joi, 16 iulie 2015

Domnul Profesor spune

Domnul Profesor spune Domnul Profesor spune, Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune, Poți fi rege ori cerșetor, Nu cere, nu veni-n ajutor. Nici prea devreme, nici prea târziu, Mai bine nu veni, coliliu, Tu prea spargi nimburi, baloane, săpun, Aerul este unicul bun, Tu te rezemi de flori și de nori, De zăpezile din Labrador, Păsări – marile mori de vise, Nu ești printre ele, cineva te ucise, Zburăm absolut separat, la un hat, Atomii vrăjmași ne-au iradiat, Umilința nu-și are locul aici, Politețea cu atât mai puțin, bibilici. Nevoie de Pygmalion există, Ce șanse pentru statui din revistă, Un tren deraiat, un trend răsuflat, Orizontul pulsează ca un cord spart, Don Quijote rostește ultima frază, Este în comă și se colmatează, Duminica trupului orb și flămând, Numai nebunul știe cum cânt, Din cupa vieții băurăm destul, Câinele vine din Barnaul, Maestrul Colombre pleacă pachet, Trece Barnabo drept pivnicer, De nu știai, căzuși din cer, Inexistent cavaler, ce cauți tu în drum? O, Absalom, plâng eu acum, Blândă e noaptea, crimele-n lanț Sperie pe polițistul K. Franz, Vino, Râmarule și pe la noi, Cucoana Chatterley are doar doi, șarpele nu are pene, dar zboară ca un pian sau ca o vioară, un scarabeu ești, ai bea din vin, bea-l, ce este de are venin? Doi bani jum”ate, o lună-n Kamcia, Vălul se lasă pe tot ce iubea, Tu pe Lolita nu o constrângi, Ai nevoie de brațele stângi, Acum vă invit pe eșafod, Acolo e bun grătarul de cod, De veghe în lan, ne iubim cu elan, Elanul fuge în Pakistan. Un pelican, un pehlivan, Astfel ajuns-am la lacul cel Van. Acesta-i peisajul, v-ați lămurit, Javert-profesorul a fost murit. BORIS MARIAN

miercuri, 15 iulie 2015

Tu ai spus

Tu ai spus (POHEM) Tu ai spus – nu cer nimic, Nici cerul nu poate cere, Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite, Este bine, iradiem ceva, tu ai spus, Nu suntem nici aproape, nici departe, Este drept, noi doar suntem , Tu ai spus, nu este momentul, Așa este, nicio execuție nu se potrivește cu momentul, Pentru mine nu există decât ACUM, Dar nu ai cum înțelege, ai ceasul tău, Nu-ți sunt străin cât timp ne aflăm în această lume, Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals, Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri, Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele? Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului, Cel ce pierduse cheia, pălăria și bastonul, Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe, Acum este deja mâine, everyone around me is dying, Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc, Un toc fără peniță, din joacă se nasc iubirile, Ca furtuna-n aprilie, copleșit îmi plec fruntea, Parcă ieșeam din spital sau din închisoare, Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul, Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile, Eins , zwei, copii împușcați în fața mamelor, Mame împușcate în fața copiilor, cine să-i mai plângă? Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează, Buzele mele mușcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian, Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot, Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite, Veneau lupii și urinau peste tot, Departe urlă felinele mari, Mă acund și repet, toate sunt vânare de vânt. BORIS MARIAN

vineri, 10 iulie 2015

Crin nebun


Crin nebun

 

Crin nebun, crin nebun,

Nu știam ce să-ți mai spun,

Ai sicriu de sticlă-n cer,

Nu știam ce să-ți mai cer,

 Dă-mi o dragoste – dogoare,

Să mă ducă, să mă omoare,

Dezertez din cotidian,

Un război de mii de ani,

Să ascult divin concert,

Mai nostalgic, mai alert,

Cărțile  mă mângâie,

Crezul meu de stâncă e,

Cred în viața de apoi,

Domnul e mereu cu noi,

Nu ne lasă neantului,

Eroarea savantului,

Moartea ne muncește, are

Sarcini, bună îndrumare,

Crinule, îngerul meu,

Mă înmiresmezi mereu,

Ca și dragostea dintâi,

O, rămâi la fel, rămâi.

PS. Numele numelor nu poate fi cuprins în cuvânt- Lao Tse

 

BORIS MARIAN   

joi, 9 iulie 2015

Ultima clipă a lui Faust


Ultima clipă a lui Faust


Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,

Cine te citește, nu simte regret,

Copii mâniei fac și ei copii,

Bucuria muncii naște bogății,

Cu toții suntem prizonieri,

Pentru că azi e mereu ieri,

Leu sângeros – mănâncă bani,

Iar circu-i plin de șobolani,

Forget, forgive, ne reformăm,

Noi nu furăm, doar luăm și dăm,

În ochii tăi nimic nu moare,

Nici ursul alb, nici Stea Polară.

Nu este Poesia, ţara tuturor posibilităţilor? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanţul munţilor, ziua-i ceţoasă, graniţa e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo nu voi avea nici paşaport, nici număr, acolo un porumbel mi se aşează pe umăr, acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza şi un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri şi nici fluvii, nu lipsesc nici străzile-n oraş, pentru călătorii şi heruvii ce îşi lasă sufletul drept gaj.Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ţune aplecat, o poveste din copilărie pentru toată viaţa m-a marcat. Fără ţintă-ar merge înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte creşte din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se întâmple?


BORIS MARIAN

 

miercuri, 8 iulie 2015

Zăpada de peste drum s-a topit,


Zăpada de peste drum  s-a topit,
Moartea lui Labiș, ar fi avut 78 de ani,
Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,
Primesc o scrisoare din adolescența mea
Sfâșiată,
Picuri de sânge pe hârtia virgină,
E ceasul trei spre dimineață,

O liniște funebră învăluie orașul,
Dormi, orașul meu etern,
Am să mă culc și eu, cine se va trezi
și unde?Pagini neașteptate,

Parfumul scrisorii furate,

Atenția mea – un paratrăsnet,

Pumnalul și crinul,

Moartea șovăia înaintea  execuției, amânată ca de obicei,

Contesa sângeroasă nu mi-a spus nimic,

După o noapte de dragoste tandră, de ce?

M-ai întrebat ce-mi place din trupul tău,

Eram prea obosit să mai răspund, dar ți-am atins

Locul inimii.

@@@@@@@@@@@

Plecând, ai lăsat o treaptă,

O treaptă spre nicăieri,

Ca o voce-n pustiu,

Viața e plină de trepte,

Pe unele se dansează,

Pe altele se moare,

Pe treapta lăsată, eu

Te-am sărutat.

Toată noaptea te-am sărutat.

Treapta se apropia periculos de Lună,

Te-am strâns în brațe,

Sânii tăi se topeau pe pieptul meu,

What a man, ai șoptit,

m-am trezit lac de sudoare,

o buhă râdea dintre copaci,

iar râsul tău era al alteia.

BORIS MARIAN

Laika


Laika

 

Laika, nume puțin cunoscut, a murit în cosmos,

s-a învârtit fără suflare șase luni,

Diderot s-a înecat cu o cireașă,

Cook a fost returnat de hawaieni doar

Sun formă de oase lucii,

Nu fiți cuci.

O beție cu marx a costat

O sută de milioane de suflete,

Hoții bagă mâna în buzunare, sub sutien

și în conturi bancare,

concertul e dirijat de Mefisto,

oamenii mor din cauza aurului,

la autopsie  se dovedește că oamenii sunt muritori,

am trecut de Europa precum Titanicul,

Doamne, iartă-mă, îngerii ne dau organe false,

Bufonii trebuie eutanasiați, spune un nebun adevărat,

Limita ticăloșiei este cinstea,

Barbarii au venit, nimeni nu știe de ce,

Noi mergem la ei, transhumanță,

Viermele este la mare cinste, tace și face,

Botezul se face cu cocaină,

Unde ești tu, Despot Vodă,

Să pui lanțul pe gâtul pios?  

BORIS MARIAN

luni, 6 iulie 2015

Au trecut calicii lumii


Au trecut calicii lumii

 

 

Au trecut calicii lumii

Au băut din ape verzi

Crucile se-apleacă-n drumuri

N-avem filosofi prea treji

Moare poezia  prin orașe

Proza crește ca o junglă rea

Muzica bubuitor ne paște

Doar calicii știu ce-nsemnă o stea

Mila se împarte doar pe conturi

Toți sunt inimoși la un pahar

Nici blondinele nu sunt și n-au fost blonde

Trec calicii lumii cu pas rar.

 

 

              Boris Marian