duminică, 4 ianuarie 2015

Moartea și nemoartea


Moartea și nemoartea

 

Moartea nu te lovește mereu în cap,

Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,

știați că ursul este-o grindă?

Solbancul e un element?

Navele sunt la răscruce,

Îmbracă-te, de poți, în  fleșă, în canafas.

Abluțiune, pură dorință de a iubi.

Spune păstorul – trăiește cu mine,

Fii mireasa mea, pădurea răspunde, 

A mea, a mea, a mea,

Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,

Norii filmează în liniște totul,

A mea, a mea, a mea.

Moare păstorul, trec generații

Marlow muri în duel,

trece iubita cu unghii făcute ,

a mea, a mea, a mea.  

Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,

Iubirea îmi bea sufletul,

Accent rodnic, fertil,

Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,

A mea, a mea, a mea.

Iarba cântă, vântul plânge,

Inima pe loc se frânge,

Pe sub piele îmi trec fluvii,

Între dor și sărut, mugurii gleznei,

Iubești, tu nu-ți pleca  privirea,

Despuiată, nu te vei rușina,

Minte limpede, sex fremătând,

Dansul mâinilor, unde

 ne mai putem despărți de dragoste?

BORIS MARIAN

 

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Un tratat despre iubire


Un tratat despre iubire

 

Vom scrie un tratat despre iubire,

cu semnătura  unui învățat din anii o mie,

 eu, cum se spune, am iubit, dar tot n-ajunge,

vom scrie c-un pumnal care străpunge,  

venit-a vremea scrisului, uitării?

Un colier doar porumbiței se oferă.

Iubirea e mereu mistuitoare

și misterioasă și atotînvingătoare.

Ea te pătrunde ca o urechelniță,

Fumezi și vezi , te clatini o cădelniță,

Șoimul de piatră  tace , nu te lasă,

Trăiești ca-ntr-o-nchisoare fără viață,  

Doar corbul te mai ia în seamă,

Tot croncăne și nu prea-i bun de zeamă,

Fantoma timpului  se nalță  nevăzută,

Nimic nu e mai tulbure, nălucă,

O acuplare, rătăcire,  tremendare,

Materie și spirit în trădare,

Aici se naște lumea, aici moare,

Se-acoperă și marea înspumată,

Opal și flori de câmp pe cer se-arată,

Heraldul te anunță, clipa vine,

Noi suntem trestiile ce nu vor să se-ncline.

BORIS MARIAN  

vineri, 2 ianuarie 2015

Eu știu că mă iubești ca-n prima zi,


O, upright judge

 

O, upright judge, cum poți

Leoaica să o mulgi?

Din carnea făptașului rupe

O uncie grea și fugi.

Cernită e inima care

Nu cunoaște răsfăț,

Rudolph, fii vesel, flecare,

Nu te baza pe un băț.

Nu merg cu voi eu în raiul

Mult prea pestriț colorat,

Îmi place pădurea, Waldaiul

și un cerb  licențiat.

 Friend, Romans, o, countrymen,

Brutus e omul cinstit,

Îi lipsește un lumen

și ochelari de citit.

Discursul despre iubire

Începe la ora cinci,

Eram noi trei Kavalieren,  

Tu aveai doar un inci,

Gelos pe Tucidide,

Vecinul de la Palat,

Spuneam că a-l ucide

Nu-i treabă pentru bărbat,

E naturală iubirea,

Natura are copaci,

liberi, egali din fire,

noi ne iubeam în draci.

Dar veniră sufiștii,

Ne-au zăpăcit de tot,

Copii făceau conțopiștii,

Azi ne-ntâlnim la Hot Dog.
Senatus Populus  Romae

Are și el un cuvânt,

Iubirile duc la come,

Pasiunile – drept în mormânt.

Acum ascult la mine,

Eu te-am iubit total,

Dar viața , se știe, chin e,

Când ești extra-para-normal.

BORIS MARIAN  

 

joi, 1 ianuarie 2015

Depresie


 

Depresie

 

Un diavol de albastră depresie

Se ține de mine , bătrân și cam bestie,

Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,

Ba vechile răni  își deschid iar scursorile,

Cântă , diavole, mânia și sila

Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,

Patima veche de beutură,

Ce mă pierdu în polara natură,

Trupul se tot fărâmă chircit,

Hrană la tot ce e mic , nenimic,

Cică trăia un sultan în Dubai, 

Avea el o lepră  și-o boală de cai,

Vine la el un vraci plin de draci,

l-a vindecat cu esență de maci,

de unde și negoțul cu opiu,

care-l făcu bogat pe Procopiu.

Dar eu tot depresiv am rămas,

Deși am cetit mute cărți și m-am ras

Lună, sunt ca un bebeluș,

Mai am puțin și renasc chiar acuș,

Ce știți voi de viața de-apoi?

Nu știți nimic, ea există în noi,

Veșnică, fierbe magneto-dinamic,

Vom vorbi de misterul șamanic.

BORIS MARIAN

PS.  Când simt  că pierd combustibil ,

Încep  să număr minutele,

Secundele, fracțiunile

și descopăr unfinitul,

cineva a murit pe 31 decembrie ,

pe mine m-a salvat un poem

pe care acum îl aștern.

 

 

miercuri, 31 decembrie 2014

Inocentul


Inocentul

 

Inocentul, indecent, monument,

Anunță-mă, spuse nebunul și trecu prin zid.

Ați auzit o scară vorbind? Dar o ușă?

Trage-mă, spuse ușa. Draw the long bow,

Adaugă prezidentul Mao.  You, cow, uite scriu versuri,

Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,

Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,

CANCI,  zise ăl mai tare, diferă subiectul,

 prea multă lumină strică, precum smântâna,

reflectoarele acoperă popoarele și ponoasele,

prefer obscuritatea sălii de cinema,

semințele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,

sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,

„Și tu, fiul meu, Brutus”,  cuvinte- prieten, iubire,

Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă  școlarilor,

Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric  trece prin sânge,

Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?

Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,

Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,

Ne-aleargă un diplodoc.

BORIS MARIAN

Voi mă respingeți


Voi mă respingeți

 

Voi mă respingeți ca pe un pol electric de același sens,

Dar totul vine de la cap, o sincopă, apoi scapi,

Ceapa, crapul și ciorapul într-o geantă la săracul

Care caută chiștoace în coșuri și tomberoane,

Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap,

Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu,

Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braț cu Odin,

Cine scoate mai mulți dinți cu ciocane de argint,

Foc, foc, strigă un orb, liniște, strigă surdul,

Dragoste vrea și ornitorincul, omul are însușiri

Precum ochii la bașchiri,  ce-i real pare un vis,

Nu fuma în paraclis,  boii soarelui cu sârg

Trag de astru-l  duc la târg, m-au plecat prietenii,

Scuturarea cetinii, ca un far rămas-am, văd,

Caut pacea în prăpăd, renaștere, remoarte, relenti,

Dar REIUBIREA  tu n-o s-o mai știi,

Precum  tac faraonii de milenii,

De mult pierdut-am ritmurile vremii.

BORIS MARIAN

marți, 30 decembrie 2014

It”s all baloney!


It”s all baloney!

 

Cu alte cuvinte –GOGOȘI, hrana, locul și crima,

Spuse profesorul Blima, Excesescu îl contrează

Cu un brad și cu o brează, iar eu vin din Engadin

Cu biciușcă și lumini, spectatoate nu-s doar Hus,

De poeme sunt sedus, nu alerg la maraton, prefer

Statul la balcon ori căderea-n gol deschis,

Cum se-ntâmplă și în vis. Ochii , ochii , ochii mei

Au murit ca niște miei, peceneg cu peceneg

și cuman c-un singur neg, iar caii de-aluminiu să mă pască,

eu v-am iubit, am ars precum o iască. A trecut vremea,

schimbăm ritmul și rima,  deci a trecut vremea  oițelor fericite,

a lupilor cu rochițe de vară, șeful cel mic îl naște pe cel pitic,

din Marx în Lenin, în Stalin, apoi în salina amară, viață pe creștet,

la creșă e Beckett, el joacă-n persoană, absurdă hârjoană,

să-l batem sălbatic, iubim doar ce-i static și logic și clar,

că n-om fi măgari, s-au terminat și funeraliile, succes,

s-a încheiat un an, progres nu văd, dar simt cum crește

o ură oarbă ca-n Pacific  doar un pește, avea bătrânul meu

trei aripi de gigant, el poposi din Spania-n Levant,

apoi a fost un înecat frumos,  zâmbea  timid din piele și din os,

în dragoste  nici moartea n-are grai, știai, iubita mea, știai?

BORIS MARIAN