sâmbătă, 18 iunie 2016

Ambră

Ambră Noapte de ambră, de apă, snoabă, Cărțile se întorc la locul lor, Ultimul cuvânt nu există, noaptea sângelui fierbinte, Trandafirul este numele Julietei, Copiii vin după război, de pildă războiul rozelor, Ce înțelegi, tu, Zoil, înecat în propria îngâmfare? Dintre trunchiurile roșii se ivesc femeile albe. Ne legănăm în ritm de astre, se nasc comete. Ideea mea este să nu murim. Lupul de aur a intrat în casă. Der Teufel lacht ha-ha-hui. Lucrând la acest text, un lup s-a prefăcut în ambră, Nu o să credeți, dar este treaba Dumneavoastră. Dar o chitară cu diamante ași văzut? Dar o harpă de iarbă? BMM c

vineri, 17 iunie 2016

Mausoleu

Mausoleu Am să înalț un mausoleu în aer, Într-o culoare mov și fără vaier, Nonconformist și insipid și simultan, Ca un proverb sau epitalam. Să-mi fie trupul risipit în pulberi, Suflet al meu, tu nu ai să mai suferi, Inadecvat la viața viitoare, Schimbându-mi cursul precum râul înspre mare, Indiferență, pace și cadență, O remediere la o ultimă scadență, Un loc comun, o meditație, mixtură Pentru durerea ce mă-mbată și mă fură, Megalomanic, antologic, providență, Memento mori, pace și cadență. ******************************* Capul meu stă pe tava privirilor voastre, Tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră, Cum de nu pot muri după ce am scris un poem? Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat niciu semn, Nu mai pot citi, nici ochii să-i închid, Lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid. *************************************** Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei, Au trecut peste sârma ghimpată, s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă. Oamenii aleargă, ei caută un adăpost, Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim? Prea mult am vorbit într-o viață. E vreme sărutului, este? BMM

Timpul ca un câine

Timpul ca un câine Timpul ca un câine latră uneori, Trăiesc idei, mor cu idei, mai și trăiesc, Dumnezeu a vrut pace, dar tot mai apr răni grave Pe suprafața pământului, este un om mai mare Acest pământ, iar timpul latră la el. În fața cui să-ngenunchiez, poate în fața mea? Poate mi-e sete doar de moarte? Poate vreau să intru în imperiul întunericului? Fără spaimă. Nu este ceva eroic, dar nici să trăiești În nemurire nu e ceva eroic. Mai bine noi vom prinde infinitul chiar de coarne, Așa, să-i rupem dinții, coarnele, să-l dezvățăm De lunga sa domnie peste noi. Eulalie, sunte și lumină, un idol se ridică și-apoi moare. God gave a loaf to every bird, poftim. OK? BMM

Cuiburi

Cuiburi Zoil e mare critic, el împarte Pe muritori în genii și subnutriți intelectual, Ce poate fi mai omenesc decât orgoliul, Deși nici Domnul nu-i iubește pe-orgolioși, Remedii? Nu-i niciunul. O poetă a murit, era singură, Într-o casă goală ca o coajă de nucă, Doar moartea își face din respect datoria, Copiii nu se fac numai noaptea, ca și fructele, Bobo R. s-a născut în comuna Ciomagu de Sus, Am impresia că Mesia vine pe coate, Din copaci cad capete de îngeri, O ultimă strigare, ferește-te de nușcătura șarpelui blând, Numai oglinzile nu au memeorie, Poți fi uitat și în lumină, câte hieroglife în noi, Nedescifrate? Magia pietrei ce anunță noi prăbușiri, În murmurul ierbii se culcă și lupii, Zoil întreabă- de ce nu se scrie despre tine? Uite așa, nu se scrie, e bine? În rugăciuni înalți doar brațele? Dar inima? Ce este mai de preț decât un poem ? Va fi , va fi. Precum khazarii vom reveni. BMM

joi, 16 iunie 2016

Răpirea din serai

Răpirea din serai Din serai furai doi cai, Iar god Shiva luă coliva, Krishna caffe, Krishna caffe, Aber , frate, e pe spate, Wein und Affe. Sacerdoții scriu poeme Despre dragoste, dileme, Credo quia absurdum, Asta știe și surdul. ********************* * Ai toată viața înainte și cea de-apoi, fără cuvinte, centaurul le știe, toate, e filosof și are carte, piticul roșu umblă-n lume, iubirea n-are nici un nume, dar roșul este ucigaș, omul o știe, e părtaș. Apoi urmează o poveste, pacientul tace, nu mai este, Cutia neagră din avion, fost ascunsă de-un poltron. La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin, ah, ochi albaștri, păr divin, La Tiffany se bea cafea, mă cheamă iar iubita mea. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ | Nu pot reveni în neiubire, Nu pot reveni la vechi lăcrimări, Nu pot cerși blândețea, otrava ei, Deși ar fi mai bine s-o beau Ca pe un pahar de cristal verzui. Ne privim ca două mări secate, Ca doi ghețari lunecând în neant, Ne vor găsi câte un nume geologii Veniți de pe alt versant. Acum taci. Acum ești dezamăgită, Poate pregătești un nou poem, Eu mă scald undeva-n Pacific, Dansez disperat ca Paul Gauguin. ************************ E vaiet și furtună pe afară, În casă latră câinii, dintr-o gară, Departe se aude lungul șuier Al unei locomotive care suie Din Valea Iadului în cerul vinețiu, Iubito, aș dori să nu-ți mai scriu și aș mai vrea să uit de tot, să fiu același biet nătâng, netot, adolescent cu vise aurii, afară e furtună, tu nu vii, numai poemul ca un șarpe se desface, cuprinde spațiul, timpul, moarte, pace, ******************************* Împovărat de ani, melancolie, Profesorul ar vrea să nu mai scrie, Se duce gându-n urma-nei cotige, Aș vrea ca Binerle Suprem să recâștige Ce a pierdut acum două milenii, Vaza cu flori aprinse face semne. Acel miros, cerneluri și abisul Pe care îl aduce scrisul. BORIS M.MARIAN

luni, 6 iunie 2016

Poem pentru Sappho

Poem pentru Sappho Să cânt doar eu divinitatea Trupului tânăr, chipului curat Precum zăpezile din munții tantra, Buzele –n care sângele zvâcnește tulburat, Gâtul de lebădă, umerii gingași, calzi, rotunzi, , Sânii obraznici, sfârcuri ca de piatră, Catifelate cercuri castanii, Un pântec fără seamăn, joc elastic, Divina vale către un abis, Eu îți sărut și degetele albe De la picioarele nervoase de ibis, O, Sappho, cum de n-ai lăsat urmașă Acestei minunate plăsmuiri? BMM

joi, 2 iunie 2016

Lăzbunare

Lăzbunare Lăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare, Alcoholul nu e cool că te face matatul. Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă. Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă, Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară, Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări. Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia. Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh. Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon. Biberonul e regal, îl predai, primești un cal. Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo. Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția. Vulcanii sunt buni ca foi de tutun. Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră, samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă? Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate, Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira, Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc. Bmm