joi, 16 iulie 2015
Domnul Profesor spune
Domnul Profesor spune
Domnul Profesor spune,
Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune,
Poți fi rege ori cerșetor,
Nu cere, nu veni-n ajutor.
Nici prea devreme, nici prea târziu,
Mai bine nu veni, coliliu,
Tu prea spargi nimburi, baloane, săpun,
Aerul este unicul bun,
Tu te rezemi de flori și de nori,
De zăpezile din Labrador,
Păsări – marile mori de vise,
Nu ești printre ele, cineva te ucise,
Zburăm absolut separat, la un hat,
Atomii vrăjmași ne-au iradiat,
Umilința nu-și are locul aici,
Politețea cu atât mai puțin, bibilici.
Nevoie de Pygmalion există,
Ce șanse pentru statui din revistă,
Un tren deraiat, un trend răsuflat,
Orizontul pulsează ca un cord spart,
Don Quijote rostește ultima frază,
Este în comă și se colmatează,
Duminica trupului orb și flămând,
Numai nebunul știe cum cânt,
Din cupa vieții băurăm destul,
Câinele vine din Barnaul,
Maestrul Colombre pleacă pachet,
Trece Barnabo drept pivnicer,
De nu știai, căzuși din cer,
Inexistent cavaler, ce cauți tu în drum?
O, Absalom, plâng eu acum,
Blândă e noaptea, crimele-n lanț
Sperie pe polițistul K. Franz,
Vino, Râmarule și pe la noi,
Cucoana Chatterley are doar doi,
șarpele nu are pene, dar zboară
ca un pian sau ca o vioară,
un scarabeu ești, ai bea din vin,
bea-l, ce este de are venin?
Doi bani jum”ate, o lună-n Kamcia,
Vălul se lasă pe tot ce iubea,
Tu pe Lolita nu o constrângi,
Ai nevoie de brațele stângi,
Acum vă invit pe eșafod,
Acolo e bun grătarul de cod,
De veghe în lan, ne iubim cu elan,
Elanul fuge în Pakistan.
Un pelican, un pehlivan,
Astfel ajuns-am la lacul cel Van.
Acesta-i peisajul, v-ați lămurit,
Javert-profesorul a fost murit.
BORIS MARIAN
miercuri, 15 iulie 2015
Tu ai spus
Tu ai spus
(POHEM)
Tu ai spus – nu cer nimic,
Nici cerul nu poate cere,
Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite,
Este bine, iradiem ceva, tu ai spus,
Nu suntem nici aproape, nici departe,
Este drept, noi doar suntem ,
Tu ai spus, nu este momentul,
Așa este, nicio execuție nu se potrivește cu momentul,
Pentru mine nu există decât ACUM,
Dar nu ai cum înțelege, ai ceasul tău,
Nu-ți sunt străin cât timp ne aflăm în această lume,
Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals,
Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri,
Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele?
Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului,
Cel ce pierduse cheia, pălăria și bastonul,
Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe,
Acum este deja mâine, everyone around me is dying,
Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc,
Un toc fără peniță, din joacă se nasc iubirile,
Ca furtuna-n aprilie, copleșit îmi plec fruntea,
Parcă ieșeam din spital sau din închisoare,
Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul,
Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile,
Eins , zwei, copii împușcați în fața mamelor,
Mame împușcate în fața copiilor, cine să-i mai plângă?
Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează,
Buzele mele mușcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian,
Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot,
Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite,
Veneau lupii și urinau peste tot,
Departe urlă felinele mari,
Mă acund și repet, toate sunt vânare de vânt.
BORIS MARIAN
vineri, 10 iulie 2015
Crin nebun
Crin nebun
Crin nebun,
crin nebun,
Nu știam ce
să-ți mai spun,
Ai sicriu de
sticlă-n cer,
Nu știam ce
să-ți mai cer,
Dă-mi o dragoste – dogoare,
Să mă ducă,
să mă omoare,
Dezertez din
cotidian,
Un război de
mii de ani,
Să ascult divin
concert,
Mai nostalgic,
mai alert,
Cărțile mă mângâie,
Crezul meu
de stâncă e,
Cred în
viața de apoi,
Domnul e
mereu cu noi,
Nu ne lasă
neantului,
Eroarea savantului,
Moartea ne
muncește, are
Sarcini,
bună îndrumare,
Crinule,
îngerul meu,
Mă înmiresmezi
mereu,
Ca și
dragostea dintâi,
O, rămâi la
fel, rămâi.
PS. Numele numelor
nu poate fi cuprins în cuvânt- Lao Tse
BORIS MARIAN
joi, 9 iulie 2015
Ultima clipă a lui Faust
Ultima clipă
a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer
Jeppe, prozaror, poet,
Cine te
citește, nu simte regret,
Copii mâniei
fac și ei copii,
Bucuria muncii
naște bogății,
Cu toții suntem
prizonieri,
Pentru că
azi e mereu ieri,
Leu sângeros
– mănâncă bani,
Iar circu-i
plin de șobolani,
Forget,
forgive, ne reformăm,
Noi nu furăm,
doar luăm și dăm,
În ochii tăi
nimic nu moare,
Nici ursul
alb, nici Stea Polară.
Nu este Poesia, ţara
tuturor posibilităţilor? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanţul munţilor,
ziua-i ceţoasă, graniţa e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo
nu voi avea nici paşaport, nici număr, acolo un porumbel mi se aşează pe umăr,
acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza şi un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri şi nici fluvii,
nu lipsesc nici străzile-n oraş, pentru călătorii şi heruvii ce îşi lasă
sufletul drept gaj.Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ţune aplecat,
o poveste din copilărie pentru toată viaţa m-a marcat. Fără ţintă-ar merge
înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte creşte
din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se
întâmple?
BORIS MARIAN
miercuri, 8 iulie 2015
Zăpada de peste drum s-a topit,
Zăpada de
peste drum s-a topit,
Moartea lui Labiș, ar fi avut 78 de ani,
Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,
Primesc o scrisoare din adolescența mea
Sfâșiată,
Picuri de sânge pe hârtia virgină,
E ceasul trei spre dimineață,
Moartea lui Labiș, ar fi avut 78 de ani,
Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,
Primesc o scrisoare din adolescența mea
Sfâșiată,
Picuri de sânge pe hârtia virgină,
E ceasul trei spre dimineață,
O liniște funebră
învăluie orașul,
Dormi, orașul meu etern,
Am să mă culc și eu, cine se va trezi
și unde?Pagini neașteptate,
Dormi, orașul meu etern,
Am să mă culc și eu, cine se va trezi
și unde?Pagini neașteptate,
Parfumul
scrisorii furate,
Atenția mea
– un paratrăsnet,
Pumnalul și
crinul,
Moartea
șovăia înaintea execuției, amânată ca de
obicei,
Contesa
sângeroasă nu mi-a spus nimic,
După o
noapte de dragoste tandră, de ce?
M-ai
întrebat ce-mi place din trupul tău,
Eram prea
obosit să mai răspund, dar ți-am atins
Locul
inimii.
@@@@@@@@@@@
Plecând, ai
lăsat o treaptă,
O treaptă
spre nicăieri,
Ca o voce-n
pustiu,
Viața e
plină de trepte,
Pe unele se
dansează,
Pe altele se
moare,
Pe treapta lăsată,
eu
Te-am
sărutat.
Toată
noaptea te-am sărutat.
Treapta se
apropia periculos de Lună,
Te-am strâns
în brațe,
Sânii tăi se
topeau pe pieptul meu,
What a man,
ai șoptit,
m-am trezit
lac de sudoare,
o buhă râdea
dintre copaci,
iar râsul
tău era al alteia.
BORIS MARIAN
Laika
Laika
Laika, nume
puțin cunoscut, a murit în cosmos,
s-a învârtit
fără suflare șase luni,
Diderot s-a
înecat cu o cireașă,
Cook a fost
returnat de hawaieni doar
Sun formă de
oase lucii,
Nu fiți
cuci.
O beție cu
marx a costat
O sută de
milioane de suflete,
Hoții bagă
mâna în buzunare, sub sutien
și în
conturi bancare,
concertul e
dirijat de Mefisto,
oamenii mor
din cauza aurului,
la
autopsie se dovedește că oamenii sunt
muritori,
am trecut de
Europa precum Titanicul,
Doamne,
iartă-mă, îngerii ne dau organe false,
Bufonii
trebuie eutanasiați, spune un nebun adevărat,
Limita
ticăloșiei este cinstea,
Barbarii au
venit, nimeni nu știe de ce,
Noi mergem
la ei, transhumanță,
Viermele
este la mare cinste, tace și face,
Botezul se
face cu cocaină,
Unde ești
tu, Despot Vodă,
Să pui
lanțul pe gâtul pios?
BORIS MARIAN
luni, 6 iulie 2015
Au trecut calicii lumii
Au trecut calicii lumii
Au trecut calicii lumii
Au băut din ape verzi
Crucile se-apleacă-n drumuri
N-avem filosofi prea treji
Moare poezia prin orașe
Proza crește ca o junglă rea
Muzica bubuitor ne paște
Doar calicii știu ce-nsemnă o
stea
Mila se împarte doar pe
conturi
Toți sunt inimoși la un pahar
Nici blondinele nu sunt și
n-au fost blonde
Trec calicii lumii cu pas
rar.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)