marți, 9 septembrie 2014

Smulgătorul de inimi

Smulgătorul de inimi Nu sunt smulgătorul de inimi, L”arrache coeur, ce titlu, Doamne, În inima mea este secetă, Ai venit ca o ploaie de aur, Drumul meu șerpuiește printre calamine, Mă-ntrebi ce este dragostea neîmplinită, Nu știu, ea are o mie de fețe, precum cristalul, Oare poeții n-au trup? Oare poeții nu mor? Acesta e timpul, iubirea mea, El ne apropie, el ne desparte Precum într-un vals fără moarte. Un nume, ce este un nume, întreabă Julietta, Trandafiru-și păstrează parfumul, Dar ce este iuirea fără de nume? Eu ți-l voi da, care ? Spune. Universul nu se grăbește, Dar eu sunt un vers, un mental univers. Pervers. BORIS MARIAN

duminică, 7 septembrie 2014

Anotimpuri ONE Cedez trupul pentru transplanturi, Sufletul îl păstrez, Ca pe un diez, ca pe un fulg ce nu se topește, Nici greutate reală nu are, Martor la orice schimbare, Poemele mele ies uneori prin degete Ca sângele hemofiliticilor, Durerea renăscută, moartea neîncepută, Yes, Sir, to be, but why? Numai câinele pripășit la mine De la un vecin decedat Îmi spune privindu-mă în ochi, scrie, scrie, scrie, ok? *********************** TWO Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiau să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie – penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă, Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii, Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l”acaille, O mică revelație este pâinea din făină de oase, Plăcintă din palme tăiate cu toporul, Tu, iubito, m-ai făcut antropofag, Bras și Troisbras, ei sunt ajutorii mei. Firile sensibile se tem de pericole neștiute, Vibrează ca firele de telegraf. Boris Marian

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Ultimele știri

Ultimele știri Pușca veche de vânătoare Respiră acum cu multă duhoare, Vuietul muntelui, geamătul milei, Sardanapalului și Sardanapilei, Ce frumusețe-ntristată, crispată, Odinioară dezglaciată, Mii de cocori vor trece, petrece, Templul de aur pustiu e și rece, Parfumuri subtile, preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe ce știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu se purtau barbă și salbe, Numai Baraba cere și cere Iertare la mase cu fiere-n ulcele, Maestrul vrăjilor ține închise Păsări măiestre și le ucise, Alb porumbelul – iubita sedusă De-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu mă pricep, frate crunt, sarazine, Taie briceagul gâtlejuri-tulpine, Steagul se-ntinde din soare în soare, O fi coșmarul, finala strigare, Semilunatic suie profetul, Este trimisul, este procletul, Pune pe masă știre cu știre, Nu e limaxul lipitorire, Coline ca sânii zeiței materne, Poeții se-aruncă în gurile Senei. BORIS MARIAN

joi, 4 septembrie 2014

Mereu mai bun

Mereu mai bun 1. Și păsările îi mâncau din palmă, Iar el era nefericit, Din slăvi se auzi o salvă, Iubita lui l-a părăsit. Ce știu despre iubiri colunii? Nevinovați, tăcuți, firavi, Ei sunt exemplu pentru unii, Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi. Firească-i și nefericirea, Firesc e și poemul meu, Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere în cenușa imperiului, Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei, Este singura paranoia care nu-și are scuză. În rest, acvilă dragă a visului, Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime, Poate un glonte va să te caute prin nouri, Poate un șarpe plin de invidie Va să te scuipe. Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă, Este ușor, închizi doar ochii, privești în tine, Nu e nevoie să scrii poeme, respiră Aerul tare al înălțimilor tale, ascunse. În rest, acvilă dragă, nu aștepta laude, Unii vor zice, uite nebunul cum trece, Scrie și scrie, în loc să-și caute norocul În balta largă a pieții comune. Numai iubita poate că plânge, te vede singur, Coboară lin și împreună veți fi. BORIS MARIAN

Frica depășită

Frica depășită 1. Profet e cel ce minte viitorul, Eu îl iubesc cum mi-aș iubi odorul, Voință depășită de voință, Adio, draga mea ființă. Am depășit și frica și realul, Eu am reinventat trăsura, calul, Mă reîntorc mereu la punctul zero, De nu sunt Zeus, poate tu ești , Hero. Iubim ce-i trecător, dar și etern, La fel și raiul, viața în infern, Așa cum Dante nu este Jules Verne, Nici eu nu sunt zăpada, cern. . 2. Sensul basmului cu plus, Pulsul crește , luna-i sus, Eu înaintez prin nori, Pasul doi și trei viori. Elefant bătrân se joacă, șifonierul e o barcă, rochii triste greu plutesc dinspre Gibraltar spre vest. Creierul fotografiat Pare-un șoarece speriat, În mănușa de mătase Al Rashid se îmbătase. Eu sunt grâul, tu- secară, Mă călcați să nu mă doară, Moartea eu o cunoșteam, Sărutând acum un an. 3. Despre tăcere n-am ce vorbi, Diavolul știe, to be, not to be, Fără haine de gală eu vin Să povestesc de Nastratin, De Odiseu, de Magellan, Cum am uitat tinerii ani, Haos și ordine, ce-nsemnătate Au, când iubirea inundă cetatea. Zâne fantome, nude fecioare, Fauni, Dionis iubind cu ardoare, Filozofie stearpă, morală, Eternitatea nu are școală. BORIS MARIAN . 2.

miercuri, 3 septembrie 2014

Ciudata dragoste

Ciudata dragoste Posted by Emanuel Pope on 31/05/2013 in Poeme Rate This Ciudată este dragostea noastră, Nu ne vedem niciodată, ca doi orbi Închinându-se la aceeași icoană, Îmi lipesc urechea de calculator, Aud voci, Orfeu, Euridice? Absență umilitoare sau nu? Spațiul seamănă cu un uter ori cu o deltă. Ne zărim printre trestii, unde e fiica Faraonului? Prin transparență vom ajunge pe un tărâm mirific Acolo te voi întâlni, te voi lua în brațe. A trecut un secol, mi-ai spus, Mai mult decât trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. BORIS MARIAN Share this: 1            Google+

luni, 1 septembrie 2014

Spiritul este…

Spiritul este… Spiritul este, de fapt, cămilă, Spune Nietzsche, o spune din milă, Dar cămila se preface în leu, Asta poate doar Dumnezeu. Leul este, în fond, un copil, Dar mi se pare foarte abil, De-apoplexie mor astăzi unii, Nu încărca focarul, cărbunii Ard ca în iad, necazuri sunt multe, Vulturu nu stă să ne asculte, Pot discuta cu Bibescu Vodă Despre water , whiskey și sodă, Era să mă calce cândva o mașină, În ea se afla o blândă blondină Pieptoasă, scurtă în fustă și iute, Fata avea prea multe rute, i-am luat o cupă, am măsurat-o, stai, iubito, doamnă, fato, avea o bluză galbenă, pai, de striga și Craiova, vai, ce-i traseismul acesta, întreabă, trecea pe acolo, comunistă, o babă, n-o iau în seamă, îmi văd de piept, sărut blondina pe sfârcul drept, fără să uit de Dumnezeu, el spunea, nu e rău, nu e greu, doar nu-njura, nu bea palincă, am să-ți ofer la final o budincă, dau cerșetorului leul cerut, Faust se supără, e încrezut, Au dat faliment Goethe cu Schiller, Voi nu citirăți pe Nin și pe Miller, Vrei să bei lapte, laptele zise, Vrei și un om, ia-l cu caise, Oamenii nu mor, Domnul ne spuse, Sufletul urcă fus peste fuse, Praful e gros pe Lună, e-al nostru, Acolo stăpân e Cagliostro, Mai trece și Bergerac uneori, Mie în pat mi-au sosit niște nori, Mă dializează , îmi schimbă sistemul, Dar am uitat cum se scrie poemul. BORIS MARIAN ,