joi, 15 ianuarie 2015

În Tasmania, se zice


În Tasmania, se zice

____________________

 

În Tasmania , se  zice că trăia un scrib ferice

Omul zgâria cu-o sculă  poezie mai masculă,

El era dintr-un județ  dispărut după îngheț,  

A avut noroc cu Netul și-a învățat tot alfabetul,

Imita poeți mai mari și mai mici, colecționar

De metafore și  flori din grădini  și din Obor,

Rău nu a făcut nicicui, zilnic are un cucui,

Că  visează noaptea zei și se bate Corneille,

Cu Racine, cu Eminescu, de-l numiră Cucuiescu,

Admirat de  bijutieri, unii-l văd cam pișicher,

Eu v-asigur, peste-un veac va ajunge chiar brotac,

și cu rimă și cu ritm, nu-i născut, mai are timp.

BORIS MARIAN    

Semnal


Semnal

 

Semnal, semnale, seminarii,

Ce semeni tu aduni pe arii,

De pildă iei o știucă slabă,

O umpli și obții  o roabă.

De turtă dulce nu ai grijă,

Se face cu un rest de schijă,

Asta știu marii cărturari

Veniți cu saci plini de homari, .

Aruncă zarurile, frate,

Un singur număr e de moarte,  

Gândește-te la mieluț,

Are un nume – Miel-steluț,

Pe nu-l latră nici un câine,

De ce? Am să vă spun eu mâine.

BORIS MARIAN

 

miercuri, 14 ianuarie 2015

Epilog


Epilog

 

E mult de-atunci, este o veșnicie,

De când nu ne-am văzut, ești străvezie,

Noi nu ne aparținem, doar altora,

E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.

Deasupra vieții mai nimic nu este,

Dar și mai sus, peripeții celeste,

Poetul își iubește slava,

Surâd regine, Mab și Maba.

Doctorul Oz , mai pișicher,

Ne tot măsoară c-un echer,

Ce ne privește? Mult de-atunci,

Atâtea opere și prunci,

Masca poetului, cam mort,

O poartă astăzi Rapaport,

E peste fire, prenormal,

Ce-o fi zicând Sardanapal?

Redevenind  floare, pământ,

Eu mă închin  adânc și blând.

BORIS MARIANA

luni, 12 ianuarie 2015

Elegie pentru elefanți


Elegie pentru elefanți

 

Eu, elegii pentru elefanți,

Rugi și ruguri,

Soarele nu poate fi șoricel,

Pruncul nu este o nucă,

Cu cât Domnul pare mai mic,

Pe atât suntem noi mai mari,

Mă ajung piramidele din  urmă,

Piramidoanele s-au scos din uz,

Fericirea de a fi melc a trecut pe planul doi,

Următorii teroriști vor fi melcii,

Când prietenul devine o piatră, ferește-te,

Cântecul este un plâns de stil,

Pereții sunt cei mai buni martori,

Bate-i cât vrei, urșii vor mormăi legende,

Cât timp există pădurea, cuvântul pădure este inutil,

Niciodată apele nu caută pe nimeni,

În țara unde oamenii mor nu mai este nevoie de pază.

BORIS MARIAN

 

duminică, 11 ianuarie 2015

Știai că mai trăiesc cumva?


Știai că mai trăiesc cumva?

 

Știai că mai trăiesc cumva?

N-ai întrebat, nu întreba,

Dar tu exiști? Întreb și eu

Pe Dumnezeul Dumnezeu.

Suntem o lume de străini,

Trăim și nici nu ne mai știm,

Ne salutăm în silă doar,

Am un prieten, un arțar,

Se pișă câinii, sunt atenți,

Cocorii zboară diligenți.

Parcă eram cândva-n Miami,

Unde în aer plutesc banii,

Era și Mia pe acolo,

Cânta-ntr-un bar, dar era solo,

Ea romanițe avea din Roma,

Deși păreau din Oklahoma,

Proudhomme  prudent citea un ziar,

Despre-un dezastru-n  Zanzibar,

Iubite, preteni, toți celebri

Pierdură ultimii la  derby,

Poți să pariezi, nu-i un pericol,

Decât să fii un pic ridicol,

Din spuma apei zbuciumate,

O spaimă de eternitate.

BORIS MARIAN

Nu-mi place mișcarea


Nu-mi place mișcarea

 

Nu-mi place mișcarea, de chi-chi,

Orice mișcare dărâmă ceva,

Ce dor mi-era de Ecbatana,

Sicomor , parfum de-amor,

Epaminonda o seduse pe blonda,

Pianul lin suspină și se dez-lipină.

Bellini, adesea mă gândesc cu jale,

De la casierie se-aduc pijamale,

A fost furat un clavecin,

Făptaș a fost un biet rechin

Adus din Marea Chinei  de Sud, era surd.

Martirii preferă Martini,

O poezie neagră ca o pelagră,

Ca o cucută, te scapă de gută.

Pedichiuristul pedalează pe schiuri,

Pe când melcul, deh, molcom trece sub talpă.

Ureche, curechi, urechelniță, sans sexe,

Rele curele ne-aduce cămila Helga,

Rage sus, pe catarge,luna strănută,

Cum pe ape trecea frumoasa Zulnia,

Ce mângâia un crocodil cu ochi luminoși,

Cerul nu vede, doar fulgeră, Helga, Helga.

E clar, Homer nu lua omeran, oricare zid

Este trist, ne-ntristează, Chiriac are rac,

Chiricuță, o puță, teatru v-am dat,

mi-l păziți, lipsește și doare

un mic soare, un șoricel, Doamne.

BORIS MARIAN   

 

joi, 8 ianuarie 2015

La început


La început

 

La început, la început,

Cerul era surd și mut,

Iar pământul  gol, pustiu

Nu era deloc hazliu.

Singurică  nu mai sta

și te du la casa mea,

spuse diavolul păros,

mușchiulos, fălcos, noros,

frigu-i mare , noaptea-i lungă,

virușii să nu te-ajungă,

rochii lungi ai, sunt de vază,

o privire ca o rază,

ca și inima să-mi arză,

o , mama mia, zău.

@@@@@@@@@@@@@@

Când năbădaica vine,

Dă boala-n taurine,

Că e frumoasă Zina,

Nepoata lu” vecina.

Cum crinu-ntre scaieți,

Bărbatu-ntre băieți,

Vibră fetia-n tine,

Irine-ntre irine.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Într-o grădină, o mărăcină

Făcu o carieră auriferă,

Singură fuse în catrafuse,

Cine o taie ia  o bătaie.

Ține cununa doar mătrăguna,

Că are dare de mână tare,

Când vine-nghețul, amicul Gretzu

Le pune-n seră, ca într-o sferă,

Amoru-i dulce, duci  și duduce,

Că năbădaica-l cheamă pe taica,

Biciul pe tine te întreține,

Te face bun, negru ceaun.

Bată-te sfântu”, bântuie-l vântul,

Îmi ies din fire, plec  la oștire,

Amar amor fără de spor,

Cine-i jindios are-n gât os,

Vremea te strică și te ridică

Cum o ridiche și o bădică,

Ochiului nu prea mai arată

Ce e sub haine și în ogradă,

Că cine arde prea luminos

Devine scrum și praf pe gios.

BORIS MARIAN