vineri, 8 august 2014

Staliniana-2014

Staliniana-2014 Cânt 1 Tavarășul Stalin trăiește în noi, Habar nu avem ce este un moroi, Era el, tovarășul bun specialist, Numai puțini îl știu ca lingvist, Nu era el un oarecare, A sugrumat cuvinte, popoare, Eu îi mai scriu uneori, în pustiu, El nu citește, îmi plac cei ce știu, Cei ce nu dau nimănui socoteală, În iad ei au dușmani de clasă, de școală, La fel și urmașii urmașilor săi, Îți vine să strigi la Dumnezei, Intră un varan, iese un pui, Portretul lui Stalin fixat e în cui. ************************** Cânt 2 Călina, calina, Mălina, mălini, Câți ai sfărmat între canini? Outsideri, buldogi de pe Vega mă latră, Ei sunt genialii din era de piatră, Mă simt depășit, sunt poate senil, Dar râd de prostanul trufaș, infantil, În artă, de-i artă, atuul nu-i scris În ani, sex, etnie. E doar Paradis. Dar ce înțelege bostanul citit? El știe să-njure scuipând cu acid, Brăila cu mila, în București Cresc doar bureți, se bea fără cești, Margento? Ce-i asta? Întreabă un ins Fost grangur, acum un cinstit securist, Epitalamul , may Lord never put, Eu cred că-n zadar unii inși s-au născut. Vă iert, cum vă iartă și Domnul din cer, Scrieți băieți, cum spunea Boris Mehr. Cânt 3 Apoi veni aporia și spuse, Lasă-ne, Doamne, opinii opuse, Locomotiva prinde viteză și va lovi în mers o cinteză, au și apele ironiile lor, voi nu veți ști, onorați verișori, nu vă ratați timpul, talentul, eu nu accept , glumeț, argumentul, scriu și trăiesc serios și seros, doar cu perfuzii de sânge câinos, las liniștit în urmă istoria, Homer, Vergiliu și Muntele Moria, Trec pe la poștă, iau un pachet, E cioclopedia unui băiat Ce mă admiră de peste ocean, Lacom admir poștărița, n-o am. Cânt 4 Reversul unui zbor, O amintire de cocor, Din cormoran nu scoți un ban, Sunt cel ce spală umbrele pe apă, Doar albul ne învață și ne scaldă, Din scorburi vin ciclopii mult prea hâtrii, Se-nvârte moara vieții, se învârte, Când se cosește iarba fără voie, Poți să-l decapitezi pe zeul Joe. BORIS MARIAN București 9 august 2014

joi, 7 august 2014

Nastasia

Nastasia Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele Sfârâia cărbunele, Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete, Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te. Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc, Ale mele maida-nele au luat-o din loc, Înconjoară, azi, planeta Vagabonzi și hoți, Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți. Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți, Nu strigăm, nu-i stalinire, Marxiști liniștiți. Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul, Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse. Degeaba cânți, viețaș milog, Ucis-ai tu un biet olog, Dar ai și tu un cord deschis, Care vorbește chiar și-n vis. Sub plopii rari merg doi acari, Unu-i Păun, altu-i șperțar, O, stinge soarele, te rog, Se milogește Nedaibog. Unul moare, îi crește sub frunte o floare, Eu nu mai aud șoapta frasinului, Numai pașii asin-asasinului. BORIS MARIAN

miercuri, 6 august 2014

În castelul Metzengerstein

În castelul Metzengerstein Lui E.A.Poe În castelul Metzengerstein Intră o stafie, La o sută verste, mie Mi se pare Cain. Ia bomboana, zice hârca, Mestecă hârtie, De la Viena pân-la Bârca De stafii – oștire. Berenice, Berenice, Cum te mai iubiră Richard Wagner și cu Nietzsche, Dar eu cânt la liră. Regele pe nume Ciumă Intră în cetate, Morții nu prea știu de glumă, Gâzii n-au păcate. Ah, Ligeea, ah, Ligeea, Lasă Casa Usher, Stă să cadă la cutremur, Îngeru-i la ușă. Un portret oval îți dărui, Tenul tău de crin e, Masca morții roșii, cărui Diavol îi stă bine? Într-o hrubă sună ceasul, Orologiu sumbru, Inima îmi spune, lasă, Nu mai pot să umblu. Waldemar apare galben, Lămâios și țeapăn, Eu lui Waldemar o palmă i-aș servi , dar crapă. Demonul perversiunii Face-n Iad ravagii, Metzengerstein, scrie-n rune, l-au distrus iobagii. | Profet Păsări și arbori, visuri și nopți, Degete smulse, strivite de roți, Harnic călăul spânzură, taie, Are prieten doar o potaie. El este Marele Inchizitor, Nu are nume, numele mor, Noapte, tăcere, de undeva Spune trei vorbe o cucuvea. Mult mai departe, în zări, un păstor Își pregătește propriul viitor, Fluieră-ncet, adună-n secret, Domnul păzește pe noul Profet? BORIS MARIAN

marți, 5 august 2014

Matur și foarte trist

Matur și foarte trist poezie [ ] poezie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Colectivul de redacţie [borismarianmehr ] 2011-12-29 | | Matur și foarte trist În întuneric, un câine negru, Hoinar flămând trece pe lângă mine, O umbră de diavol exilat, Nopțile copilăriei mele au fost dominate De lătrături neliniștitoare, O locomotivă, la mari distanțe, șuiera disperată, bețivani se opreau lângă fereastra mea, învățându-mă argourile pușcăriașilor, iar eu închideam ochii, îl zăream pe căpitanul Ahab gonind după Balena Albă. Apoi se făcea ziuă, Eram matur și foarte trist. BORIS MARIAN Democrația melancolică Melancolică trece democrația, Ca o femeie abandonată, Nici prieteni, nici dușmani, „Nu fiți familiari, tovarăși”, zbiară La megafon un nebun, este frig afară, Toate trenurile sunt în întârziere, Otrăvurile sunt prea dulci, nici câinii Nu le culeg de pe stradă, Dar iubirea nu cunoaște opreliști, Nici eșecuri, nici trădări, veniți la Clubul Orolologiul, se vor cânta liturgii lugubre pentru morții din viață, . Călătorul, care sunt eu, voi lăsa umbra să se odihnească, o fi monstrul atât de puternic? Trebuie să ne gândim și la asta, Da, cu rețeta în mână. Copiii fac educație părinților, bunicilor, străbunicilor, Dar degeaba. Este nevoie de o mare demolare. Eu iau harfa din cui și cânt, Strunele ei sunt rupte, precum în alt cântec, Dar cânt, ujn șarpe mi-aruncă dinții La picioare. Cânt. Afară și-nlăuntru Stăm prea mult în afara noastră, Singuri tragem obloanele, închidem ușile, Umblăm bezmetici printre oameni, Ne este team să intrăm În interiorul nostru, preferăm ocolul, Cercul perfect, Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic Dărâmă, rupe totul În interiorul nostru Până în ziua când cineva deschide Ușile, ferestrele, Bine ai venit, iubito. Pământul nu arde, e rece, Numai ființele vii ard Ca niște făclii, Unele ascund focul lor interior, Altele ard precum Hus ori Giordano, Tu, iubito, găsești în mine un rug, Eu aud cum șoptești, Focul arde, el arde, va veni și tăcerea Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. ******************************* De mult n-auzisem De mult n-auzisem de el, Am aflat că murise de mult, El eram eu, eu murisem de mult, Mai știa el de mine, mă mustra? Doar ascult. Mai aud câte-un sunet din albele lumi, Îmi vorbește, îmi scrie, mă-ndeamnă și cum Ar mai fi, ar mai vrea să mai schimbe ceva, Dar lumea pășește ca tancul de câmp Peste gropi și tranșee, pe cadavre, pe dâmbi, Ne urăm , ne uităm, ne-ngropăm fără plâns, Eu ridic un pahar, în el lacrimi am strâns, Ascunse cu grijă, să nu râdă un ins Ce nu știe că moartea de mult ne-a cuprins, O moarte în suflet, când trupul e viu, De aceea trăiesc, de aceea mai scriu. BORIS MARIAN

duminică, 3 august 2014

CICLUL

aCICLUL Iubirea vine 1. Iubirea vine de la Dumnezeu și de la Diavol, Asta mi-au spus doctorii Nein și Jawohl, Îți amintești de mine, Diana, Poți să mă ierți c-am părăsit Savanah? Gautami și Prabati, Kama –sutra Ei o știau când nu era nici Chandragupta, Prea sunt fierbinți aceste nopți prea bengaleze, Trec mereu duhuri mohorâte, treze. Amrita , ți-amintești iubitul Ce-ți atingea doar locul, prea-sfințitul? 2. Diabolice Priceputul la percepție Se prezintă cu-o infecție, Nu îl place funcționarul, Dar ficțiunea este harul. Celui care mai citește Versurile lui nea Pește. Ți-am fost dragă, zise Zița, Mestecând în dinți halvița, Dar să-mi spui tu, te-ai temut De motanul Belzebuth? Lung pământul, lat e patul, Vine nașul, cere blatul, Dă-i o fată, măi, Săgeată, Nu ești beat, dar ea e toată. 3. Mâine, mânia va fi vesperală, Cu disperare, centrifugală, Trec prin dumbrăvi privighetori, Ce priveghează pe muritori. Lin este glasul morții caline, Nu te opri lângă pietre, străine, Pline de farmec sunt clipele-clipuri, Are viața o mie de chipuri. Ce vrei s-asculți, trecătorule laș? Fugi la o damă, la crâșmă-n oraș……… ……….Gaudeamus cântă-ne, Pe noi, morții, leagă-ne, Rupe flori, plătește-amenda, Dar nu plânge, sacramenta, Muchos, voi, urmați-mă, stația e maximă. 4. Apoi veni aporia și spuse, Lasă-ne, Doamne, opiniile opuse, Locomotiva prinde viteză și va lovi în mers o cinteză, au și apele ironiile lor, voi nu veți ști, onorați verișori, nu vă ratați timpul, talentul, eu nu accept, glumind, argumentul, scriu și trăiesc serios și seros, doar cu perfuzii de sânge câinos, las liniștit în urmă istoria, Homer, Vergiliu, Pico și Moria, Trec pe la poștă, iau un pachet, Cioclopedii ale unui băiet Ce mă admiră de peste ocean, Lacom admir poștărița, n-o am. BORIS MARIAN

sâmbătă, 2 august 2014

momente

Moment Simfonia a Cincea beethoveniană, În arome de pește prăjit, Trec mașini, cineva e lovit mortal, Un câine urlă prelung, Mă grăbesc spre casă, voi scrie Poemul de dragoste, așteptat. Mi-am irosit viața, mi-am mirosit moartea, un iz de nectar și sulfină, mergeam pe ape-lumină, dar Domnul mi-a dat înc-o șansă, ca unui rege o Franță, am pătruns în inima ta, iubito, un don Juanito? Ce pușlama, strigă îngerii, Lasă-i în Valea Plângerii, Rostogol prin ierburi, verbul A ne iubi. Demn e cerbul. Mai puțină teamă, indiferență, Sunetul adânc, de aramă, Penitență, Doamne, penitență, Recife negre întâlneam cândva, Oceanul se scufunda, Soarele ronțăia oameni și pietre, La ce să scriu pe perete? Ochii tăi, zidul meu, Ochiul lui Dumnezeu, Atunci ai coborât , înger blând. Să te părăsesc? Nicicând. Un secret ce salvează viața? Zăceam în zăpadă, dimineața. Oare când am băut această zăpadă? Când a intrat Transatlanticu-n radă? Un uriaș pe catalige, timpul nostru. Care timp? Care e rostul? Empitric trăim, gândind imperial, Doar chipul dragostei e palid, oval. Fluturii fac un zgomot ciudat, Parcă o rudă a decedat. Strălucirea soarelui, trecută, Undeva furtunile se nasc, Prima mea iubire prea durută, Sufletele-n ceruri stele pasc, Cad zăpezi anemice pe case, Frunzele apar și mod prea des, Prima mea iubire, ca o plasă, Crește plasa, fire se-ntrețes, Nu uităm nimic din ce ne doare, Râsul este drumul spre neant, n-am să râd pentru că totul moare, din regrete cresc, hazar gigant. În Caucaz eu m-am născut, tot hazul, s-a reconstruit Caucazul. Boris Marian . |

vineri, 1 august 2014

Albastru de Baleare

Albastru de Baleare poezie [ ] poem - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Colectivul de redacţie [borismarianmehr ] 2011-12-24 | | Albastru de Baleare Să fiu embrionul mai multor femei, O mie de oameni mă iartă, se spune că lichidul e lacrima lui Dumnezeu, iar tu Cain, Abel sau cum te cheamă ai sorbit aceeași lacrimă cu mine. Fără vicii nu am fi oameni, Raiul s-ar prăbuși În lipsa celor viciați, Iadul ar fi neîncăpător, O funie subțire Ca firul de păianjen Ne ține legați. Un glonte-n tâmplă, C”est la morte, , Azi am fumat ultima țigară, Ieri am sărutat ultima fată, Nu de mult m-am lăsat de alcool, dar viciul există ca șarpele, cu un singur ochi, să-l privim în ochi. Incognito mergeam în Baleare, Păream un prinț la mare depărtare, Un manechin în plină disperare, Implozie ce nu are căutare. A ierta-iertare, crește iarba mare, Vine din război carul cel cu boi, Carul n-are roate, boii nu au coate, Căruțașu-i mort, sus, pe capră-i Lord Verde vârcolac, bun pentru spanac, Pentru vrăji, vădane, nasc copii-n borcane, Hei, opriți aici, strigă din bunici Unul mai bătrân, că e slab și spân, De unde venirăți, cine v-a adus? Cine să-i fi spus? Noi suntem iertarea, Bubuie și zarea, Tremură pământul, Tace și cuvântul, Vârcolacul sare – v-am adus iertare, Ce batjocorire, Ce mai plâns în lume, Vorbele nu-s bune, Unde e Iubirea? Moare-n mănăstire. Din două respirații cristaline, Redeveneam copii, călini, căline, Călugăr- prinț plecat în în Baleare, Un abanos albastru, mările amare. Boris Marian . |