luni, 20 iunie 2016
Peisaj mișcat
Peisaj mișcat
Ceața dintre dealuri maiestuos se lasă,
O primește mâlul, aplaudă carasul,
Stau în barcă singur, îmi aprind țigara,
De departe-un bivol muge-a disperare,
Liniștea pe baltă nu e pământească,
Pasărea din altă lume zboară-n transă,
Mă gândesc la tine, se stinge țigara,
Soarele începe ziua-ncet s-o are.
********************************
O pornesc spre lumea fără maluri, valuri,
Inima culege ritmuri stranii, baluri,
Duhuri nevăzute mă conduc spre margini,
Amintiri trecute sunt acum paragini,
Iar stegarul Rilke pregătește calul
și zburăm în iadul luminând coclauri.
Boris M. Marian
Absurd
Absurd
_________
Câmp cu maci jur-împrejur,
Vântul bate în amurg,
Eu am părul tot mai sur,
Pe sub stele ape curg.
Tu eşti goală, eu alerg,
Eşti nebună, eu sunt bleg,
Vreau să spun ceva, încerc,
Suntem singuri, nu aleg.
Ne iubim că e prea larg
Spaţiul, prea e androfag,
Pe ocean aş fi catarg,
Eşti fragilă, eu sunt fag.
Astfel viaţa ne-a trecut,
În contract termenu-i scurt,
Cimitirul nu e mut,
Deşi mort, eu nu sunt surd.
………………………………………
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale,
Nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ţi-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
şi mint că nu Te-am vrut.
BORIS MARIAN
duminică, 19 iunie 2016
Nu este ușor
Nu este ușor
Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d”amore,
Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian
Astăzi, Obregia
Astăzi, Obregia
Astăzi e mai multă lume,
Pe pereți atârnă rune,
Pomii iar s-au răsculat,
Un bastard e împărat.
Zile multe îți dorești,
Du-te, dragă, la Scoicești,
Ia cu tine ghiocei
Să te bați cu zmei și lei.
Poate că vei căpăta
O injecție cu K,
Nu am inimă să-ți spun
Că n-ai fost nicicând nebun.
Peste ani ne-m întâlni
În somptuosul Oui-Qui-qui,
Dar să știi că-ntotdeauna
Te va aștepta nebuna.
BMM
Balada despre Rubeni și Molho
Balada despre Rubeni și Molho
Adică Rubeni s-a născut pe ascuns,
Apăru la Veneția în anul 1523,
Avea circa patruzeci de ani,
Fratele său comanda armata tribului Ruben,
Cel dispărut, acolo în Habor,
Venea din Etiopia, spunea,
Pe un cal alb a intrat în Roma,
l-a primit Papa Clement VII,
Rubeni a propus o cruciadă pentru Eliberarea Țării Sfinte,
A primit scrisori către regii creștini ai Portugaliei, Spaniei,
l-a primit regele portughez Joao al II-lea,
un înalt funcționar s-a convertit devenind Salomon Molho,
a început să studieze Cabala în Salonic și la Safed,
apoi, Molho a prevestit revărsarea Tibrului,
Un cutremur în Portugalia, apariția cometelor păguboase,
Apoi, Rubeni și Molho au strâns armate pentru cruciadă,
Dar împăratul Carol V i-a ars pe mândoi pe rug.
****************************************
Destinul nebunului – să fie luat în serios,
O, libertatea nebunului, nemurire pe jos,
mi-a înghețat computerul la un comentariu,
ce cal se poate compara cu comunitarul?
Taurii de ceață știu ei ce știu.
Abbadon trece obosit pe lângă sicriu,
Extenuat de atâta iubiri,
A adormit sus, pe un TIR,
La un viraj, cu derapaj,
a căzut între fragi golași.
Guri de femei flămânde
l-au prins să-l frământe,
Greierii i-au cântat prohodul,
Brancardierii făcură podul,
În schimb i se oferă o scorbură adâncă.
Stai, strigă viteazul de pe o brâncă,
Abbadon, unde e regele Balthasar?
Cu fiece moarte , pământul devine mai rar,
Iar sarcina Domnului mai ușoară,
Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară,
Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări,
Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări.
BORIS M. MARIAN
sâmbătă, 18 iunie 2016
----Cavalerii de fier—
----Cavalerii de fier—
Eu nu scriu pentru eternitate,
Singura eternitate este Dumnezeu,
El scrie pentru noi, noi pentru noi,
Nu mă dezic de versul meu,
Zică oricine orișice,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Au inima de carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Bieți cavaleri cu inimi fruste,
Cu să dăm vremea înapoi?
Peste zidul înalt cazi în noroi.
Rămâne gingaș trupul de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
*********************************
Abluțiune, accente, ca nunțile în vreme de război,
Corbii orbi sorb marea, coloane sunt vii , îndurerate,
Marchizul cu Liza spărgeau parbrizul,
De nu-i iubire-n cosmos, ce o fi?
Cuprinde-mă Lou, în visele tale lungi ca niște picioare,
Ieri a fost la mine Holderlin, cumpărase un lin,
El era îngropat la Ecbatana, care-i șpilul?
Sunt câțiva morți în oraș, dar de negăsit,
Un nod de om merge pe drum spre Kara-Kum.
Viciu și sinceritate, Vinicius avea un frate.
Uitarea Infernului e memoria Raiului.
Trăim o vreme de obidă, gândeau un melc și o omidă.
Zilnic am lucrat la această navă, fostă epavă.
Nu judecați ca să nu fiți judecați,
Sunt la sfârșit ori la-nceput ori drumul l-am pierdut?
Animal necunoscut trecea – era Noaptea.
Totul poate-ncepe c-un detaliu,
Un copac îngălbenit, astrul nostr-un infinit,
Râsul se naște din lacrimi, afară niște oameni făceau calendare,
Ferestrele murmură = mar-mu-ră.
Paznicul meu, ce strigi la ușă?
După miezul nopții, inima , hoțește, cântă fericită …..
Făceam o rugăciune și nu mai era leac.
BORIS M.MARIAN
Capotabil
Capotabil
Aveam nostalgia locurilor unde am trăit,
Nu o mai am, doar un parfum, un parbriz spart,
Holly Golightly, where are you?
Zmeie rătăcite urcă spre Rai, noi, dar noi?
Cine nu a uitat ceva în cuptor? La fel și în minte.
Lupii traversează râul înghețat, ce traveresează ei?
Is it? Septicius Clarus, colegul meu de celulă.
Colegul meu de moleculă, de atom, om.
Crisip era un motan vagabond care a ajuns palton.
În fond elefantul este un bichon crescut mai mare.
Aseară l-am lăsat pe Sylvester cu Dumnezeul lui în fața blocului.
Blocul s-a prăbușit. Boris nici nu m-a prerzentat.
Am decis să nu-i telefonez, le voi pune o bombă,
După ce dorm nițel. Gringo avea altă părere.
Nu pleca, Harriet, nu mă părăsi, mormăia în somn.
Gelozia și invidia nu constituie motive suficiente de a trăi .
Nici de a muri. Noile filosofii se mișcă în direcția mântuirii.
Nu putem controla cu puterea rațiunii comportamentul nostru.
În rest, numai de bine.
BMM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)