duminică, 20 iulie 2014

Paranoia


Paranoia

 

Sunt orto-meta-paranoic,

Scria un tip din neozoic,

Cui, oare? Poate altcuiva.  

Era un hering de cișmea.

Diliul era din Lehliu,

Diluviul  a distrus sicriul,

Bătrânul câine saliva

Ca ploaia peste-o canava,

Foc la han, ce avem azi?

Cad stelele pe lanțul Anzi,

Avioane, lecția e învățată,

Cutia neagră este plată,

Întortocheate străzi în veac,

Nu comentez, gândesc și tac.

Sunt clipe când nu știi ce simți,

Se sfarmă  prietenii în dinți,

Înnebunind  cu mare jind,

O, wunderschoen, o, Wunderkind.

Ascultă  fericiri, puzderii,

Ce spânzurații-n pragul serii,

Oricare clipă  e un prinț,

Pe cine poți să ameninți?

Ești Diavol sau ești Cel de Sus?

Pornesc încet către apus.

 

BORIS MARIAN

 

 

vineri, 11 iulie 2014

Detectiv particular


Detectiv particular

 

 

Între în șoaptă – ce vei fi?

Întreabă-mă – mă vei iubi?

Logic, bacteriologic,

Între mituri și recife, hieroglife.

Putreda intelighenția,

Ne spunea tovarișci Lenin,

Spânzurat muri Esenin,

Iepuraș , te-aleargă omul,

Omule, te-aleargă Domnul,

Cavaler peste avioane,

Detectiv filând doar doamne,

Cum să ies din gând

și să-mi stau la rând

pe un colț de piatră,

lângă vechea șatră?

Meștere Nichita,

Pana-aurita,

De la unu-n sus,

Poeții s-au dus.

Călăream în zori

Iubite-surori,

Imnuri, ritmuri, Leda,

Jupiter-lebeda,

Tânără leoaică,

Spune balalaică, ce ai tu în piept?

Cât mai pot s-aștept?

Uite-mă, dar uită,

Sărutate-aș, muică,

Te mai rog, un fleac,

Îți eram eu drag?

 

BORIS MARIAN     

marți, 8 iulie 2014

Mers nesigur


Mers nesigur

 

Bătrânului îi căzu capul, parcă lovit de paloșul unui călău.  Ceasul bătu miezul pâinii, nu suntem dornici de coșciug, strigau locatarii din cimitirul Invierii, libertate strigau ocnașii, un șoarece chițăi, dreptate, doamna Loty coborî din trăsură, temele dominante ale dominoului politic – blândețe și smerenie, iuțeala mâinii și somnul opiniei publice, ai răpciugă, spune-o rugă, întâmplător se nasc cântecele, precum munții după o erupție, acum mâinile profesorului se odihneau pe pieptul  său, numai al său, apoi, brusc se ridică în patru oase, în mijlocul ceremoniei, când sicriul cobora în cuptorul crematoriului, profesorul sări peste balustradă și dus a fost. Era văzut apoi, luni de zile circulând cu un mers nesigur prin Capitală.  Cerea bani pentru medicamente, dar îi bea.  A face bine cu amănuntul, nu pe tânjeală, propovăduia el, a-l finisa, a-l personifica, a i te dedica, dedițelule, puiule, scoală-te. Gândurile noastre îl îmbrânceau, neisprăviților , striga el supărat, ne împărțea palme, noi le primeam bucuroși. O pușcă veche s-a descărcat , în acest timp, într-un apartament luxos, ce aparținuse unui Cantacuzin, inima s-a înălțat peste turnul cu porumbei, zâmbetul s-a risipit, ca un nor fără ploaie, Onorata Curte cu Juri a rămas împietrită. Glonțul nimerise chiar în fruntea unui judecător  din vechea generație, de dinainte de 23  august, libertate ne-a adus. Uresese –bastion al ce mai  e, urla mulțimea. Ah, natura eterogenă a câmpului magnetic, macii cresc numai în capul poeților. O propoziție descriptivă ne tot urmărește ca un câine, uite de aia am eu un mers nesigur. Dobranici deti.

BORIS MARIAN

luni, 7 iulie 2014

Celula


Celula

 

Cândva iubeam , în celula mea, un șoricel. El mă adora, eu îl protejam. Șoricelul s-a făcut mare, adică a îmbătrânit și  crede că lumea este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă  la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto…de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele,  nu cunosc răutatea.  Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee,  am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia,  cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care  noi habar nu avem.  Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul.

BORIS MARIAN

    

duminică, 6 iulie 2014

Labirintul


Labirintul

 

Știți ce este labirintita? Eu am avut, nu vă spun. La începutul anului 19XX, un mic grup a rămas blocat. De atunci ei așteaptă. Care ei? Veți afla. Au pătruns în labirint, s-au pierdut prin peșteri,  unii s-au căsătorit între ei. Au construit un oraș în stâncă. Ziarul THE TIMES  a descris cu lux de amănunte aventura. Cine a citit a fost trimis în Siberia. Nu căutăm cele mai bune soluții, a spus  Conducătorul, pufăind din trabuc. Fumul îi cuprindea gâtul ca un braț de copil. Nu scăpa nici un amănunt, adăugă Conductorul, capul de cerb din cabinetul său mișcă din coarne, aprobativ. Un plumb căzu din pistolul turcesc. Caută să înțelegi  greșelile adversarului, înainte ca el să le sesizeze.  Cineva asculta de sub birou. Conducătorul trase un șut cu cizma neîndemânatecului  agent. Se auzi un icnet surd. Omul avea discopatie. Trebuia împușcat. Ne aflăm în centrul lumii. Buricul pământului. Pe zidul Kremlinului este desenat un taur incolor.Înj linii subțiri, le ștergi, taurul dispare, dar el se află în provinciile marelui imperiu. Portretul Conducătorului a apărut pe o față de masă soioasă, într-un local din Old Compton Street. A murit mama, șopti un copil, vorbind cu fața de masă. De sub masă ieșiră doi civili, luară copilul. L-au dus în Labirint. Când te gândești că totul a plecat de la argintiu în sus. Gerul fusese abolit, sângele curgea șiroaie pe străzile în pantă. Iar grupa de turiști se mai afla în  peșterile labirintice.  Conducătorul începe cu sine și sfârșește cu sine. Nihil sine… cine?  Malum est absentia boni. Apele se scurgeau în centrul Pământului. A dispărut Conducătorul ca o frunză. Strigăm după libertate, dar nu gândim liberi. Ne ascundem gândurile, le prostituăm, le batjocorim.  Indiferența este un pietroi pe mormântul speranței. Ai două arme – rațiunea  și credința, scriitorii plagiază propria lume, nescriitorii  nu au ce plagia.  Singura calitate – personalitatea.  Cei slabi pot fi foarte răi, este singura lor șansă. Să nu ridicăm piatra  când altul este mai bun. Cu cât urci vezi mai bine. Pe ce urci ? Pe propriile trepte ale conștiinței tale. Lasă-i pe ceilalți să trăiască, te vor lăsa și ei. Nu reacționa imediat la orice atac.  Totul la timpul său. Nu este de demnitatea ta să te iei de javre. Și ele au fost create de Domnul, dar cu o zi înainte. Nu poți face abstracție de tine, ești singura ta avere. Ironia este o stare efemeră. Capul pătrat râde de cel rotund. Calomniile trec,  ce scrii tu rămâne. Etica năpârlește mereu. Haita are putere până la primul  salt în gol. Haita nu are legi, lupii se sfâșie între ei. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceștia din urmă sunt artiștii.

BORIS MARIAN

 

sâmbătă, 5 iulie 2014

Ikeia


Ikeia

 

La Ikeia îți pierzi cheia  și orice iluzie,

O simplă intruzie, uiți de Mia, Pia, alte Af-rody-te,

 Hussite( v. Barbu), cel cu șarmu-lî,

Poți mânca sushi, mango, rac, ,

Dansezi mambo – rock  for ever,

Nu fi sever septimiu, septicemie, băieți

Isteți, uniți-vă  în cuget și în muget,

Să smulgem cu dinții rodiile

Din Pomul Vieții, chit dai castraveții?

Plopi cu pere, măi, vere, prindem inimi cu lasso-ul,

Lasă, tovarășe, oul, ochește Boul Apis, zis și pișcot,

Cel ce se pișcotează  ca orice brează,

Copilărie, dans suspendat în sacristie,

Puteam săruta și o ușă,

Puteam iubi o mătușă,

O vecină  sterlină,

Crăpături în mare nu-s multe,

Nici iubiri cu infarct și insulte,

Violatorul de serviciu are un viciu,

Este un vultur cu cioc de rață,,

Un fel de Tancred, zice Mița, nu cred.

joi, 3 iulie 2014

Numele coleg-ei (ului)


Numele coleg-ei (ului)
 
Telefon fix
Mobil
e-mail
Verbancu Neagu
 
0722 21 86 84
 
Vasilache Niculae
021 637 25 69
0744 20 68 31
vasilacheniculae@yahoo.com
Pelteacu Stelian
 
0744 52 04 71
 
Negru Octavian
021-3307362
0722.54.95.01
GNEGRU@yahoo.com
Constantinescu Doru
021-2325325
0745-189-499 
 
Constantinescu Tache
 
 
 
Vasilescu Dan Sorin
021-413-2869
0741-179-971
dsvasilescu@gmail.com
Lupes Mircea
0216304767
0749-01-56-58
melupes@yahoo.co.uk
Mehr Boris
 
 
boris.mehr@gmail.com
Valericǎ Drǎguţan
 
 
vdragutan@yahoo.com
Lili Marin
 
 
lmarin2007@gmail.com
 
 
 
 
Radu Vledea
 
 
<rvladea@yahoo.com>
Mircea Gheorghiu
 
mircea@mit.edu
aracoveanu@hotmail.com
Marcela Muntean
 
0722.918.539
o_muntean@.chim.upb.ro
Ovidiu Muntean
0268-515.103
 
 
 
 
 

 

Boghina Monica
021-772-5017

 

 

Si scrisoarea adresata colegilor

 

 

Dragǎ ...

 

Ne-am gandit ca ar fi bine sa incercam sa ne vedem in acest an, dupa 50 de ani de la

absolvirea facultatii.

Te rugam drag coleg, daca mai sti contacte (telefoane, adrese e-mail) ale altor colegi sa ni le transmiti.

Ne gandeam sa organizam ceva simplu, o intalnire  mai putin fastuasa  “la un mic si o bere:”  undeva, unde ne putem permite .  Asteptam sugestii.

Deocamdata ne cautam colegii.

 

Cu cele mai bune ganduri,

Marcela si Ovidiu Muntean.