marți, 6 ianuarie 2015

Vodă prin lobodă


Vodă prin lobodă

 

Trece mândru  Ciubăr Vodă

Prin  câmpii de lobodă,

Că a fost sau nu a fost

Geniu sau un trufaș prost,

Nu e bai și nici nu-i vai,

Că istoria nu-i mai,

Nu lovește, are Alzy,

Nu ne temem noi de alții.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Căruțele răsună dur-dur-dur,

Ajuns-am până la Strasbourg,

Dar un chiot dintre stele

Ne dădu dureri la șele,

Orez, pește, zahăr, orz

Transportau la Helsingfors,

Cai, berbeci, pulberi, farine,

două cepe de lumine,

totul se înrourează

când iubita te trădează, 

când  iubita tace-n draci,

chiar cu dracul te împaci,

dar iubita nu și dar,

nu și dacă, vis amar,

dai cu luna de pământ,

te arunci din tren în vânt

și te doare până-n noadă,

că iubita e năroadă,

te căznești să mai saluți,

toți amicii par cam sluți,

ai ucide șapte regi,

precum Sfinxul din Bucegi.

Creier pe jum”ate ai,

Pune mâna pe vătrai,

Numără până la zece,

Te trezești cu-o umbră rece,

Te dansează și te lasă,

Este ultima mireasă,

Latră câinii , însă clară

Îți zâmbește-o Stea Polară.

BORIS MARIAN

 

 

 

Eu știu că mă iubești ca-n prima zi,


 

PRIN JUNGLA SINGURĂTĂȚII

 

 

Un ochi smuls, ce se închide,
O clipă lungă precum o tenie,
Nimicul gata de luptă,
Albul privește apa,
Aerul nu are pleoape,
Aerul nu vorbește,
Oglinda nu reflectă ideea,
Vocile stinse devine lentile
Prin care vezi ce este dincolo.
Pământul apropiat, imprecis,
El nu vorbește despre pasiuni,
Amintește de Bach, un Bach albastru,
Golul e cuibul luminii, mâinile mint,
Pe perete e chipul meu sau al străbunicului.
Oră de vals,nebunii devin  interesanți.
Nici urmă de nefericire.
Eram un licurici, eram un cavaler uitat
În sfânta solitudine, nu am un frate mai mare,
De ce o fi s Să nu te crezi niciodată profet, nu ești.
Nimeni nu se urăște cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie.
Trist este spectacolul căinței, derutant.
Tu nu mă admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totuși conviețuim.
Mulți oameni sunt plicticoși  pentru că prea se iau în serios. Nu
spunea bietul Will că lumea este o scenă?
Câte ambiții se pierd în neant și neantul nu se umple.
Nu este orgoliul artistului o busolă stricată? Și totuși…
Resemnarea nu este bună, dar e sănătoasă.
Cine te-a scuipat o dată, o va mai face.
Orice justificare ascunde un dram de neadevăr sau chiar o minciună întreagă.
De oboseală ajungi să dormi între lupi.
Multe idei noi par inutile, dar verdictul îl dă timpul.
Lasă-i pe Socrate, Schopenhauer ș.a., gândește liber.
Egolatria nu-i părăsește nici pe sihaștri.
Din trândăvie s-au născut uneori idei geniale.
Cine nu știe multe, nu se rătăcește niciodată.
Când nu reușești să-ți învingi defectele, începi să le consideri calități.
Scriitorii se deosebesc fundamental de savanți –  ei nu demonstrează nimic.
În momentul când accepți orice,  devii o plantă fericită.
Nici un om nu este de prisos decât în ochii unora.
Între logică și fantezie este o dușmănie de moarte.
Orice convingere este o capcană.
Adevărata sărăcie este  izolarea de lume.

 

BORIS MARIAN

Se încarcă mesajele

Încărcaţi mesajele mai noi

Regele Liră


Regele Liră

 

Trece dziua precum fumul,

Iernile Sumbul, hordunul,

 Ierburile sun tăiate,

Fete  electrocutate, 

Din suspine și din jale

azi tomata e mai moale,

se lipește os de pele,

ca surcica de surcele,

că cum face pelicanul,

scrie  cronici cu pumnalul

și ca corbul cel de noapte

bea coneac cu boabe coapte,

ca o  vrabie  să face,

 ba mai mic pentru potroace,

cine-și face zid de pace

tot păzește poloboace,

cântă ce cumplită-i viața,

o măsori numai cu ața,

i-ha-ha, pri-hi-hu,

tu zici ba, eu zic nu,

am rupt o filă, o petală,

o floare cucerea Parisul,

apoi nisipul cald ca brațul

mi-a înghițit subit kiss-pissul.

Iarnă, ah ce arteficiu,

Dar femeia-i tot o flamă,

Era seduce un puriciu,

Chiar un fluture, o lamă,

Îs flămânde delta,  spaima,

Ba-i  erotică, eroică,

Că bastardu-i haimanaua

Care știe  doar de doică.

Nebunie și maneră,

Mare de alcool vișchieră,

Esperiență-buruiană,

Tot mai tânără, divană,

Asta-i viața, fața lunii

Ce se pupă cu nebunii.

BORIS MARIAN

duminică, 4 ianuarie 2015

Moartea și nemoartea


Moartea și nemoartea

 

Moartea nu te lovește mereu în cap,

Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,

știați că ursul este-o grindă?

Solbancul e un element?

Navele sunt la răscruce,

Îmbracă-te, de poți, în  fleșă, în canafas.

Abluțiune, pură dorință de a iubi.

Spune păstorul – trăiește cu mine,

Fii mireasa mea, pădurea răspunde, 

A mea, a mea, a mea,

Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,

Norii filmează în liniște totul,

A mea, a mea, a mea.

Moare păstorul, trec generații

Marlow muri în duel,

trece iubita cu unghii făcute ,

a mea, a mea, a mea.  

Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,

Iubirea îmi bea sufletul,

Accent rodnic, fertil,

Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,

A mea, a mea, a mea.

Iarba cântă, vântul plânge,

Inima pe loc se frânge,

Pe sub piele îmi trec fluvii,

Între dor și sărut, mugurii gleznei,

Iubești, tu nu-ți pleca  privirea,

Despuiată, nu te vei rușina,

Minte limpede, sex fremătând,

Dansul mâinilor, unde

 ne mai putem despărți de dragoste?

BORIS MARIAN

 

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Un tratat despre iubire


Un tratat despre iubire

 

Vom scrie un tratat despre iubire,

cu semnătura  unui învățat din anii o mie,

 eu, cum se spune, am iubit, dar tot n-ajunge,

vom scrie c-un pumnal care străpunge,  

venit-a vremea scrisului, uitării?

Un colier doar porumbiței se oferă.

Iubirea e mereu mistuitoare

și misterioasă și atotînvingătoare.

Ea te pătrunde ca o urechelniță,

Fumezi și vezi , te clatini o cădelniță,

Șoimul de piatră  tace , nu te lasă,

Trăiești ca-ntr-o-nchisoare fără viață,  

Doar corbul te mai ia în seamă,

Tot croncăne și nu prea-i bun de zeamă,

Fantoma timpului  se nalță  nevăzută,

Nimic nu e mai tulbure, nălucă,

O acuplare, rătăcire,  tremendare,

Materie și spirit în trădare,

Aici se naște lumea, aici moare,

Se-acoperă și marea înspumată,

Opal și flori de câmp pe cer se-arată,

Heraldul te anunță, clipa vine,

Noi suntem trestiile ce nu vor să se-ncline.

BORIS MARIAN  

vineri, 2 ianuarie 2015

Eu știu că mă iubești ca-n prima zi,


O, upright judge

 

O, upright judge, cum poți

Leoaica să o mulgi?

Din carnea făptașului rupe

O uncie grea și fugi.

Cernită e inima care

Nu cunoaște răsfăț,

Rudolph, fii vesel, flecare,

Nu te baza pe un băț.

Nu merg cu voi eu în raiul

Mult prea pestriț colorat,

Îmi place pădurea, Waldaiul

și un cerb  licențiat.

 Friend, Romans, o, countrymen,

Brutus e omul cinstit,

Îi lipsește un lumen

și ochelari de citit.

Discursul despre iubire

Începe la ora cinci,

Eram noi trei Kavalieren,  

Tu aveai doar un inci,

Gelos pe Tucidide,

Vecinul de la Palat,

Spuneam că a-l ucide

Nu-i treabă pentru bărbat,

E naturală iubirea,

Natura are copaci,

liberi, egali din fire,

noi ne iubeam în draci.

Dar veniră sufiștii,

Ne-au zăpăcit de tot,

Copii făceau conțopiștii,

Azi ne-ntâlnim la Hot Dog.
Senatus Populus  Romae

Are și el un cuvânt,

Iubirile duc la come,

Pasiunile – drept în mormânt.

Acum ascult la mine,

Eu te-am iubit total,

Dar viața , se știe, chin e,

Când ești extra-para-normal.

BORIS MARIAN  

 

joi, 1 ianuarie 2015

Depresie


 

Depresie

 

Un diavol de albastră depresie

Se ține de mine , bătrân și cam bestie,

Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,

Ba vechile răni  își deschid iar scursorile,

Cântă , diavole, mânia și sila

Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,

Patima veche de beutură,

Ce mă pierdu în polara natură,

Trupul se tot fărâmă chircit,

Hrană la tot ce e mic , nenimic,

Cică trăia un sultan în Dubai, 

Avea el o lepră  și-o boală de cai,

Vine la el un vraci plin de draci,

l-a vindecat cu esență de maci,

de unde și negoțul cu opiu,

care-l făcu bogat pe Procopiu.

Dar eu tot depresiv am rămas,

Deși am cetit mute cărți și m-am ras

Lună, sunt ca un bebeluș,

Mai am puțin și renasc chiar acuș,

Ce știți voi de viața de-apoi?

Nu știți nimic, ea există în noi,

Veșnică, fierbe magneto-dinamic,

Vom vorbi de misterul șamanic.

BORIS MARIAN

PS.  Când simt  că pierd combustibil ,

Încep  să număr minutele,

Secundele, fracțiunile

și descopăr unfinitul,

cineva a murit pe 31 decembrie ,

pe mine m-a salvat un poem

pe care acum îl aștern.