marți, 10 martie 2015

Baloane

Baloane Baloane, oameni plutind, Ia, nene, le prinzi, le pretind, Thalia nu e atrasă, Cuprinsă de talie, lasă, Seara o vom atrage, Magii vin să ne roage, Forse –un segno vero De patimă de putere, Dans tăcut, luna verde În ochiul buhăi se pierde, Auzi geamătul apei Săpând subteran ca să scape, Prin portocali, migratoare Ca viața trec mari cocoare, Ce arestări preventive, Cu și fără motive, Voi m-ați tăiat delicat, cap, mâini, un pătrat, în patru zări azvârlit, de când nu am dormit? Ochii vorbesc de iubire, Mai mult decât orice ochire, În rugăciuni, Dumnezeu Se-amestecă Numele Tău. BMM
Zidirea legendei Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo. Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată. Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte. Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă. Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea. Ultima dorință a celui care moare ar fi viața. Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună. Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții. Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești. Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el. BMM

luni, 9 martie 2015

Lampa lui Anodin

Lampa lui Anodin Lampa aruncă o umbră pe tavan, Sufletul ei e-n geamantan, Sufletul meu unde e? Străbate deșertul pe-un OZN, Sufletul meu de miel ucis, Plânge departe în Paradis, El se oprește pe buzele fetei Ce o iubesc pe furișete. Că Dumnezeu bătu din palme, i-au răspuns florile dalbe , păsări multicolore, fetele poliflore, cum le cânta trubadurul mijlocul și conturul. Sâni aveau mici ca fraga, Pajul fugea cu paja, Cărare în codrul mare Adânc ca un sân flămând, Ne-am rostogolit, am ajuns în vid, Pe-o gură de sky, la mijloc de plai, Cățelul pământului, auzi-l urlându-l. Cui? Cine l-a mâncat, pusu-l la uscat și l-au afumat, și l-au descântat, le-a cântat o stea, dragul, draga mea, roibule, goneai, Fulger aduceai, Fulgerul cel mort, raza Rutherford. BORIaS MARIAN

sâmbătă, 7 martie 2015

În orașul Tombuktu

În orașul Tombuktu În orașul Tombuktu mi-a răspuns iubita – NU, în orașul Orleans, ea mi-a spus, așteaptă-un an, eu am așteptat vreo trei, ajutat și de femei, dară ea îmi dispăru din orașul Tombuktu. Precum Solomon pe tron Așteptam mâhnit un zvon, Unde este draga mea, Zămislită-n Africa? Îndurare, Doamne, simt Că mă pierd în Labirint. Cassanova, Don Juan mi-au fost frați la șapte ani, astăzi împlinesc un veac și sunt frate cu un drac, doar iubirea-i țel și vis, nu îmi trebă Paradis. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Eu nu știu ce mai gândește sângele, Nici vecinii, nici apropiații lor. Omu-și face loc în orice parte, Taie un copac, dărâmă stânci, Parcă-n noi este ceva sălbatic, Iartă-ne pământule, tu plângi. Ne primești apoi, precum o mumă, Când se-ntoarce fiul rătăcit, Ne-nvelești cu viermănoasă humă, „Dormi, odorul meu nefericit”.

vineri, 6 martie 2015

Omul fără însușiri

Omul fără însușiri Postat de Boris Marian în Martie 7, 2015 la 8:30am Vezi blog Omul fără însușiri putetare la-ntruniri, Pretenul e somnambul și îl cheamă Ion Ceaun. Dar fiind mereu confuz, i se spune Confucius. Sigur, fără însușiri, tace din priviri. A avut un ideal, îl vota pe domnul Cal, Milă fără margini am, oferindu-i și un ham. Violent s-a transformat, m-a lovit cu ranga-n cap. A dat foc la case, cărți, a ars totul pe bucăți, Pustiu era totul, ah ! Cineva îl cânta pe Bach. Sus , undeva, pe la doi, îl aștepta un cotoi, Un Bechemot rău și chior, a devenit dictator. Asta-i povestea dar am alta mai de alean. Cândva doi îndrăgostiți, s-au despărțit ca vrăjiți, Se spune că după ani, pe mal crescură platani, Ziua păreau că-s din piatră, noaptea – iubirii o vatră. Nostim ar fi, fără veste, să revenim la poveste, Treptat devenind bebeluși, chiar de acuși. O , libertate-n nimic, doar un buric și pe dric, Pierdere, zbor zăbăuc, o, libertate de cuc, Întinde visele, Zisule și vei ajunge la insule, Noi semănăm, doar popice, din ele ies niște fiice, Fiicele fricii de aer, de aur ca și de Bayer, Pisică mâncată văzură-ți? De șobolanii din șură. Astfel e omul , o brișcă, merge oricând după frișcă. BMM Vizualizări: 2 Cuvinte cheie : Preferat Adăugat la preferinţe de 0 membri Partajare Tweet

joi, 5 martie 2015

Bradul și bardul

Bradul și bardul Precum e bradul e și bardul, străfulgeră precum smaraldul, Sublimă, încă genuină, Din curcubeu ne dă lumină, Din versuri împletind coroană, Iubito, azi voi spune, Doamnă, Precum reginei și divinei, Cu timpul adresat străinei, E legea entropiei, dragă, Când patima revine-n bragă, În albe- rozalii cuvinte, Totul se uită, ține minte. Un brad pe-i culme, singuratic, Un bard murind încet, tomnatic, Păduri renasc regenerate, Auzi voci de copii, curate, Cum cresc recifele-n Pacific , Forță adâncă, vis mirific. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Un măr și o coadă de mătură Se iubeau pe un colț de pătură, Iubita mea , cu liceu terminat, Moralmente m-a maltratat, O vedem aievea și-n vis, O pierdeam mereu în abis, Cu-o pisică și un motan, Avea fata năuășpe ani. Cu cosiță, piept mare și șolduri Putea să sfărâme trei blocuri, Inima mea - un pilaf, Era fiică de biogeograf. Când i-am spus- vreau să mă-nsor, Râsul ei se-auzea în Obor, Dacă astăzi încă o plâng, Senectute, sunt un nătâng, Moartea, amică vânjoasă Mă cheamă mai des pe acasă, Noi ne-om iubi, n-au iubit Nici Adam cu amanta Lilith, În mansardă, așa, mai ascuns s-au născut un lup și un urs. Noi, iubito, nici nu ne știm, Ne-om plimba prin țintirim, Noaptea, două umbre mai grele, Fără haine și fără piele. BMM

miercuri, 4 martie 2015

Celule

Celule În acea clădire, fiecare pacient avea o celulă, În fiecare celulă bătea inima unui pacient, În fiecare inimă era o clădire, ș.a.m.d., Mergând în josul scării, celulele se înmulțeau, La fel suntem și noi, poeții, în fiecare poet trăiește un altul, Dar noi nu știm, multe nu știm, nu ne iubim, Preferăm sudalma, palma, napalmul, calmul, iubito , tu mă cuprinzi pe mine , deși fugi ,deși te ascunzi, am trecut deunăzi, clădirea era o ruină, se vedea o tăbliță, scria un an, pe alta un secol, pe alta, eternitate-maternitate, ce ți-e cu viața asta, trece și nu trece, „mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu surâsul pe gură”. BMM