duminică, 7 decembrie 2014


 

Parole

 

 

 

Vorbim cu jumătate de  voce și jumătate de creier

Purtăm zalele , căștile cavalerilor  de Boschetaria

Subiectele sunt egale între ele, subiectele latră.

Începe furtuna, fulgere, explozii cerești,

Mă smulg din moarte, Alisa privește înmărmurită,

Don Quijote pare neliniștit, ah, corrida,

Ascultă, nene, mai caută  pe alta, cu mine nu ține treaba.

 

UN PRIETEN ZICE CĂ EȘTI HOMO, NU ESTE NICI O PROBLEMĂ
Te înțeleg, vrei să fii altfel, să te plimbi pe Como,
Vrei să trăiești bine, nu vrei să mori,
Scopul scuză mijloacele, îl vinzi și pe fratele tău,
Glonțul e orb, legea se-aplică orbește,
Tu ai de toate, doar conștiința este tăcută,
În sufletul tău, de fapt este mai simplu să viețuiești
Fără o conștiință.  Ai reușit , nu mai sunt pe nicăieri,

 mulțumește, bietul de tine,

ce aveai tu cu paraziții?

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ 

 

Stimabile,te rog insistent să termini cu prostiile,

 

 am impresia că suferi de ceva cumplit,

 

 cum se face că eu nu spun absolut niciun cuvânt,

 

 iar dumneata mă ataci peste tot,

 

 mă întreb dacă sunteți sănătos la cap,

 

 zău, așa ceva nu am văzut în viața mea,

 

Mințiți cu nerușinare și nu vă potoliți.

 

 Nu sunteți interesant absolut cu nimic.

 

 Sunteți de plâns, iar dacă eu tac,

 

 înseamnă că nu doresc să-mi pierd vremea inutil

 

 cu niște minciuni și aberații colosale,

 

 în rând cu niște vorbe mici de piață.

 

Așa că insist să terminați cu prostiile

 

 pentru că altfel, mă văd nevoită

 

 să fac publice mesajele  dumitale.

 

 Nu te-am venerat stimabile domn,

 

 te-am stimat și respectat,

 

 ceea ce nu se poate spune despre dumneata.

 

Nu ești centrul pământului

 

 să îmi aplec atenția asupra dumitale.

 

 Cu un simplu telefon te pot chema

 

 în curtea din spate să te împuște.


Acesta e primul și ultimul meu mesaj.

 

 Insist să mă lași în pace,

 

 nu te cunosc și nu doresc acest lucru.

 

 Sunt aspecte mult mai interesante

 

 decât ura, domnule.

 

 Ocupați-vă timpul cu lucruri frumoase,

 

iubiți-vă ferma și lăsați-mă pe mine în pace.


Sper ca v-a amuzat puțin  Pinochio.

 

Semnat – Pitpalac.

 

Iartă-mă de te-am iubit


Iartă-mă de te-am iubit

 

Sunt rău și crud, făr-adăpost,

În inimă am un pumnal,

 e numai pentru apărare,

el- străjuind orice cărare,

credeai că te iubesc, te înșelai,

n-am  milă nici de mine însumi,

pisici și câini iubesc, de ce?

Pentru că omul se iubește singur.

Am încercat și am murit de mii de ori,

Cu orice floare, când voi muri oficial,

Dați drumul unui porumbel să zboare.

BORIS MARIAN

 

Hyperiubirea


Hyperiubirea

 

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,

Avea poetul 88 de ani,

Iubirea nu este o glumă,

E amorală și nu costă bani.

Ebola a trecut pe-acolo,

Enola Gay  a fost cândva ceva,

Eu scriu ceva cu aură creolă,

Tu nu mai ești  nici cât un fulg de nea.

Eu nu mai sunt nimic fără de tine,

Cum nu mai e nici cerul fără sori,

Copiii au nevoie de titine,

Bătrânii-  de fanfare și de flori.

Noi vom privi la poze luni  și marțea,

Un veac  va trece până-n miercuri, nu e bai,

Vom desena  cu deștul cercuri-cercuri,

Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.

De vineri nu vom mai fi tineri,

De sâmbătă  se-amână orice post,

Duminică și prostul e un geniu, ,

Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

 

BORIS MARIAN

 

 

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Cu lacrimi


Cu  lacrimi

 

Cu   lacrimi speli doar  o umbră,

Mortul se spală cu apă de râu,

Suferința și nu speranța moare ultima,

De voi uita, să fiu uitat, să se închege sângele în vine,

Orice pădure crește peste oasele strămoșilor,

Orice pustiu înghite urmele celor vii cândva,

Numai cruzimea  nu se spală cu nimic,

Nu se îngroapă cu nimic, este mereu vie ca vipera ziua,

Se bucură de soare, de respirația noastră, de căldura noastră,

Cruzimea, sora vitregă a iubirii nețărmurite.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Omul viitorului va arăta precum păianjenul,

Cap mare, picioare filiforme, dar inima?

Ceva mecanic, cu program și piese de schimb.

Poeții sunt ca razele de lună, ridichiile cresc și fără ei.

BORIS MARIAN

joi, 4 decembrie 2014

Vorbim cu juma de voce


Vorbim cu juma de voce

1.

Vorbim cu juma de voce,

Ventriloci   oarecum, cu o inimă  mare,

Purtăm armură,  zale de aur,

Cavalerii morți  ne invidiază.

Obiectele latră uneori, părăsite,

Sărutul tău umed mă smulge din moarte.

2.

Alisa în Țara Minunilor  îmi e soră,

Frate îmi e Don Quijote,

Pot trăi  doar metaforic,

Pot înțelege corrida,

Dar și teama bietului taur,

Arena vieții  noastre comune,

Alisa, eu îți port trena.

3.

Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?

Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?

Fiece pom cu fructele sale,

Fiece om cu păcatele sale

Cine cunoaște roadele?

Numai Poetul  culege cu ochiul minții

Din Pomul Cunoașterii.

Liber ca pasărea cerului,

Nimic nu mă-ncătușează,

Cât timp iubesc. Ea știe asta.

Nevolnic ajung în fața tăcerii,

Dumnezeu, spune Cabala, este Femeie.

În rest, totul e  prostituție,

Un pact cu Diavolul.

Un mormânt uriaș pentru noblețe.

O lumină de culoarea sângelui

Învăluie Timpul.

BORIS  MARIAN

Poeții nebuni


Poeții nebuni

 

Poeții se împart în trei categorii-

Buni, foarte buni și nebuni,

Eu mă  plasez benevol la grupa a treia,

De aceea laudele mă întristează,

Ignorarea mă face fericit,

Să nu spuneți că nu v-am prevenit.

@@@@@@@@@@@@@@@@@,

Am toată viața înainte,

Îmi spune fostul diriginte,  

E un centaur, creier mare,

Cum nu posedă orișicare.

Pe lângă el un clovn subțire

Aleargă și îi dă de știre,

Ilustru este el, dar n-are lustru,

Are în schimb o soacră și un cuscru,

Pacienți cu toții la o clinică în Vest,

Aici un cerșetor îmi cere rest,

Trăim într-o cutie neagră,

Din care vom ieși cu o podagră.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

E noapte și sunt  absolut singur,

Numai un om  poate ști chestia asta,

Nu este viața un șir de întemnițări?

Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă.

Lumea vine spre  mine,

Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă,

Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva,

Se pare că nu există spațiu virgin.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

E vremea unor teme grave,

Când râsul se măsoară-n grame,

Când  vorbăria are sens,

E vremea unui plâns imens,

Văzut-ați stea pierind plângând

Sau pasăre fără cuvânt?

Căutam un suflet  care să-mi semene,

Dară semințele nu prea sunt gemene,

Cântam amândoi la o singură vioatră,

Vioara e pasăre, uite că zboară.

Femeia nu este precum bărbatul,

Asta o știu orașul și satul,

Femeia e aspră și blândă și dulce,

Ea te gonește și te aduce,

Tăcerea femeii e bombă atomică,

Poate produce o hipertonică,

Femeia te naște și te ucide,

Bărbații par niște omide.

E timpul să facem o revoluție,

Dictator-femeia, apoi execuție.

Nimic nu este real în viață,

Poate, doar moartea, iubirea ne-nvață.

BORIS MARIAN

 

 

  

luni, 1 decembrie 2014

Compromisuri comprimate


Compromisuri comprimate

 

Pe patul spitalului, cuțitul aproape de aortă,

Cineva lipește bucăți de ziar în albumul familiei,

Facem filozofie cu vecinul, afară, soarele apune definitiv.

Se aud zbenguieli  de pisici în călduri, ce fericite sunt, Doamne.

 Se poate ucide un om pentru o floare sau o floare pentru un om?  

Ce întrebare? Dar lumea e plină ochi de legi pe care poți să scuipi și să le negi.

Într-un pahar am pus o gherghină, ea seamănă cu trandafirul, ca lumină,

Sau cu  bujorul dragostei, drept care  sunt gata să plătesc cu închisoare.

Acolo te voi lua cu mine să ne iubim într-un tunel de mină.

Dar cum pot fi eu fericit, când vinovat sunt  făr-a știe?

Din dragoste sunt vinovat, de viața mea sunt vinovat,

De ce n-aș fi, Yehosafat? Sunt și nu sunt, este o seară

O noapte, poate , prima oară, când nu cunosc  nimic,

Pasiuni, iubirea și  melancolic-izbăvirea.

Precum balada zice, Doamne, el are dreptul să mă violeze,

Dar nu pe acela, plângând  să mă  veze,

Iar eu iubeam, uram, iubeam, eram un cal dus l-abator,

Uscat de jale și de dor, poate un cactus în pustiu,

Să nu mai fiu, să nu mai fiu.

Ps. Doar la casa de nebuni, cerul are zece luni.

BORIS MARIAN