social-democrată cu pene de jandarm, fură , frate, texte din clasici, așa se poate lua și Nobel și Scobelevski, dă cu Gogol de pământ că prea te-a batjocorit, ia-l pe Nietzsche, dă cu el de pământ, banditul, nu-i place când sunt bătuți caii, măi , să fie, omenirea este un cal bătut de Dumnezeu. BMM

Prietenia sfântă

Prietenia sfântă Nicio rudenie, nici un act nu poate atesta prietenia. Nici vorbele care se devalorizează la fiecare zece ani. Fii gata, străzile deșarte se încrucișează, tu unde ești? Cu tine nu voi urca într-o nacelă, nici nu voi accepta să fiu spânzurat Alături de tine. Am altă opinie despre prietenie. Cu totul alta, este un lac miraculos al lebedelor. Razant cu lumea de granit, trece o inimă bolnavă. Ochiul ce plânge nu merită umilit. Este plânsul sfânt. Sfințenia fără sfințenie este cea mai aberantă stare de agregare. Prietenie - un astragal și un hiacint, o barcă cu nu va trece Styxul. Poți fi prieten cu un cal, cu un câine, cu un porc inteligent, Dar nu cu un om pervers în rădăcină. Nu voi bea cucută cu un fals prieten. Îl prefer pe Socrate. Falsul prieten este cel ce va călca pe oricine cu trenul morții. Suflet golit de miracole, hai să pornim poe un alt drum. Acolo ne așteaptă înțelepții, profeții, modeștii sfinți ai iubirii de celălalt. BMM

luni, 1 august 2016

Momente și secunde

Momente și secunde __________________________ Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva? Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi? Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui? Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu, Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica, Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul, Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul, Meduza, racul, crapul, porumbelul,păunul, bufnița, Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred. Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule Apollinaire, Apollo în aer. ************************************** Viața și poezia și altele sunte hemoragii interne, Vă rog să mă credeți, nu împărțiți poeții pe plutoane, După apariția poeziei virtuale, cu pretențiile ei, Au apărut mâncătorii de poeți virtuali, ca, vezi doamne, Muzica rock să nu-l ucidă pe Mozart în viață, Scrieți, băieți, nu ucideți pe nimeni, numai gramatica, Asta da, erorile pot ucide, cred în sfințenia fiecărui poet, Gellu Dorian, fostul coleg de la Poșta Redacției a înțeleptului Geo, Începe o crudciadă contra poeților virtuali. El . laureatul nu suportă Vecinătatea unui oarecare, vrea să stea doar cu zeii la masă, Dar cine e Gellu? Îl și Menumorut. Sunt mulți ce-și închipuie Că stânca marină-i înalță. Unii se-neacă, pradă la toți prădătorii cu dinți. Fiece casă are un anotimp. Vorbim despre vălul dintre noi și realitate. ******************************************************** Casa mea ezoterică e bântuită de umbre, Unele râd din senin, altele gem a moarte, Lumini, culori sângerii, o cochilie mă invită s-o locuiesc, Iubesc esențele tari, cele care îți întunecă rațiunea, Un pește cu aripioare verzi plutește prin aer, de parcă ar fi în acvariu, Spiritul rebel ia forma unei pisici albe, de Angora, Nu poți trăi cu o singură eroare, ai nevoie de mai multe, Ce știe criticul cu ochelari de cal? Cum mi-a venit scrisul? Ca un fluture în plină iarnă, Apoi s-a așezat în cămin și a aprins focul. Un fulger nu poate să țină mai mult de două secunde, Totuși e o viață. ********************************* O sută sori pluteau pe mal, Rechinii se țineau de șal, Iar tu nu te temeai deloc, Erai barbarul diplodoc, Că grea e arta pentru grei, Am întâlnit savanți pigmei, A spune ceva memorabil și nobil? Pornopsihia sperie snobii, Dar despre moartea lui Ivan Ilici Cine mai știe, la examene pici. Supravegheați-ne, totul se fură, De la lingouri și până la zgură, Exhibă, omule, tot ce e-n tine, Suflet și spirit, gânduri haine. Că tu ai talentul de a te eschiva, Precum spadasinul din burgul mic Spa. Doar tu, iubito, ești cristalină Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină. Precum invariabila constantă Pi, Nici într-un vis n-aș îndrăzni. Schimbăm idei, simfoniete de dor, Iar patima mea e aiurea, în nori. Precum Venera fără de mâini, Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini, În van vitejia, în van orice foc, Ești Sapho de care n-am parte, noroc. ************************************ Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, mi-a înghețat computerul la un comentariu, ce cal se poate compara cu comunitarul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, Extenuat de atâta iubiri, A adormit sus, pe un TIR, La un viraj, cu derapaj, a căzut între fragi golași. Guri de femei flămânde l-au prins să-l frământe, Greierii i-au cântat prohodul, Brancardierii făcură podul, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul de pe o brâncă, Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai rar, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară, Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări. Boris M. Marian

Momente și secunde

Momente și secunde __________________________ Viața și poezia și altele sunte hemoragii interne, Vă rog să mă credeți, nu împărțiți poeții pe plutoane, După apariția poeziei virtuale, cu pretențiile ei, Au apărut mâncătorii de poeți virtuali, ca, vezi doamne, Muzica rock să nu-l ucidă pe Mozart în viață, Scrieți, băieți, nu ucideți pe nimeni, numai gramatica, Asta da, erorile pot ucide, cred în sfințenia fiecărui poet, Gellu Dorian, fostul coleg de la Poșta Redacției a înțeleptului Geo, Începe o crudciadă contra poeților virtuali. El . laureatul nu suportă Vecinătatea unui oarecare, vrea să stea doar cu zeii la masă, Dar cine e Gellu? Îl și Menumorut. Sunt mulți ce-și închipuie Că stânca marină-i înalță. Unii se-neacă, pradă la toți prădătorii cu dinți. Fiece casă are un anotimp. Vorbim despre vălul dintre noi și realitate. ******************************************************** Casa mea ezoterică e bântuită de umbre, Unele râd din senin, altele gem a moarte, Lumini, culori sângerii, o cochilie mă invită s-o locuiesc, Iubesc esențele tari, cele care îți întunecă rațiunea, Un pește cu aripioare verzi plutește prin aer, de parcă ar fi în acvariu, Spiritul rebel ia forma unei pisici albe, de Angora, Nu poți trăi cu o singură eroare, ai nevoie de mai multe, Ce știe criticul cu ochelari de cal? Cum mi-a venit scrisul? Ca un fluture în plină iarnă, Apoi s-a așezat în cămin și a aprins focul. Un fulger nu poate să țină mai mult de două secunde, Totuși e o viață. ********************************* O sută sori pluteau pe mal, Rechinii se țineau de șal, Iar tu nu te temeai deloc, Erai barbarul diplodoc, Că grea e arta pentru grei, Am întâlnit savanți pigmei, A spune ceva memorabil și nobil? Pornopsihia sperie snobii, Dar despre moartea lui Ivan Ilici Cine mai știe, la examene pici. Supravegheați-ne, totul se fură, De la lingouri și până la zgură, Exhibă, omule, tot ce e-n tine, Suflet și spirit, gânduri haine. Că tu ai talentul de a te eschiva, Precum spadasinul din burgul mic Spa. Doar tu, iubito, ești cristalină Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină. Precum invariabila constantă Pi, Nici într-un vis n-aș îndrăzni. Schimbăm idei, simfoniete de dor, Iar patima mea e aiurea, în nori. Precum Venera fără de mâini, Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini, În van vitejia, în van orice foc, Ești Sapho de care n-am parte, noroc. ************************************ Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, mi-a înghețat computerul la un comentariu, ce cal se poate compara cu comunitarul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, Extenuat de atâta iubiri, A adormit sus, pe un TIR, La un viraj, cu derapaj, a căzut între fragi golași. Guri de femei flămânde l-au prins să-l frământe, Greierii i-au cântat prohodul, Brancardierii făcură podul, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul de pe o brâncă, Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai rar, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară, Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări. Boris M. Marian